FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Noi nu putem fi cocoșul fermecat care și-a văzut propria înmormântare
Text postat de Suzana Deac
Tuturora ne e frică de moarte. De un necunoscut care intervine pe nesimțite și nu se mai sfârșește. Toți ne temem de neființă, văzând-o întunecată, infinită și ireversibilă. Nu-i găsim nicio strălucire anticipat. Sens, nici atât. Dacă moartea e în antiteză cu viața, înseamnă că ea neagă toate caracteristicile vieții și se definește prin (valori ?) dimensiuni necunoscute nouă.
Pe pământ creștem, asimilăm și ne adaptăm în funcție de experiența proprie și a experienței celor care ne cresc, ne îndrumă sau ne sapă și ne vor rău, trebuie să recunoaștem. Despre moarte nimeni nu ne învață pe baza unor experiențe proprii generalizate.
Dacă ajung ministrul educației, voi întroduce o nouă disciplină de învățământ: Viața și moartea. Sună șocant? De ce? E real, de fapt! Toate structurile familiale, școlare și sociale te pregătesc pentru viață, ani în șir. Pentru viitor. Dar te întrebi, la un moment dat, care sunt acele instituții, dascăli, prieteni sau voluntari binevoitori, care te pregătesc pentru moarte? Nu există! Îi voi propune o asemenea dezbatere și lui Moise Guran. Să vedem cum se descurcă, domnule.

Moartea e mai palpabilă decât viața. Cauți omul, îl vrei aproape dar nu-l găsești. Nu-i și cu asta basta. Îi palpezi, cu ambele mâini, absența în casă, în deschizătura ușii sau pe prag care nu se mai trece, haina care nu se mai îmbracă, gestul care nu se mai săvârșește.
Omul ajunge la un moment dat aer și probabil că tocmai atunci îl inspiri când te strânge de gât plânsul pentru el.

Temerarii adoră necunoscutul dar nu s-au efectuat nicăieri în lume studii care ar explora aspirațiile temerarilor față de un necunoscut fără sfârșit. Și cei care au explorat Himalaia în condiții drastice, de neînchipuit de austere, nu și-au dorit escaladarea experienței, aventurii, până la limite extreme.

Omul este obișnuit să anticipeze, să proiecteze, să se țină de planuri și planificări. De pregătirea pentru moarte nimeni nu se ocupă, nu se cuprinde în niciun plan cadru de învățământ. Nici ONG-urile nu și-au propus asemenea obiective. Poate atunci când va exista psihologul poporului, asemenea avocatului poporului, își va propune el un asemenea deziderat.

Cu cât se crede omul mai valoros, are dorințe de pomenire tot mai extinse sau exaltate. Cei mici au așteptări doar de la cei apropiați, dar cei realizați, cu renume, au asemenea aspirații, și de la cei necunoscuți, să fii pomenit, evocat, apreciat, îndrăgit, slăvit și după moarte. Cocoșul fermecat și-a văzut propria înmormântare, ce noroc pe capul lui! Putea să moară a doua oară cu sufletul liniștit.
Dar nu toți putem face parte dintr-o poveste.

Copiii mici abia așteaptă să devină copii mari iar adolescenții, tineri majori! După care, evoluția cronologică, în sine, începe să nu mai aducă satisfacții. Inițial, vârsta de 30-40 de ani, cu doar un iz amar o iei la cunoștință, schimbarea prefixului te îndeamnă să ciocnești un pahar cu mâhnirile tale.
Mai târziu lâncezești din acest punct de vedere, nu dai importanță trecerii timpului, la două lucruri te gândești doar, din când în când: tu nu vei îmbătrâni, de fapt.
Iar la vârsta înaintată: tu nu vei muri, de fapt. Și astfel se cuibărește noțiunea morții în sinele tău cu toate decorurile, anexele, vuietele, ecourile sale. Jale, disperare, meditație, nostalgie, lacrimi, tristețe, deznădejde pe o parte și o voință de abstractizare a realității ieșită din comun, pe cealaltă parte. Din acel moment știi că ești speriat de moarte. Și te întrebi cum să trăiești mai departe cu moartea insinuată în tine?
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Suzy, tu te exprimi pe bigudiuri.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-09-19 13:24:34
         
 
  "Cu cât se crede omul mai valoros, are dorințe de pomenire tot mai extinse sau exaltate."

”esti sigura ca fraza asta e-n romana? ”

” Dar tu ești sigur că ai înțeles ce am spus eu?
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2015-09-18 22:22:31
         
 
  Suzy, e bine ca gandesti, e si mai bine ca ai idei (n-as putea spune acelasi lucru despre ideea de a le pune pe hartie, aici e riscant). cum sa nu fiu de acord cu ideile tale, atata vreme cat nu le pricep? sau acolo unde mi se pare ca pricep, ma ia somnul? e vina mea? uite-aici: "Cu cât se crede omul mai valoros, are dorințe de pomenire tot mai extinse sau exaltate." esti sigura ca fraza asta e-n romana?  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-09-18 17:11:10
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Nu cred că e cazul să cer iertare cuiva pt faptul că gândesc. Dacă nu ești de acord cu ideile mele, ți le poți exprima pe ale tale fără opreliști, pe pagina mea sau pe altă pagină, chiar ar fi de interes ca învățăturile tale să se sprijine pe filozofia lui Cioran, bibliografie recomandată de tine.  
Postat de catre Suzana Deac la data de 2015-09-18 12:02:55
         
 
  Suzy, te rog eu frumos, citeste Cioran si cere-i iertare, dupa cativa ani, o sa fie bine.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-09-17 23:28:30
         
 
  Aa,domnule Radu Ștefănescu, am omis până acum, să vă mulțumesc pentru critica literară de înaltă ținută și de o expresie rară dar specifică dvs.  
Postat de catre Suzana Deac la data de 2015-09-17 22:19:21
         
 
  Ai noroc cu vecinii, Mitică! Păstrează-i cu voie bună și dincolo de gândurile apăsătoare.  
Postat de catre Suzana Deac la data de 2015-09-17 22:06:31
         
 
  Cu sa treaca pe la mine cand i-am scris ca vecinii mei sunt mult mai bine pregatiti decat mine? Cu moartea e ca si cu musafirii: cum aud ca te-ai pregatit, cum dau buzna!  
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-09-17 21:47:56
         
 
  Și nici imaginea ei nu trece din când în când pe la tine?

Nu te întrebi niciodată, cum să trăiești cu ea în tine insinuată?
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2015-09-17 21:32:52
         
 
  Draga Suzana,
Eu fac tot ce pot ca moartea, scarbita de comportarea mea, sa treaca pe la mine cat mai tarziu cu putinta. Ca daca-i spun ca sunt deja pregatit...
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-09-17 21:28:25
         
 
  Mitică, ocolești întrebarea și transformi frământarea, chiar și moartea, într-o afacere

E norocul tău că de moarte nu suferi anticipat ci vezi totul dinainte ca un bâlci bineînchegat
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2015-09-17 21:20:07
         
 
  Suzana,
Dupa mine moartea are perfecta dreptate sa se poarte cum se poarta, deoarece si eu as proceda la fel daca as avea nevoie de fortza de munca intro companie. Dar si comportarea mea mi se pare normala:

despre moarte, vreau sa stiti,
chiar nimic sa-nvat n-as vrea,
fiind-am auzit ca-i ia,
intai pe cei pregatiti.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-09-17 20:25:00
         
 
  Mitică, ai sărit vreodată cu parașuta? Dar dacă săreai, nu aveai nevoie de o anumită pregătire tehnică, psihologică?
Școlarul cel mic când trece de prima dată pragul școlii, de câte sfaturi beneficiază? E nevoie? Desigur. Când calcă omul în altă lume, are nevoie de niște repere.
Iar moartea e o altă lume. Una absolut necunoscută. Atâta știm că ea e negarea vieții. Unii, totuși susțin că sunt pregătiți pentru ea, cu toate că și ei sunt născuți cu instinctul de autoconservare. Stau și mă holbez. Cum se poate să fii pregătit pentru moarte?!
Există persoane care o așteaptă sau sunt împăcați cu gândul. Oare cum e posibil?
Nu ai întâlnit niciodată asemenea ființe?
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2015-09-17 17:02:28
         
 
  Rdule, poti sa-mi spui si mie ce legatura ete intre moarte si piciorusele etrem de pline de viata ale autoarei?!...

"Suzy, de ce scrii cu picioarele? Cu picioruțele..."
(Radu Stefanescu)

cand te iei de-al ei concept,
tac chitic, desi ma doare,
dar consider ca-i nedrept
s-o ataci ataci si la picioare.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-09-15 23:08:01
         
 
  Suzy, de ce scrii cu picioarele? Cu picioruțele...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-09-15 22:46:25
         
 
  Nu mi-m imaginat niciodata ca va rezista la chinurile la care l-am susps...

"Despre moarte nimeni nu ne învață pe baza unor experiențe proprii generalizate."
(Suzana Deac)

desi eu pe-un mort voinic,
l-am batut cu-efervescenta,
despre-a lui experienta,
n-am put afla nimic.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-09-15 22:26:18
         
 
  Suzana, ce rau ti-am facut de ne dai astfel de sfaturi?!

"Dar te întrebi, la un moment dat, care sunt acele instituții, dascăli, prieteni sau voluntari binevoitori, care te pregătesc pentru moarte?"
(Suzana Deac)

sa-mi dai sfatul rau cand stiu
de la morti eminenti,
ca moartea-i ia mai tarziu
pe lenesi si corigenti?!...
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-09-15 22:09:50
         
 
  despre un efort care nu foloseste la nimic...

de ce sa-nvat despre moarte,
te intreb eu, draga fata,
cand de ea o s-avem parte,
nu prea des, ci doar data?!...
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-09-15 21:23:54
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE