FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
În fiecare an tăticu semăna a cânepei sămânță-n-arătură...
Text postat de Mihail Buricea
În fiecare an tăticu semăna
a cânepei sămânță-n-arătură
în timp ce primăvara revenea
la noi acasă, peste Curmătură

Apoi, de păsări, eu păzeam de zor
a răsăririi cânepei-n grădină
în timp ce gândul meu purtat pe-un nor
călătorea pe-a soarelui lumină

Spre seară, păsările adormeau,
în timp ce bolta se umplea de stele,
iar visurile mele se pierdeau
spre lumile albastre si rebele

În fiecare zi, de dimineață,
eu săvârșeam aceiași aventură
în timp ce canepa-mi râdea în față
și pupaza-mi cânta pe Pârlitură

Așa-mi trecea al primăverii cânt
în vremurile-acelea dealtădată,
cănd vara revenea peste pământ
și peste cânepa îngândurată

Când vara stăpânea peste coline
cu mic cu mare ne uneam de zor
să secerăm a soarelui minune
și-n snopi s-o punem pentru viitor

La soare snopii i-așezam cu spor
să iasă apa trasă din pământ
ca să ajungă iarași la izvor
dusă de nori pe-al aripilor vânt

Când cânepa uscată era gata
cu carul o duceau la Otăsău
maicuța, Manoilă și cu tata
să se topescă-n apa strânsă-n tău

Zile si nopți în balta de la râu
Dospea mereu a cânepei tulpină,
în timp ce moara măcina la grâu
făcând făina fină din lumină

Apoi, din nou, la noi in bătătură
cu caii cânepa era cărată
Si asezata pentru uscatura
prin curtea noastră mică si curată

Când cânepa era complet uscată
o melițam din zori și până-noapte
în timp ce mintea mea era plecată
spre lumile albastre nevisate

Urma, apoi, a scărmănării cursă
în serile ploioase de sub Față
când cânepa-n fuioare era pusă
și la lumina lămpii toarsă-n ață

Cu ațele făcute gheme-apoi
la Moțârcanu se duceau cu ițe
ca să urzească pânza de nevoi
și pentru casa noastra noi velințe

Când iarna tata instala război
să țeasă mama pânza cu căldură
noi ajutam părinții la nevoi
în grajd, în casă și pe bătătură

Pănza era gata-n primăvară
țesută ți albită cu leșie
să poată sa ne-mbrace mama iară
cu haine noi, de bâlci, la Sânt Ilie

Demult, parinții mei în paradis
s-au dus chemați de-a timpului cărare
iar cânepa, în lumea mea de vis,
rămâne-o sfântă sărbătoare

De-atunci, îmi amintesc mereu cu dor
a cânepei poveste-n-arătură
în timp ce primăvara vine-n zbor
la noi acasă, pe la Curmatură
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Epigramistule, ai dreptate, cand canepa era coapta rontaiam seminte si, zau, ca ma simteam in al noualea cer, fara sa stiu de ce...  
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2015-04-04 11:55:28
         
 
  Multumesc maestre Radu Stefanescu pentru sugestii.
fara apelativul nea profesor Buricea arata interventia unui nobil intelectual...
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2015-04-04 11:53:44
         
 
  maestre buricea, scrisesi frumos si nostalgic, dar "a răsăririi cânepei-n grădină" nu poate fi pronuntat fara sa-ti fracturezi limba, iar daca gandul calatorea pe nor, de unde atata soare ?

propun o varianta ceva mai logica:

eu cat eram de mic, sedeam de paza
si aruncam cu pietre-n cotofene,
sub soarele parelnic de amiaza,
cam de la Paste pan' la Sanziene...

te votai
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-04-04 08:15:11
         
 
  Canabis de mic... :)

 
Postat de catre General Motors la data de 2015-04-03 21:02:54
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE