|
|
|
|
|
|
|
|
|
O stea polară |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Am înălțat cu pana, din cerneală,
Castele pe nisip... s-au prăbușit
Când vântul a bătut, la prima pală
S-a dus pe apă tot ce-am construit
Și am privit cum vântul risipește
Filă cu filă din povestea mea,
Cum inima e strânsă într-un clește,
Iar cleștele era în mâna ta.
S-au dus și vise, au murit speranțe
Și am crezut că totul s-a sfârșit,
Că voi plăti mereu numai creanțe...
Dar n-am căzut, din noapte s-a ivit
O stea polară ce mi-a-ntis o mână,
M-a ridicat pe cer dintr-un abis
Spunându-mi că va fi cu mine până
Ne vom dori să construim alt vis.
În doi am regăsit o primăvară,
Eternă, ca un dans nemuritor,
Magnolii albe să-nflorească iară -
De dragoste mi-a fost atât de dor.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23973 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|