FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Ce vor femeile?
Text postat de Suzana Deac

Femeile vor întotdeauna tandrețe, atenție și romantism. Structura lor e programată pentru aceste valori. Ele oferă primordial tandrețe, atenție și romantism și se miră pe parcursul vieții, tot mai frecvent, de ce nu primesc aceleași semnale de la bărbații lor.
Ce dau bărbații în schimb? La început știu sau încearcă cel puțin să dea dovadă de tandrețe, ori atenție, recurg uneori și la gesturi romantice mai mult sau mai puțin spontane. Doresc să intre în grațiile femeii prin aceste căi de comunicare. Niciun efort nu li se pare dificil sau un sacrificiu. Cu timpul însă, unii mai repede, alții mai târziu, revin la eul lor adevărat de bărbat, dominat de rațiune, practicism, orientare și o anumită rigiditate rece. Când nu le mai pasă, nu mai sunt interesați, nu mai sunt motivați să se implice prea tare emoțional în diferite lucruri.
Bărbatul nu e făcut din sentimente. Nici pentru sentimente. El e conceput pentru gândire, acțiune și evaluare. Are un simț adânc de utilitate a tuturor lucrurilor, dincolo de care semnificațiile emoționale ale acelorași categorii sau ale altora nici nu intră în vizorul său.
Femeia și bărbatul sunt făcuți să se unească în primul rând social, economic, în suflet, apoi în trup, ca această legătură să se desfacă în timp sau să slăbească tot mai mult, și cel mai repede pe plan sufletesc, apoi pe plan trupesc, rămânând stabilă pe plan social și economic în cazurile majoritare.
Timpul erodează relațiile, orice fel de relație. Ca și apa care spală necontenit pietrele și le șlefuiește după cheful său. Dar partenerul de viață nu se dovedește niciodată o piatră dornică de șlefuire.
Cum se zice, bărbatul când se căsătorește și-ar dori ca femeia să nu se schimbe niciodată dar ea se schimbă, iar femeia după căsătorie dorește ca bărbatul să se schimbe dar el nu se schimbă.
O ironie a vieții? Sau doar evidențierea firii masculine și feminine, a eredității specificităților legate de sex?
De ce ajung doi soți după zeci de ani (unii și mai repede) să râdă unul de celălalt, să-și facă observații malițioase sau enervante, să nu-și mai spună pe nume? Să desconsidere părerea celuilalt și să ajungă absolută părerea proprie? De ce se devalorizează femeia în ochii bărbatului și soțul în fața soției?!
Unde-i bărbatul care-i mărturisea ei cu atâta vervă? ... Ana, te iubesc! Și acum, când el vrea s-o găsească pe Ana, o strigă: Hei!
Cine se schimbă pe parcursul vieții mai tare, femeia sau bărbatul? Femeia la orice vârstă va dori tandrețe, atenție și romantism. Dar bărbatul? Am impresia că el va dori o poartă, pe care oricând poate intra, o masă pe care oricând poate servi, un pat, în care se poate odihni sau iubi, conform dispoziției, iar visurile sale, dacă mai visează, rămân înafara sferei comune.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Stiu atatea bancuri care v-ar putea lamuri definitiv cum sta chestia, incat regret ca unele din ele sunt aproape nereproductibile, fiind pur si simplu niste rautati gratuite, dar care descriu foarte pastelat realitatea despre care tocmai vorbim.  
Postat de catre sters sters la data de 2015-09-18 08:15:14
         
 
  Cum, doamna Suzana, dumneavoastra n-ati dat pe goagal "Kosta Vianu" si nu v-ati indignat inca de ineptiile pe care le postez? Pai, inseamna ca pentru dvs eu sunt un tip frecventabil! Purcedeti, si veti vedea la ce sunt bune regretele.
Kosta Vianu
Post Scriptum: faptul ca am citit nu inseamna ca as fi si adept. Imi plac femeile, reciproca nu prea e valabila, dar n-am di ce ma plange, scap de terorism.
 
Postat de catre sters sters la data de 2015-09-18 08:13:23
         
 
  Camila, bancul e delicios și reprezentativ.
Îți trimit și eu unul.

Bărbatul indignat:
-Eu nu mă tem de terorism! De 30 de ani sunt însurat, așa să știi!
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2015-09-17 17:28:50
         
 
  Când ceva ți se pare interesant, îți poți folosi atenția selectivă, făcând abstracție de elementele redundante dintr-un anumit punct de vedere.
Nicio temă nu se termină pentru totdeauna.
Voi citi negreșit cartea recomandată, titlul mi-e cunoscut de mult dar am respins cartea din start, nu-mi place tipul de om care respinge sexul opus, oricare ar fi el.
cititi va rog ghidul misoginului ( din care mi-am permis sa preiau pe pagina mea personala cateva perle)
Care pagină personală?
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2015-09-17 17:21:32
         
 
  Aceasta discutie, cu toate ca e asa de interesanta, devine cam prea sexista si, de aceea, prea obositoare. Nedescurcandu-ma eu in meandrele concretului, macar, las a mai pomeni virtualitatile elitiste de care vine vorba in orice discutie despre dame. Asadar, ca sa terminam pentru tyotdeauna aceasta disputa/discutie/tema : cititi va rog ghidul misoginului ( din care mi-am permis sa preiau pe pagina mea personala cateva perle) si veti intelege cum gandesc (cel putin!) barbatii despre femei. Daca nici dupa aceea nu va veti lamuri, fie ca sunteti femeie, fie ca sunteti barbat, va dau un indiciu clar, poate cam vulgar: - de cate feluri sunt femeile? - de patru feluri: mame, doamne, curve si...mama doamne ce mai curve!
Scuze, evident, pentru cuvantul "doamne". PS: Acesta e un simplu banc, nu reprezinta parerea mea despre doamne, eu am o parere si mai rea.
 
Postat de catre sters sters la data de 2015-09-16 15:17:42
         
 
  Domnul Kosta, ascultati la mine, ca sunt om patit!

"La el primeaza intentiile, mai apoi vin, ca o adevarata belea, sentimentele."
(poetul Kosta Vianu despre masculii apartinand speciei Homo Sapiens)

daca-i spuneti, catre seara,
ca aveti numai intentii,
si-o bruma de sentimente,
fara de menajamente,
domnisorara cu pretentii,
va va da pe use-afara!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-09-15 20:49:50
         
 
  Suzana, am zis eu altceva?!...

"Accentuez, bărbatul se schimbă mult pe parcursul căsniciei (și acum mă refer doar la bărbați)."
(Suzana Deac)

eu, in lunga-mi casnicie,
si-asta stiu de la vecine
care nu ma mint, se stie,
m-am schimbat mult, dar in bine!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-09-15 19:36:17
         
 
  Unuia, care nu-i nici porumbel, nici taur, ci un fel de martzoaga reformata, ramasa de la tramvaiele care umblau odinioara prin Bucuresti

Căprioara care vrea în junglă, seara, numai o femeie –ispită putea întruchipa, așa că ecoul nu a căzut departe de bumerang, fiți convins. Trei argumente feroce: căprioara, jungla și seara. Propoziția se formează automat.

Apropo de femeile cu umerii mai largi decât șoldul și cu pumn de fier (aveți spirit de observație!), nu credeți că au hormoni masculini peste doza normală a feminității? Atlete, boxere, luptătoare, directoare, pe acestea dacă nu le asculți cu strecuratul în junglă, în jungla relațiilor intime sau din contră, în substraturile încâlcite ale socialului, la limita legii chiar, cine știe ce poți păți!

”ar fi ezac (dar ezac-ezac!) precum un porumbel care se infoaie si uguie pre langa porumbitza.”
Oare de ce în lumea animalelor tocmai masculii depun atâta efort pt cucerire?!... Uguie și se înfoaie... și pierd atâta timp prețios. Noroc că animalele nu conștientizează că ajung de râsul lumii în ochii oamenilor.

Ziceți că nu-i stă bine bărbatului uguitul. Vă dau dreptate. Bărbatul este un mascul socializat, civilizat, șlefuit , uneori elegant și evoluat prin rațiune, de multe ori chiar și controlat. Dar de aici până la:
”Masculul tre sa fie feroce, neindurator, a se vedea cazul femeilor care, nebatute, nu-s deplin satisfacute.” este un drum lung.
Asta e un ex. pe care nu trebuie să-l iau în serios.

Dar ce? Femeia când s-a căsătorit cu bărbatul, NU a luat un bărbat feroce, neîndurător și neînțelegător!
Accentuez, bărbatul se schimbă mult pe parcursul căsniciei (și acum mă refer doar la bărbați). Ceea ce mă deranjează, de fapt, este că majoritatea ajung să-și nege identitatea și statutul dinaintea căsătoriei și începuturile ei. Ori atunci au mințit, când au oferit tandrețe și atenție, ori acum, când reneagă aceste atitudini printr-o amnezie conjugală.

Ce-i și cu orgoliul bărbătesc?!
S-ar putea să fie nucleul universal, cheia conflictelor conjugale, intrapersonale, interpersonale, interetnice ori internaționale.
Războaiele nu au fost și nu sunt purtate pentru putere și bani? Dar aceste valori nu reprezintă de fapt orgoliul de bărbat?! Nevoia de a poseda, orgoliul de a avea.
Dacă bine mă gândesc, această trăsătură se trage chiar din arhetip, când bărbatul, obligat fiind să vadă de nevoile familiei, mergea la vânătoare de mamuți...
Or fi fost atunci și căprioare? ...

 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2015-09-15 18:29:25
         
 
  Femeia la orice vârstă va dori tandrețe, atenție și romantism. Dar bărbatul?Suzy D.

Tocmai ce-auzii un banc .Pare sa formuleze un raspuns intrebarii de mai sus:

Dupa vreo 60 de ani de casnicie,el moare.Peste un timp,moare si ea si ajunge in Rai,unde-l regaseste.
-Dragule,ce bine-mi pare ca te regasesc!
-Lasa-ma-n pace,cucoana!Contractul a fost foarte clar:"Pana ce Moartea ne va desparti!"
 
Postat de catre Camila Petrescu la data de 2015-09-15 17:07:11
         
 
  Draga (pentru ca, aproape-mi sunteti draga) si stimata doamna,
Iarasi ati comis eroarea de a ma lua in serios, si o faceti pe raspundere proprie. Repet, ca sa se stie: aici, pe aceasta pagina, nu-mi voi mai putea permite luxul de a fi serios, din pricini care s-au putut observa de-a lungul timpului, una ar fi aceea ca pe aici zornaie din lant catei de pripas, nu-i mai numesc pe cei scapati pe pajiste de niste stapani inconstienti.
Pe de alta parte, nici n-ati inteles (cred eu) despre ce caprioara e vorba. Femeia, cea care nu are pumn de fier si umerii mai largi decat soldurile, femeia-femeie, smicelusa, nuielusa, ispita, e ca o caprioara. Masculul de homo sapiens care ar incerca sa fie tandru si delicat, ar fi ezac (dar ezac-ezac!) precum un porumbel care se infoaie si uguie pre langa porumbitza. Nu-i sta bine! Masculul tre sa fie feroce, neindurator, a se vedea cazul femeilor care, nebatute, nu-s deplin satisfacute. Eu, unul, nu mi-s nici porumbel, nici taur, sunt un fel de martzoaga reformata, ramasa de la tramvaiele care umblau odinioara prin Bucuresti, asadar pe opinia mea nu se poate conta.
As concluziona cu o bucata dintr-o poezea mai veche de-a mea, uitata acum, postata si pe Europeea, pe vremea cand acest site era chiar literar, iara nu chestia care a devenit, cu concursul acelorasi catei scapati din lantz, de care pomeneam. Fiind doar un fragment, n-aveti cum sa pricepeti ce am vru io sa spui, da' nu-i bai: "...viata-i scurta, grea si trista/fericirea nu ezista/dragostea-i doar o parere/ to' secretu' e-n placere...".
Vaz ca imi cereti prietenia pe fatza-de-buca, dar nu stiu daca voi accepta, si asta nu pentru ca as avea ceva cu dvs(?!) ci pentru ca nu agreez acea facatura numita facebook, mi se pare o chestie RAU-VOITOARE, CARE ADUNA DOAR INFORMATII si care e daunatoare suta la suta. Va puteti considera o persoana pe care o iau in seama, poate chiar in serios, uneori, cred ca ar trebui sa fie suficient, ce spuneti? Kostanie, a mai naspa dihanie.
 
Postat de catre sters sters la data de 2015-09-15 16:23:37
         
 
  Kosta dragă, (e voie?), întradevăr m-ai bine-dispus cu tot textul tău, nu numai cu Pusi și cu Pufi dar și cu căprioara enigmatică și porumbelul care uguie. Să-ți trăiască umorul mult și bine!

Acum, în ce mă privește, aș vrea să mă agăț de câte ceva.
Zici că ”omul premediteaza, nu e programat genetic”... dar noi știm că multe funcții de ale lui sunt programate genetic fără de care nici nu ar supraviețui. Cercetătorii încă nu au căzut de acord cât la sută ereditatea și cât la sută mediul și educația ajung să influențeze caracterul, înclinațiile și aptitudinile omului dar cert este că influențele se recunosc din ambele părți.

”Io zic s-o lasam balta, oricum nu ne vom intelege niciodata noi, cele doua sexe ale umanitatii acesteia bezmetice, unii cu altii.” Eu vin și te contrazic. Cât de bine ne-am înțeles în procesul procreerii și al realizării unor urmași îndreptățiți de toată lauda. Ce s-ar fi întâmplat dacă Mărul din Eden nu ar fi ajuns o marfă de larg consum?!

”Suntem din lumi diferite.” Eu aș zice: suntem, cele două sexe, din aceeași lume, cu dimensiuni diferite, la început suprapuse, apoi cu înclinații tot mai diferite ca să se ajungă în unele cazuri chiar la dimensiuni paralele.

În prima etapă dragostea sufletească, cea trupească și cea spirituală constituie cel mai bun liant între doi parteneri de viață devotați, ar fi un mare păcat să negăm (puritatea) valoarea nealterată a primelor noastre impulsuri, intenții și implicații, cu consecințe care angajează o viață de om. Dar pe măsură ce descresc vectorii de intercalare dintre soți, crește interesul față de odrasle sau invers, iar timpul îndelungat, uzând căldura fragedă a legăturii dintre cei doi, nucleul înfocat al raportării unul la altul, te face sau ne face să ajungem la o concluzie un pic exagerată:
”Copiii sunt singurii lianti familiali autentici, dar mi-e teama ca si aici tot instinctul, dupa cum am mai spus...”
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2015-09-15 14:48:39
         
 
  Stimati conlocutori,
Sosit mai tarziu, ca baciul la stana, in aceasta frumoasa luare de pozitie (de pozitii?) nu poci sa nu constat, cu frustrare, ca s-a cam spus tot iar mie nu mi-au mai ramas, vorba latinului, decat oasele de la festin (tarde venientibus, ossa, stiti voi!). Asadar, ce vrea/ce vor femeia/femeile? Tragismul relatiei male/female la hominizi e marcat de dilema constiintei si de lipsa programarii genetice. Mai precis, omul e o trestie ganditoare, l-a pus dracu, Doamne-iarta-ma, sa asculte de muierea sa, Eva, sa guste din marul cunoasterii binelui si raului, sa devina constient de conditia sa de creator, si de-atunci a inceput beleaua. Celor tentati sa minimizeze povestea biblica, le las placerea sa surada a tot si a toate stiutori. Cu ei nu pot sa port un dialog serios, atata vreme cat nu inteleg puterea povestii. Sa revenim: animalele se aduna in turme din instinct. De supraviatuire, social, adica, din nevoia de procreare, la date si dupa reguli stabilite, si...cam atat. Evident, vor fi fiind zoologi care stiu mai multe, dar in esentza cam asta e diferentza dintre om si animal: omul premediteaza, nu e programat genetic. La el primeaza intentiile, mai apoi vin, ca o adevarata belea, sentimentele. Dracusorul de pe umarul stang imi sopteste ca nici fenomenul indragostirii la om nu e lipsit cu totul si cu totul de influenta feromonilor, dar cum sa crezi un...personaj asa de neserios? Ce doreste caprioara? Pai, de unde dracu am putea sti noi? Poate vrea in jungla seara, ceea ce este, intr-adevar, aventuros, dar, hai s-o mai lasam naibii de aventura in beneficiul comoditatii, e mai practic. Ce doreste porumbelul? Pai, el, intr-adevar, uguie, gangureste, dar tot feromonii, daca ma intelegeti ce vreau sa zic. Daca nu, nu si gata, ce atata tevatura? Io zic s-o lasam balta, oricum nu ne vom intelege niciodata noi, cele doua sexe ale umanitatii acesteia bezmetice, unii cu altii. Suntem din lumi diferite. Copiii sunt singurii lianti familiali autentici, dar mi-e teama ca si aici tot instinctul, dupa cum am mai spus... Si, mai e ceva: omul e singura fiinta de pe lume care face...stiti dvs, doar asa, de placere, si nu cu scopul perpetuarii speciei. Pentru ca, reducand la absurd, nu vaz cum ar putea exista o prietenie adevarata intre un mascul si o femela de homo sapiens fara componenta sa...sexuala. E un nonsens cat casa. Afara doar de cazurile de invaliditate, de varsta prea inaintata, dar, chiar si in aceste cazuri, intervine rutina demolatoare, dezagregatoare. Ce e de facut? Pai, sa steie fiecare pre la casa cui il are, in dulcele stil clasic, traditional, sa mai treaca, din cand in cand si pe la "aia", daca ii face placere, desi nu-i inteleg de fel pe cei care muncesc in locul altuia. In finalul acestei inutile interventii vreau sa va bine-dispun(?) amintindu-va ca niciodata barbatii nu gandesc precum femeile: dupa o partida de sex oral (sa nu-i spunem Bruxelles, sau UE, ca se supara globalistii) Pusi da sa-l sarute pe gura pe Pufi, dar Pufi se fereste. Hammm, face Pusi, ce ciudati sunteti voi barbatii! Dupa altii, va place, dupa voi, nu...
 
Postat de catre sters sters la data de 2015-09-14 10:25:56
         
 
  Care să fie calea?

Să trăim în compromis sau să renunțăm la beneficiile acestei relații oficializate. În cazurile acestea doar o nouă ființă, o nouă relație ar putea trezi motivațiile și sentimentele cunoscute de noi dar stinse în mare măsură datorită uzurii naturale.
Compromisul în care trăim majoritatea, este fundamentat, spre norocul nostru, pe o doză mare de respect, simț al datoriei, sau tendința noastră de a ne complace iar iubirea ce a mai rămas cimentată dar mută și invizibilă (nu mai are față, nici voce) asigură siguranța de mâine. Deci dragostea de lungă durată se preschimbă cu timpul în siguranța existențială.
Căsătoria este o relație perimată, depășită, falimentară, după părerea mea, sau cel puțin are nevoie de o reconsiderare temeinică.
Focul și entuziasmul ce i-au unit pe cei doi, încet se sting, nu mai există surpriză, spontaneitate, curiozitate după o vreme. Aprecierea, odată câștigată între cei doi, nu mai constituie factor motivațional pentru diferite acte de creativitate. Fiecare se independentizează, rămânând fideli, pe lângă hobbyurile personale, obiectivelor și obligațiilor familiale.
În limbajul mariajului tot mai frecvent apar exprimări de genul: Lasă că te cunosc eu... știu ce poate capul tău... tu le știi pe toate... nu mă lași să vorbesc... nu asculți argumentele mele... sunt sătul de tine... m-am lămurit cu tine... etc.
Căsătoria pe termen lung nu mai seamănă cu relația inițială. Seamănă într-un fel cu un alergător de cursă lungă. Sunt care abandonează cursa, alții fug tot mai încet iar la sfârșit nu-i mai interesează pe ce loc termină, important să încheie cursa onorabil.
 
Postat de catre Suzana Deac la data de 2015-09-13 12:51:49
         
 
  Mulțumesc latunski și Alex, sunteți simpatici.  
Postat de catre Suzana Deac la data de 2015-09-13 12:48:27
         
 
  spuneam ca voi reveni. asa cum anticipam, ne-am repezit ca fluturii la bec sa aflam ce vor femeile, fiindca daca ele vor cu adevarat ceva, acel ceva doar din gura lor poate fi aflat. si ce-am aflat? tandrete. suntem tandri? ciuciu. atentie? nimic mai extenuant decat sa asculti o femeie povestindu-ti cum a fost la serviciu fara sa casti. romantism? ultimul romantic a fost Eminescu, si nici el nu era foarte sigur ca ales-a calea justa. sa ne unim in primul rand social, economic? cum sa te unesti cu un semen care nu face economii? nu-i mai economic s-o lasi sa-si cheltuie banii ei? sa te unesti in suflet, si abia la urma in trup? imposibil, niciun barbat normal n-are atat rabdare. cum sa fim interesati cand nu ne mai pasa? care sa fie calea, Suzy?  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-09-12 13:59:37
         
 
  Răspunsul la întrebarea "Ce vor femeile?"

L-am căutat în tomuri roase
L-am căutat în Soare, stele
L-am căutat în nopţi geroase
Răspunsul? Nu îl ştiu nici ele!
 
Postat de catre Alex Popescu la data de 2015-09-11 10:45:40
         
 
  mai la vale e un text, tot femeiesc, cu 3 accesari, in vreme ce asta are 19. ce deducem de aici? ca de fapt habar n-avem ce vor femeile si ne-am napustit sa aflam. bravo, Suzy! voi reveni.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-09-11 07:45:48
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Atîta vreme cît femeia nu-și dorește haine de blană, pantofi de firmă și smacuri de la Lady,s; cît nu mă obligă să port căruțul de cumpărături ore în șir prin market - sînt dispus să ofer tandrețe, atenție și romantism în cantitate considerabilă. A, ar mai fi ceva: ușile cabinelor de probă să aibă cîte un televizor în stare de funcționare...  
Postat de catre latunski criticul la data de 2015-09-11 04:40:50
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE