PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Cartea Irinei 16 - Maine Text postat de nastia muresan Ne-ngrămădim toţi trei în patul Irinei, cu Matias la mijloc şi ne luăm în braţe pe deasupra lui. El se roteşte într-o parte şi în cealaltă, apoi adoarme cu obrazul lipit de obrazul Irinei. Televizorul merge pe CNN, curg veştile despre Eyjafjallajökull şi despre norul de cenuşă care închide aeroporturile în toată lumea. Vulcanul din Islanda ne ţine împreună aici, la capătul lumii. Irina se bucură. Adoarme cu buzele lipite de fruntea lui Matias. Ascult cu ochii închişi şi las respiraţia ei, egală şi profundă, să-mi desfacă gheara de sub coaste şi o recunoştinţă ca un val cald mă cuprinde. Cu virful degetelor simt cicatricea de deasupra urechii ei stângi şi trec încetişor înainte şi înapoi, parcă aş descânta semnul acesta ca o semilună care ascunde sub el sâmburele dens al disperărilor noastre. Deschid ochii în penumbre, printre jaluzele se strecoară pieziş, ca o aripă sângerie, lumina apusului. Tremură puţin în colţul de lângă uşa băii şi se stinge. Rămânem în intuneric, Matias mai doarme şi noi şuşotim cu grijă să nu-l trezim. Îi povestesc Irinei, în şoaptă, visul din care abia mă trezisem. Un muzician in frac, Marina Constantinescu si eu, intre ei doi, in emisiunea "Nocturne". Stateam pe canapea, eu îngrijorată că fracul muzicianului se şifonează şi publicul va râde şi încercam să înteleg de ce sufrageria de acasă arată, dintr-odata, atât de diferit. Uşă dublă, închisă cu un lacăt. În încăpere un pian cântă singur, dincolo de uşă o zarvă care ne face pe toţi trei să ne temem de războiul de afară. Muzicianul a căzut într-un somn adânc. Apare de nicăieriSam Spade,detectivul, în loden şi cu pălaria în mână, şi ne spune să-l trezim doar la sfârşit. Cu o cană de apă rece şi ciupituri. Lumea mea muzicală e în pericol şi eu voi fi expulzată in zbuciumul de afară, dincolo de uşa dublă, fără geam. Şi închisă cu lacăt. Erau mici şi îi iubeam ca pe un întreg, pe toţi trei la un loc, neştiind cum să-i iubesc pe fiecare în parte. Visam noaptea trei farfurii pline cu cartofi prăjiţi, ouă şi brânză şi trei căni pline cu lapte aşezate pe masa din bucătărie. Rotocoale de abur se ridicau, în vis, din farfuriile copiilor mei. Visul meu recurent, ani la rând. Erau mici, Tudor dormea la mijloc, îşi strecura mâinile pe sub umerii fetelor, le aduna capetele lângă obrazul lui şi le alinta „moacili meli”. Încercam să-mi imaginez cum arată în mod real frigiderul burduşit al Mioarei despre care doar auzeam poveşti in fiecare zi, la serviciu. Frigiderul Mioarei reprezenta un fel de formă de rezistenţă a celor binecuvântaţi cu relaţii la Alimentara şi la Carmangerie. Erau mici, mi se părea că singura diferenţă între Ioana şi Irina era că Ioana bea mult ceai iar Irina nu bea deloc. Irina ura cana cu ceai. Acasă la ea, în Skien, ne adunăm în bucătarie dimineaţa, amândouă în pijamale...o cană mare de ceai pentru fiecare. Eu Earl Grey tea, ea ceai indian cu scorţişoară, aromat. Seara, înainte de culcare, dupa ce adoarme Matias, rămânem noi două în bucătărie, cu o cană mare de ceai pentru fiecare. În copilărie îşi dorea să se facă vânzătoare la aprozar să mănânce cireşe pe săturate iar acum, în întunericul acestei încăperi, Irina îmi spune în şoaptă că , dacă cineva i-ar da o a doua şansa, mâine şi-ar face un magazin cu lucruşoare...în orăselul îndepartat, de pe coasta Mării Nordului. Lucruşoare, mâine. Parcă aud cele mai frumoase două cuvinte rostite vreodată. - Lucruşoare...? - Da, intră cineva în magazinul tău mititel şi întreabă „ da’ la dumneavoastră oare se gaseşte...? „ şi tu mergi la raft, cauţi printre lucruşoarele de acolo şi scoţi lucruşorul lui. Visul ei nu seamănă cu nimic din ce a trăit până acum şi cu nimic din ce a visat pentru ea până în urmă cu un an. În urmă cu un an avea emoţii pentru examenul de promovare de a doua zi, îşi pregătea bluza albă şi fusta neagră, ţinută office... şi nu se hotăra între cerceii din aur alb...sau aur galben. In loc de asta a ajuns la spitalul din Skien, cu partea dreapta a corpului paralizata. Ce drum lung până aici, scot un geamăt scurt,ca o respiraţie tăiată în două. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   va multumesc ca ati citit si pentru emotie. imi doresc sa pot pastra aemotia...din toata povestea Irinei.   Postat de catre nastia muresan la data de 2015-06-30 13:15:05               Da! Are tot ce trebuie, în special emoţie. Foarte frumos!   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2015-06-29 15:57:52               Aceste bucăți unice, zic eu, de trăire, sunt așezate în pagină cu o minuțiozitate a tehnicii narative care te lasă fără vorbe. Poate, în afara participării cu întrega ființă la momentul X, doar o frântură de oniric redată dimineața devreme, poate transmite atâtea emoții acolo, aici. superb   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2015-06-29 11:57:24               M-a emotionat profund acest pasaj, e plin de femei mai mari sau mai mici, iar femeile nu stiu de ce au acest har de a imi imblanzi latura feroce, doar ele ma fac sa devin un animal sensibil si atent la ceva anume in pampasul nelinistitor al acestei lumi bestiarice.   Postat de catre Septimiu Zugravescu la data de 2015-06-28 23:58:14	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23930 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE