FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
“De-a searbăda”
Text postat de Andrei Ghejan
Citeam deunăzi un preadistins domn, să mă inspir. Nu-i dăm numele, să nu pară că-i facem reclamă mascată, plus că s-ar umfla pagina de câte onorifice ar trebui să-i asociem prin propria-și atribuire. Într-o poziție cât se poate de comodă, cu un obraz creponat de care atârna un cot sprijinit pe colțul mesei, lecturam deci o presupusă memorie @”ce-ar fi fost dacă…”. Nu se întâmpla însă nimic lângă “dacă” ăla, așa că inevitabilul s-a produs: principiul pârghiilor în echilibru s-a procopsit cu un fals, în sensul unui cap lipit “cu sec” de un blat dovedit mai tare decât bidonul și o mie de furnici și-au adjudecat cotul lunecat cine știe pe unde… al meu nu mai era demult. M-am adunat, ca rest dezlânat și cu un glob ocular nou ivit fix în frunte, paranormal, încercând zadarnic să-mi explic logica auto-flagelării de a te plictisi citind o prăpastie. N-am reușit. Oblic, ca o libelulă-ciclop în derivă, mi-am revizuit atitudinea direct pe canapeaua îmbietoare, uitând de arcul rupt care încă o dată și-a făcut pe deplin datoria la locul stabilit; întâmplător tot al meu. Abia acum “AU-îhhh-ul” m-a trezit. Pe deplin conștient de întepătura pe care o meritam din plin, mi-am adus brusc aminte de toate datoriile imateriale, pentru că un necaz nu vine niciodată singur. Tacticos, mi-am aprins și trabucul rezervat evenimentelor memorabile din viața mea deposedată de așa ceva, privind absent foaia goală, pe care trona amenințător doar un “daddy-end”. Atât putusem să scriu: data, ultimatum-ul de drept. Cu un tupeu fantastic, picior peste picior, tocmai derivam ghinionul, când mi-a venit strălucita idée să nu mai fac nimic, să fug pur și simplu, să dispar din mine. Clar, o schimbare se impunea în ego-ul meu mohorât, și toate nimicurile pe care le ridicasem la rang de priorități brusc nu-și mai aveau sensul. Mă simțeam eliberat de toate presiunile - alter. Un fel de evadare dintr-un cot-idian pe care, dacă mă gândesc bine, mi-l construisem tot singur. N-avea niciun haz să mă victimizez: eram altul, tot ăla, doar că ne-ruginit de iluzii și de obsesivul “ce-ar fi fost dacă...”. Chiar începusem să vizualizez mirobolanta ficțiune de-a sta pur și simplu, ne-stressat de nimeni și de nimic, singur ca un cuc anost, dar paradoxal, fericit. Fredonez acum plescăind de plăcere “feeric-i-re-a-meaa-re-chip-ult-au…” He, he… am devenit imun… la RE minor…!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23952
Comentarii: 120164
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE