FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
și piatra este poezie
Text postat de iuri iulian Lorincz
tuturor pietrelor acestora
pe care le-am strâns o viață
le aud acum tăcerea
cu cele sferice
am aruncat în păsări
dar ele nestingherite mi s-au așezat în palmă
ciugulindu-mi din linia destinului
cu acelea colțuroase
am țintit ochii semenilor
paradoxal
niciunul nu a rămas orb
sufletul lor s-a deschis mai larg spre iubire
cu acele albe
am lovit cerul
norii lui mi-au udat ochii
din senin născând curcubeu spre alte lumi
cu celălalte mici
am scris cuvinte de dragoste
tristețe și măreție
până când mâna mea cândva praștie
a devenit stâncă
speră crede și iartă
în tăcerea din pietre
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  În rest, textul destul de slăbuț și previzibil.
Tu poți mai mult de atât. Știu eu.


Eugen
 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2015-04-16 20:54:57
         
 
  iuri, titlul este patetic. Schimbă-l. Să figureze în titlul unui poem cuvântul poezie ... e un abuz de începător.

Eugen.
 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2015-04-16 20:51:50
         
 
  Multumesc pentru indicatii stimata doamna! Am sa revin pe text...  
Postat de catre iuri iulian Lorincz la data de 2015-04-16 19:42:07
         
 
  Ideile, metaforele, trimiterile textuale, pe fond, rezistă. Și, prin urmare, rezistă și poemul.

Două observații:

1. "toate pietrele astea
[...]
le aud acum tăcerea" sună...negramatical. Poate "tuturor petrelor acestora" (astea este prea colocvial, chiar neglijent) Ori altcumva dar corect gramatical.

2. "cu cele" reprezină o asonanță și ar trebui înlocuită, mai ales că este repetată. De exemplu "cu acele" sau "cu acelea"
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2015-04-16 18:57:46
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE