|
|
|
|
|
|
|
|
|
Zănateca Alia |
|
|
Text
postat de
ionut manea |
|
|
În satul Almaș, oamenii încă erau smeriți. Frigul din prejma iernii le punea la grea încercare credința. Istoviți după un an de muncă, se odihneau, înghesuiți în hrubele lor de pământ, pitite la marginea pământului. Într-una din acestea respira, mânca pe nesăturate și robotea de zor, fata nemăritată a bătrânilor satului, Alia. De când mintea îi mijise și asculta povești la șezătoarea din sat, Alia vru să se facă zână. Oamenii o luau în râs. Unii, alții răpuși fiind de frumusețea ei, o mângâiau și încurajau. Dar Alia avea o minte ageră . Îndestulată față de restul satului, citind din cărțile groase aduse de starețul Ilarion. Într-una din acestea aflase cum unii oameni, aleși, pot deveni sfinți și spirite umblătoare. Iar unele femei neîntinate pot deveni zâne. Credința în propriul vis se întărea în fiecare zi precum nuca. Sosind ziua măritișului, Alia nu vroi să audă nici în ruptul capului. O ținea una și bună că e musai să se facă zână. Îngrijorat de comportamentul ei obsesiv, starețul Ilarion, înduplecat de lacrimile stăruitoare ale părinților ei, o convinsese în cele din urmă să o ducă la mânăstirea de lângă Almaș. Acolo Alia era alături de alte zâne. Grase, diforme, colerice, celelalte zâne se dovediră a fi mai rele decât multe femei din sat. O zână trebuie să fie bunătatea întruchipată, gândea Alia și fugi din mănăstire alături de prietenul ei patruped Asmot. Asmot era abia de rangul doi. Mai avea până a deveni om, dar credința și supușenia sa erau de o pioșenie rară. Pregătită pentru lume cu un toiag de frasin și o bocceluță în care erau cincisprezece cărți despre Dumnezeu și un dicționar, Alia pătrunse în lumea înghesuită a orașului. Acolo naivitatea ei fu pe deplin exploatată. Oameni cu mustăți și boruri uriașe, negre, o păcăliră. Obligând-o să aștepte în fiecare seară pe strada Abominabill, într-o pânză transparentă pentru a putea fi recunoscută mai ușor de celelalte zâne. Zânele nu sosiră. Sosiră în schimb doi hăndrălăi. O siluiră toată noaptea, gemând Alia de durere și plăcere. După doi ani de așteptări, Alia întinată, părăsi orașul sperând să-și recapete fecioria. Fața ei acum, altădată netedă, brăzdată de șanțurile orgiilor, semăna cu fața femeilor din sat ce născuseră. Pe drum, singurul său resort era Asmot, rămas la fel de supus. În ochii lui, Alia găsea încredere pe unde trecea. Străinii o priveau cu jind și dezmăț. Sătulă de lume, Alia se ascunse într-o grotă din muntele Hoitului. Acolo aranjă cărțile despre Dumnezeu și trăi în sihăstrie și neprihănire.
Vântul răscolea ghimpii stepei în jocuri aparent haotice în văzduh. Așa răscolea Dumnezeu pământul în căutarea oamenilor cu adevărat pioși. Ei regăseau drumul spre mama stepei, milostiva Alia. Și ea le oblojea rănile sufletești ca un vraci priceput. Ei îi mulțumeau cu lacrimi și plecăciuni căci în acele vremuri grele era suficient să ai răbdare și timp să asculți un om.
Vântul arse fața bătrână a tinerei fete, topind șanțurile și cicatrizând semnele curviei. Alia ascunse sămânța cărnii într-un urcior vechi, cu gâtul ciobit. Se hrănea doar cu milostenie. Visul ei de a se face zână îl îngropă undeva în grădina din spatele chiliei sale.
Progeniturile luminii poposiră pe pământul gol, scuturat de molii. Și o găsiră pe Alia împăturită în aripile răbdării și rugăciunii. Cu ochii ei mari și lenți se uită vreme îndelungată la făpturile luminoase și ei o primiră înăuntru lor. Căci păcătosul de îndrăznea să ridice ochii din pământ, se aprindea din interior asemenea hârtiilor vechi, cu fiecare păcat ascuns.
Atunci Alia știu că devenise zână. Și Asmot de asemenea.
Întoarsă în satul său natal blagoslovi pe cei puțini rămași. Nimeni nu o recunoscu pe zănateca Alia. Iar ea nici nu se sinchisea.
În spatele chiliei ei, în locul unde-și aruncase sămânța visului din copilărie, răsări un măr. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|