FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
celălalt
Text postat de Florentin Sorescu


Flavius: Știi ce cred eu că se întâmplă? Atunci când te naști, nu ești singurul din lumea asta care te naști așa cum ești tu. La fel ca tine mai este încă cineva. Când spun ‚la fel’ , spun ,de fapt, identic. Înțelegi tu?
Ei bine, fiecare lucru pe care îl faci te schimbă câte puțin. Mă refer la tot ceea ce are o semnificație, nu chiar orice: faptele bune, minciunile, în genere orice încercare ai de înfruntat...
​La sfârșit de tot, când îți va fi fost dat să părăsești acestă lume, abia atunci te vei întâlni cu celălalt. Mă refer, bine-nțeles, la identicul tău. Cel care ți-a fost dat să-ți fie asemenea.
​Spun ‚a fost’ întrucât acum nu mai seamănați defel unul cu celălalt.
Pe fiecare altfel l-a modelat propria viață, în funcție de cum a înțeles să și-o trăiască. Rar, foarte rar se întâmplă ca unul să aducă cu altul, iar ăsta nu poate fi decât un caz cât se poate de fericit... Sau, din contră, extrem de nefericit...
Un lucru este însă sigur: că unul dintre cei care am fost a reușit să se descurce bine în porcăria asta... Este, cum ar veni vorba, modelul cel mai reușit. Celălalt este cel care a dat greș, n-a știut ce să facă cu el însuși. Și-a ratat menirea, mai exact, căci – nu-i așa? – fiecare dintre noi avem o menire, ceva pe care îl avem de spus pe lumea asta. Un secret pe care ni l-a șoptit cineva înainte de a ne fi născut...
​Și, văzându-l pe cel care a făcut ceea ce tu nu ai putut, ba chiar erai convins că nici nu se poate face, te va cuprinde o mare rușine... Abia atunci vei înțelege cu adevărat că ai dat greș, că ai ratat șansa care ți s-a dat.
​Ăsta este și motivul pentru care v-ați născut identici. Ca tu să vezi unde ai fi putut ajunge dacă ai fi crezut în tine cu adevărat.
​Și, văzând aceasta, vei intra în pământ de rușine și te vei naște din nou, pentru că doamne-doamne nu te lasă să te consumi așa, degeaba, ci îți dă din nou șansa să încerci, luând-o de la început...
Numai că de data asta ești mult mai singur pentru că celălalt cu care te născuseși tu odată a plecat și odată cu el s-a dus și o părticică din tine...
Și, cu toate că ar trebui să te facă mai fericit, dat fiind locul în care s-a dus, te face în realitate să suferi pentru că nu ești și tu acolo ci ai rămas aici fără chiar identicul tău cu care te mai țineai când și când de mână chiar fără să o știți.
Alexandra: Și identicul tău? Cu identicul tău ce se întâmplă după ce pleacă de-aici?
​Flavius: Cred că și el suferă puțin... Și asta pentru că nu e întreg întru totul o parte din el a rămas pe pământ și acolo în cer e destul de complicat când te macină dorul și privești uneori înapoi.
Alexandra: Adică devine un fel de înger, nu? Îngerul tău păzitor...
Flavius: Se poate spune și așa deși eu cred că înger adevărat devine abia atunci când se reîntâlnesc pe lumea cealaltă și redevin unul singur ca înainte de a se fi născut.
​Alexandra: Flavius, ia spune tu... Se poate întâmpla ca identicii să fie strânși la un loc? Nu numai înainte de a se naște, asta am înțeles, nici la sfârșit, când se transformă în îngeri, ci în viața asta a noastră, aici, pe pământ?
​Flavius: Se prea poate, deși lucrurile s-ar complica puțin în acest caz.
​Alexandra: Spre exemplu, ar putea fi fată-băiat, poate chiar frate și soră, cum suntem noi doi? Ar putea, bunăoară, să fie iubiți?
​Flavius: Asta nu prea îmi vine să cred n-ar mai fi identici câtuși de puțin știi prea bine ce vreau să îți spun.
Alexandra: Și totuși, frățioare, de ce nu s-ar putea? Poate doamne-doamne a vrut să se sprijine unul pe altul, nu să stea mereu despărțiți?
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mie mi se pare atât de profund încât mă sperie.
N-aș vrea să am un identic. Aș bea cu el și ne-am lua la bătaie.
Cum de altfel se întâmplă între poeți. Sunt identici, dar se hărțuiesc fără milă.
Unii-și ratează menirea, alții și-o bulesc.
În final toți merg în același rai, unde Demiurgul sastisit îi obligă să-și asculte reciproc producțiile.
 
Postat de catre Septimiu Zugravescu la data de 2015-06-20 14:11:53
         
 
  De ce pueril?  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2015-06-20 13:23:31
         
 
  fratioare, de la candid la pueril nu e decat un pas  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-06-20 10:47:46
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23864
Comentarii: 120182
Useri: 1417
 
 
  ADMINISTRARE