|
|
|
|
|
|
|
|
|
Eva |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
În mine i se rostește numele,
atunci Dumnezeu îi așază coastele
de bărbat pentru ea
și-n inimă îi pune o floare
la care suspină.
Eu îi zic:
tu ești mai mult decât mine,
mă porți în timp fără-ncetare,
de-aceea atunci când mă pierd
mă regăsesc în tine întreg
și mă reproduc din orgoliu
așa cum sunt. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Poemul ce urmează aparține poetului contemporan - Spiridon Popescu. Mă pot mîndri că l-am ascultat pe autor recitîndu-l într-un dormitor de cazarmă, așa că l-am memorat cu mult timp înainte de a vedea lumina tiparului. Și asta nici nu-i important. L-am postat doar așa, pentru comparație, văzînd că autorul Evei trăiește cu impresia că are sufletul plin de poezie, el și numai el. Oricum, dacă eu aș fi scris Eva, apoi aș citi versurile care urmează, aș roși, apoi aș căuta o gumă de șters, o lamă, sau aș umbla pe la opțiuni, alea cu modifică, șterge texte.
"M-a rugat ieri Dumnezeu: fii bun, șezi in locul meu/ Vreu să mă hodin și eu/ Și ce fac, l-am întrebat/ De-o să cadă în păcat/ Eva, cît ești tu plecat?/ Ia-o ca pe-o frunză-n vînt/ si arunc-o pe pămînt/ Insă, dacă peste ani/ Intr-un grajd plin de juncani/ Trupul ei cel păcătos/ o să-l nască un Cristos/ Răstignește-i lăcomia/ Schimbă-i numele-n Maria/ Veșnicește-o ca fecioară/ si primește-o-n Ceruri
iară!" |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2015-07-28 15:54:10 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|