FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Clipe fără tine
Text postat de Ioan Grigoras
“Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
așa de mult să plângă și n-au putut.”
Lucian Blaga

- Tu spune-mi numai cum mă pot ascunde
De-acest abis ce sapă între noi,
Seismul unui gând al cărei unde
Propagă veșnicia înapoi.

Sau spune-mi ce să-ți dau în schimbul mierii
Ce îndulcește versul meu amar,
Pecete peste buzele tăcerii
Cuvântul tău e cel din urmă dar.

Cu ce să-nlocuiesc, iubite, dorul
De tine când el n-are substitut,
Când numai tu ai fost locuitorul
Acestui colț de suflet ne-nceput.

- Aș vrea să-ți spun cum noaptea mă-nfioară
Cuvintele șoptite ca prin vis,
Cum pasul tău suav de căprioară
Îl simt trecând prin pieptul meu deschis.

Aduni frenetic rouă și culoare,
Amesteci amintiri pe șevalet,
Sărutul tău e-o dulce abdicare
Când negru îl transformi în violet.

Sunt clipele pustii când ești departe,
Iar sufletul mi-e gol, nelocuit,
Adun tăceri pe file într-o carte,
Iubito, versul meu restituit.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Griguță, fratele meu, de când mi-ai spus că nu mă pricep la poezie, n-am mai ieșit din casă, mi-e și rușine. cum ai putut fi atât de crud? cum să mai dau eu ochii cu vecinii? mă tot gândesc la seismul "unui gând al cărei unde" și-mi dau seama cât de departe am fost de sensurile profunde ale acestei aparente greșeli gramaticale, în realitate, un sacrificiu subtil pe altarul ritmului, pe care nu-l apreciază decât cunoscătorii. iar "pecetea peste buzele tăcerii" nu-i deloc o inepție, așa cum credeam, ci o măsură suplimentară de siguranță, când ai de-a face cu o căprioară peste măsură de vorbăreață. apropos, văd că a funcționat. din colțul meu de suflet oarecum ne-nceput, scuze și multă, multă sănătate.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-02-16 13:30:25
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  aveam și eu un comentariu, văd că nu mai e. bref, din poezia asta cel mai mult mi-a plăcut titlul. stima.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-02-16 12:48:59
         
 
  Nu știu ce fac editorii de permit unei clone să intre pe site când vrea și să tulbure apele.
Culmea că mai face pe Europeea și publicitate site-ului Agonia și nimeni nu spune nimic.
Culmea ironiei că dacă suntem amândoi pe Agonia de ce nu mă critici acolo și vii aici unde editorii îți aprobă orice.
 
Postat de catre Ioan Grigoras la data de 2015-02-16 07:04:25
         
 
  Radule, tu crezi că dacă se spune că toată lumea se pricepe la politică și la fotbal se pricepe și la poezie?
Rămâi la primele două că ești paralel cu poezia, așa cum am mai scris într-un comentariu dar mi l-au șters editorii.
Să-ți dau numai o mostră de modul cum înțelegi tu poezia:
Ai comentat: “paradoxul final, în care aflu că deși căprioara tropăie suav prin pieptul deschis al poetului în strofa 4, sufletul acestuia rămâne nelocuit în strofa 6.”
Nea “Rădulescule” eu am precizat c㠓Sunt clipele pustii când ești departe,
Iar sufletul mi-e gol, nelocuit”
Subliniez: când ești departe!
Lasă-te nene de critică, că nu te prinde… ocupă-te de politică că acolo merge orice…

P.S.
Ești și tu ca doamna Milea… orice aș scrie nu înțelege nimic.. ea repetă ca o placă stricată… carduri… carduri…
Dacă ai nevoie de card, du-te femeie la orice farmacie că-ți eliberează card de fidelitate…:)
 
Postat de catre Ioan Grigoras la data de 2015-02-15 14:18:11
         
 
  doamna/domnule, serios, inventivitatea (cvasicomuna) cu care reusiti sa aberati nu inceteaza sa ma uimeasca.
din prima strofa retin observatia cosmogonica "undele... propaga vesnicia inapoi" (inapoi unde? ar intreba un elev oarecare de gimnaziu, ageamiu in materie de versificatie si necesitati stringente de rima) si forma gresita din "gând al cărei unde" (corect "ale cărui unde")
in strofa 2, un fault logic "cuvantul ca... pecete peste buzele tacerii", in strofa 3 dilema abisala "cu ce sa-nlocuiesc ceva ce nu poate fi inlocuit" si fractura neuronala "numai tu ai fost locuitorul acestui colt de suflet ne-nceput" (un alt fel de-a zice "fiindca doar tu m-ai penetrat, am decis sa raman virgina"); strofa 4, a caprioarei (rima ideala la "infioara") si 5, a sevaletului (rima beton la "violet") pregatesc paradoxul final, in care aflu ca desi caprioara tropaie suav prin pieptul deschis al poetului in strofa 4, sufletul acestuia ramane nelocuit in strofa 6.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-02-15 10:54:42
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE