FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Riga Frypto și lostrița Elinel*
Text postat de Emanuel Cristescu
Riga Frypto și lostrița Elinel*

Manelist trist mai aiurit
Ca whisky-ul vechi servit pe punte
Chiar de nostromul păruit
De căpitanul cu stea-n frunte

Mult îndărătnic Sălămel
Doar o manea, vezi mai încearcă
Zi-mi de lostrița Elinel
Și Frypto cel cu pleata bearcă!

-Votant fruntaș!
Ploconul tău geanta mi-a rupt-o
Dar eu maneaua zice-o-aș
Cu Elinel și riga Frypto.

-Zi Sălămel!
Cu foc ai zis-o când votară
Azi zi-o tu, mai cătinel
La spartul șpăgilor din țară.

*

Des cercetat de nătăfleți
La whisky, vin, pahare, cuie
Împărățea peste băieți
Crai Frypto cu privirea șuie.

De vreun mandat sau două parcă!
Dar printre ei crâcneau băieții
De-o vrăjitoare, Mama Zarcă
De pe vaporul tinereții

Răi pești, rechini și mulți carași
Din hău ieșeau să-l beștelească
Făcându-l slab, uscat, iabraș
Că nu voia el să rodească.

În râu cu apă răzvrătită
Trăia-n același timp cu el
Lostriță blondă nărăvită
Cu solzi, pre nume Elinel.

Din ochi de apă lăcrimat
În nou mandat, cu ciudățenii
Cu trupul nud și șoldul ud
Ea se opri chiar sub un dud
La Frypto mire-al damigenii.

Pe trei izvoare de licoare
Ea adormi visând la gheață
Când plin de zel, un rigă chel
Cu whisky-scotch-ul după el
Șoptindu-i spuse: frumușață:

-Elinel, Elinel,
Ți-am adus decrețel, iacă
Uite legi să-ți alegi
Ia-le. Nouă viață o să-ți facă

-Rigă chel, plin de zel
Mulțumesc Măriei Tale
Eu mă duc să m-aleg
Cea mai tare: Sunt pe cale!

-Elinel, Elinel,
Am servicii, sticle pline
Dacă pleci să alegi
Începi, chiar acum, cu mine.

-Te-aș alege, rigă dur
Știu că am pe vino-ncoace
Mare ești! Da cam mahmur.
Teamă mi-e, te pierzi curând
De cu apa ai de-a face

-Apă spui Elinel?
Mult aș vrea, dar nu știi oare
Ce coșmaruri ce măcel
Mă despart de-așa licoare?
Ca să fiu eu cel mai cel
Las-o, uit-o Elinel
Whisky, gheața-s desfătare.

-Rigă Frypto, rigă Frypto,
Cel mai tare din sistem
Vrerea-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de apă mult mă tem.

Că dacă-n apă sunt făcută
Și un rechin mi-e văr direct
Din valul râului născută
Mă-nchin la Mare cu respect.

Furtuni și valuri, pești cirezi
Oceanu-ntreg un vis visează
„Marele-nghite micul”! Crezi,
Că nimeni visul nu-și ratează?.

Mă închin Mării cu respect
Că sufletu-i tornadă-n piept
Iar Știma Mării mi-e stăpână
Ce cântă-n sufletul fântână.

În aer Știma putrezește
Cu apă toată carnea crește
Și vis e carnea, umflătură
Alcoolu-o face uscătură.

Așa grăit-a subțirel
Lostrița noastră Elinel
Dar Marea, vezi, nu adăsta
Și whisky-n sticlă nu mai sta
Ci-i dat pe gât de rigă chel

-Plângi tu lostriță Elinel!
Lui Frypto cel cu pleata bearcă
Cum oare apa să îi placă?
Se rupe chelul ușurel
De Elinel
De partea whisky-ului să treacă.

Dar Marea-n cercuri fel de fel
L-a-ncercuit încet pe el
Și valuri mii fără sfială
Tot biciuiau în pielea-i goală.

Și whisky-ul tare se borșește
În apă inima-i plesnește
Și zeci de aștri ca la semn
Au explodat pe cerul demn
Un Univers rupt de blestem.

Că-i greu el apă să îndure
El Pleată bearcă, priviri dure
Că sufletul tornadă nu-i
Decât la omul care-i șui
Iar pentru cel fără ispravă
Apa-i paharul cu otravă.

Ca la mahmurul rigă Frypto
Ce apa inima i-a fript-o
De a rămas să se cinstească
Cu apa mării cea câinească

Cu vântul știma și cu-n val
Ce apă-i toarnă în pocal
Să-l dea pe gâtul plin de sete
Și niciodată să se-mbete
Cu lostrițe ori chiar cu fete.



*Text parodiat Ion Barbu, Riga Crypto și lapona Enigel

Ion Barbu

Riga Crypto si Lapona Enigel

Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,
De cuscrul mare dăruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,

Mult îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă,
Zi-mi de lapona Enigel
Și Crypto, regele-ciupearcă!

- Nuntaș fruntaș!
Ospățul tău limba mi-a fript-o,
Dar, cântecul, tot zice-l-aș,
Cu Enigel și riga Crypto.

- Zi-l menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o vară;
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,
La spartul nunții, în cămară.

*

Des cercetat de pădureți
În pat de râu și-n humă unsă,
Împărățea peste bureți
Crai Crypto, inimă ascunsă,

La vecinic tron, de rouă parcă!
Dar printre ei bârfeau bureții
De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereții.

Și răi ghioci și toporași
Din gropi ieșeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau și nărăvaș,
Că nu voia să înflorească.

În țări de gheață urgisită,
Pe-același timp trăia cu el,
Laponă mică, liniștită,
Cu piei, pre nume Enigel.

De la iernat, la pășunat,
În noul an, să-și ducă renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe mușchiul crud
La Crypto, mirele poienii.

Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeață:
Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân,
Veni s-o-mbie, cu dulceață:

- Enigel, Enigel,
Ți-am adus dulceață, iacă.
Uite fragi, ție dragi,
Ia-i și toarnă-i în puiacă.

- Rigă spân, de la sân,
Mulțumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.

-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.

-Te-aș culege, rigă blând...
Zorile încep să joace
Și ești umed și plăpând:
Teamă mi-e, te frângi curând,
Lasă. - Așteaptă de te coace.

-Să mă coc, Enigel,
Mult aș vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roșu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged și răcoare.

- Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,

Că dacă-n iarnă sunt făcută,
Și ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-nchin la soarele-nțelept.

La lămpi de gheață, supt zăpezi,
Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cercetează.

Mă-nchin la soarele-nțelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Și roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână.

La soare, roata se mărește;
La umbră, numai carnea crește
Și somn e carnea, se dezumflă,
Dar vânt și umbră iar o umflă...

Frumos vorbi și subțirel
Lapona dreaptă, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adăsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus, ca un inel.

- Plângi, preacuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearcă.
Lumina iute cum să-i placă?
El se desface ușurel
De Enigel,
De partea umbrei moi, să treacă...

Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală.

Și sucul dulce înăcrește!
Ascunsa-i inimă plesnește,
Spre zece vii peceți de semn,
Venin și roșu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;

Că-i greu mult soare să îndure
Ciupearcă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptură mai firavă
Pahar e gândul, cu otravă,

Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă față, mai crăiască:

Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne-n lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălarița-mireasă,
Să-i ție de împărăteasă.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Domnule Iter,

Acum ne aflăm în situația cuvântul și argumentele dumneavoastră contra cuvântul și argumentele mele. Acolo unde m-ați convins m-ați convins. Unde nu ce putem face? Nu pot să mă dau convins dacă nu sunt convins. și, în viziunea mea toate argumentele pe care le-am produs stau ]n picioare.

Dar, zic eu, ar fi util, să veniți cu o variantă. Așa cum o fotografie face cât o mie de cuvine un exemplu concret face cât un tom critic.

Acum, probabil, sunt prea apropiat de text și, bănuiesc, pistele sinapsice sunt deja formatate. Poate, peste un timp, voi relua textul. De fapt așa ar trebui să procedez înainte de a publica. Însă momentul politic era prea ofertant ca să-l ratez și să nu-l savurez. Eu spun studenților mei ceva de genul: un proiect imperfect predat la timpul lui este mult mai bun decât un proiect perfect predat în afara termenului.

Oricum, mulțumesc pentru răbdare și implicare.

PS. Speram că gustați umorul din "Răaspund la orce întrebare în fața distinsei Mari Adunări Inchizitoriale" N-a fost să fie!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-02-03 00:06:35
         
 
  Domnule E. C., nu vă aflați în fața niciunei Inchiziții, dacă nu acceptați să vă fie tocat textul, nu-l expuneți. Eu v-am comentat cu bună credință, mi-ar fi plăcut să apreciați asta.
Da, o parodie este un text secund (cu foarte, mici excepții, vezi de ex., Viața la țară a lui Topîrceanu, mult mai bun și mai cunoscut decît originalul) dar, tocmai de aceea, textul ar trebui să fie fără reproș, pentru a nu pica în derizoriu.
M-a bucurat că ați acceptat unele dintre remarcile negative făcute. E un progres.
Da, am pus textele în paralel și le-am citit. Tocmai de aceea am putut remarca părțile pozitive, preluarea motivelor, a limbajului dar și lipsa de coerență, de cursivitate a discursului poetic comparativ cu originalul.
Da, această poezie este foarte dificil de parodiat pentru că ea în sine conține deja o importantă încărcătură ludică. Asta însă nu e o scuză, dvs. ați ales-o, nu v-a fost impusă. Și pot să spun că a fost o alegere insiprată.
Vă rog, dacă puteți, să îmi puneți și mie la dispoziție orice documentație aveți despre "teoria rimelor". Cînd m-am apucat de versificat, am citit o țîră de teorie, dar nu am pomenit de "rime de grad 4". Astfel de referințe am găsit doar pe infamul site rimeaza.org. În continuare susțin că "rupt/fript" nu e rimă de niciun fel. Aștept și părerile unor specialiști, dacă există așa ceva pe site.
"Șoptindu-i spuse" este pleonasm. De unde o știu? Din "teoria pleonasmelor" :) Mă bucur că ați acceptat să modificați, chiar dacă încercați s-o dați la întors.
Cu tot respectul, "încîlcirea" nu este nici pe departe o calitate, pentru că nu se referea la ascunderea voită a unor sensuri și idei ci la îmbîrligarea excesivă a topicii frazei sau pierderea unor cuvinte cheie, cauzate de nevoia de a scoate un ritm sau o rimă. E lipsă de exercițiu, nu "calitate."Descoperiți fluiditatea versurilor în parodia sandei nicucie sau în celelalte poezii ale ei, ale lui Radu, Florin sau, cu voia dvs., ale maestrului Ioan Peia; apoi luați o gură mare de oxigen și scufundați-vă apoi în universul Buricean sau în orice poezie cu rimă din atelierul Agonia.ro, ca să descoperiți ce înseamnă chinul păstrării ritmului prin mutilarea versului sau vice-versa, apoi recitiți-vă cu voce tare propria creație și vedeți față de cine sunteți mai aproape.
Văd că ați găsit justificări pentru diversele situații punctuale, nici nu mă așteptam la altceva, normal că fiecare ne apărăm opera, important însă este ce transmitem celorlalți, nu ce am vrut noi să zicem. Aș putea recomenta fiecare răspuns al dvs. dar nu are rost (recunosc că nu sunt de acord decît cu zarca). Mă limitez să spun că "pești cirezi" mi se pare o găselniță aiurea (spre deosebire de "cirezi de flaute" pe care o găsesc interesantă). Ba chiar un atentat la limbă. Firește, altcineva poate crede exact opusul. Ar fi util să cereți și alte păreri, poate vă dumiriți.
În încheiere (ultima mea intervenție pe acest text) aș îndrăzni un sfat: "găselnițele" sunt frumoase, sunt deștepte, dar nu pot prima în poezia clasică fluidității și melodicității textului (firește, nici doar "melodie" fără conținut nu merge, altminteri ajungem la exemplele lui Ioan și Radu despre cum se rimează fără să se spună nic). Constrîngerile de ritm și rimă fac de multe ori ca "găselnițele" să fie exprimate doar pe jumătate, restul rămînînd în mintea autorului, care crede că a spus ceva dar în fapt nu reușește să se facă înțeles. Așa că, mai bine mai puține "trimiteri" și mai multă liricitate, coeziune, consistență. Părerea mea...

 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2015-02-02 23:13:47
         
 
  Răaspund la orce întrebare în fața distinsei Mari Adunări Inchizitoriale


Postulat. Niciodată, niciodată un text parodic după un astfel de original nu va putea fi altceva decât un text secund, de joc secund al spiritului.

Sălămel. OK. Dacă aceasta este percepția, v-am spus am scris-o la prima mână și sunt sigur că există soluții mai bune. Iată rezolvarea:

„Mult îndărătnic nea Salam
Doar o manea, vezi mai încearcă
Zi-mi de lostrița Elinel
Și Frypto cel cu pleata bearcă”

Și
„-Zi nea Salam!
Cu foc ai zis-o când votară
Azi zi-o tu, mai cătinel
La spartul șpăgilor din țară.”

Nu uitați, ne aflăm, și am vrut să subliniez și chiar am insistat, ne aflăm într-un spațiu manelistic atât existențial cât și politic. În permanență am avut în ochi maneaua aia politică din campanie cântată de Salam și încă o tipă care a prizat multe voturi! Pentru că democrația înseamnă cap fizic vot fizic deși, de multe ori, conceptul de „cap” este abuziv folosit. Ei bine leit motivul celor 10 1ni de mandat Băsescu acela a fost prâpâ pâm să te știe dă jupân. Subtextul utilizării în original a cuvântului „menestrel” face trimitere la cineva la cineva mai rafinat de la curțile regale medievale. Sper că reiese clar antiteza în care am vrut să plasez personajul.

„cuie” am vrut să fac trimitere la dosarele personajului un plural mai eliptic al „cuiului lui Pepelea” Inițial am vrut să scriu

Des cercetat de nătăfleți
La whisky, vin, pahare, cui
Împărățea peste băieți
Crai Frypto cu priviri cam șui

Acum dacă nu se înțelege chiar deloc, pot reveni la varianta 1. Pare mai bună ori nu?

„borșește” aici vă contrazic. Există, și dicționarele o menționează, și accepțiunea „stricat” Verificați. Așa că aștept un whisky.

„Zarc㔠RȘ cunoaște despre ce este vorba. Cei care au fost la Aiud descriu cutremurați subiectul. Trimiterea a fost evidentă. Aceasta a fost zodia sub care acest regim și-a desfășurat activitatea.
Chiar și în original sunt nume proprii ca rimă. Prin urmare, este legitimă și utilizarea de către mine a procedeului.

„rupt-o” nu am altă soluție decât varianta repetiției.
Dacă o făceam eram criticat pentru repetiție. Dacă nu am folosit-o pentru imperfecțiune. Așa că oricum o dam tot rău era. OK. Voi adopta repetiția.

Mandatul cu ciudățenii face trimitere directă la „un fleac, i-am ciuruit” mai pe rromește i-am ciordit. Adică a fost ceva ciudat acolo.

„Răi pești” sunt o categorie „rechini” tot pești o altă categorie mult mai agresivă iar „carașși” peștii mulți și ușor de manelizat și manipulat. Este lipsit de relevanță poetică unde habitează, în logică nichomachică aceste specii. Trimiterea este la tipologiile de de personaje. De aceea am și folosit houl ca un numitor comun pentru toți. Hăul de aici reprezintă hăul spiritual al personajelor la care fac trimitere.

„"pești cirezi" Aceasta este chiar frumos și este o găselniță. O figură de stil care sparge clișeul „bancuri” de pești. Într-um alt poem am chiar următoarea sintagm㠄cirezi de flaute suspină-n burg”

„cerul demn”țional m-au condus la alegere.

„ apa mării cea câinească" Printre altele, poezia este destinată să îmbogățească și să nuanțeze limba inclusiv să șocheze. Adică să depășească familiaritățile lectoriale. Probabil vă este cunoscută expresia „vreme câineac㔠Ei bine, am urmat același pattern și m-aș bucura să fiu primul care am folosit sintagma „apă câinească”

- "Dar Marea-n cercuri fel de fel/L-a-ncercuit încet pe el"
Da. Observația este corectă. Am remarcat-o și îmi propusesem să revin. Era tâtziu și, probabil, am uitat-o. Soluție: "Dar Marea-n valuri fel de fel/L-a-ncercuit încet pe el"

"Șoptindu-i spuse" nu este pleonasm dar, într-adevăr poate fi supărător. Este OK "în șoaptă-i spuse"

„Cum pot aștrii să explodeze un univers?” Ca în teoria cosmogonică actuală. Aștrii explodează sunt atrași în găurile negre și apoi în alte spații se crează, potrivit teoriei big-bang-ului noi universuri.

Încâlcirea și ambiguizarea sunt calități nu defecte. Am publicat recent un text scrie acum vreo 25 de ani în care trimiteam la Eminescu și necesitatea încifrării ideii în poezie. Iar IB este un poet în care încifrarea este pe primul loc. De altfel într-o altă parodie „Din pix dedus” chiar m-am temut că am fost prea transparent. În privința ambiguității există tratate care abordează subiectul. Dacă insistați încerc să-l caut.

Rodească în poem nu face trimitere la exclusiv la rodirea carnală ci ambiguizant la rodirea unui sistem reformat îmreună cu lostrița care urma să-și aleagă legile, decretele pe care, arbitrar și corespunzător propriilor gusturi, și le-ar fi ales.

Da, damnarea la îmbătarea care nu mai putea avea loc din cauza apei pe care era obligat să o bea implică excluderea îmbătăriii cu alcool, firește „Cu lostrițe ori chiar cu fete” sugerând nu ceva cu care s-ar putea îmbăta ci compania în care ar face-o.

" Eu de apă mult mă tem " (de fapt, Elinel trebuia să se teamă de whisky/umbră" Greșit. Elinel înțelesese situația rigăi cu pleata bearcă și se teme de apă pentru el!

“Ploconul tău geanta mi-a rupt-o
Dar eu maneaua zice-o-aș” Referirea este la posibilul comportament adversativ dat de “ruperea genții” care ar presupune să se ocupe de ea însă preferă să să spună maneaua.

„unde ați găsit noțiunea de "rimă de gradul 4"? O fi ceva similar cu "văr de-al patrulea"?” În teoria clasificării rimelor.

PS.

1. Repet întrebarea: ați pus cele două texte pe două coloane paralele? Și le-ați citit, astfel, comparativ?
2. Eu am prezentat o variantă cu justificările mele. Și o consider validă
3. Textul original este unul dificil. Și parodia conține un grad mare de dificultate..
4. Unele dintre observațiile domniilor voastre sunt acceptabile altel nu. Nu-i nicio supărare.
5. Dacă mai sunt și alte observații le aștept. Dcaă nu, îmi însușesc o parte din observațiile domniilor voastre și voi trece la „versiunea definitivă”
6. Ar fi util să mai avem și alte parodii ale acestui text.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-02-02 19:42:35
         
 
  @Radu
mulțam fain, nu știam de zarcă; omul, cît trăiește, învață. dacă mai trăiește...
 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2015-02-02 18:50:36
         
 
  Jupp, mai precis:

"Rigă Frypto, rigă Frypto,
Cel mai tare din sistem
Vrerea-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de apă mult mă tem."

si

"Lui Frypto cel cu pleata bearcă
Cum oare apa să îi placă?
Se rupe chelul ușurel
De Elinel
De partea whisky-ului să treacă."

in rest, subscriu, mai putin "zarca" - parnaia, asa ca "Mama Zarca" e ok.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-02-02 18:04:51
         
 
  Iată o dispută în care ambii oponenți au dreptate dar niciunul nu recunoaște dreptatea celuilalt.

Domnul Cristescu are dreptate cînd spune despre " condiția necesară a parodiei" (nu repet tot citatul domniei sale) și chiar reușește, în textul de mai sus, să aplice tot ce și-a propus. Mai mult, domnia sa alege corect personajele, definește bine paralelismele Crypto/Băse, Enigel/Elena, umbră/whiskey, soare/apă și propune un regal umoristic bazat pe viciile bahice și erotice ale ex-președintelui.

Din păcate, domnul Covrig nu s-a ridicat la înălțimea dorințelor șefului său, E. C. Dacă în privința păstrării motivelor poeziei originale s-a achitat de sarcini*, realizarea artistică îi dă dreptate domnului Peia să considere textul de mai sus un eșec literar. Personal, am găsit cu greu una/două expresii care să mă surprindă plăcut (citez: " Ți-am adus decrețel " și " Mare ești! Da cam mahmur."), și îl rog pe această cale pe domnul R. Ș. să îmi arate și alte "găselnițe". Nu sunt ironic, încerc să mă verific, poate am eu așteptări prea mari.
De ce îi dau dreptate domnului Peia? Pentru că:
> E drept că și originalul are o asonanță și vreo patru aritmii, dar parodia abundă în ambele aspecte (mult prea multe ca să le enumăr), dovedind lipsa de exercițiu a autorului; nu poți parodia un text scriind mai prost decît originalul... sau poți?!

> Sunt extrem de multe și supărătoare forțări cauzate de rimă; o listă neexhaustivă:
- "Sălămel" sună ca dracu, chiar dacă face trimitere la Florin Salam, diminutivul e penibil.
- "cuie", " borșește": nici eu nu știu ce caută "cuiele" acolo, chiar dacă or avea vreo similitudine cu "dușcă", nu se potrivește neam. idem pentru "borșitul" whisky-ului (fac cinste dacă îmi găsiți o tărie care se acrește la contactul cu apa). si nu, acestea nu sunt figuri de stil.
- Zarcă??? nu știu la cine face trimitere, o exista vreun astfel de personaj? daca nu, e grav, dacă da, este de evitat folosirea numelor proprii ca rimă.
- "rupt-o": faptul că nu există rimă la un cuvînt nu este o scuză pentru uciderea rimei**; "fript-o" și "înfipt-o" sunt singurele rime acceptabile și dacă I. B. nu s-a sfiit să se repete, de ce nu a făcut-o și A. C.?
- " În nou mandat, cu ciudățenii" e ciudată rău. adică, trasă la rimă.
- "carașii": subliniați și de dl. Peia și care au primit din partea domnului Cristescu un răspuns demn de... (dar nu continuu, că iar spune că a fost jignit pe nedrept). Domnul E. C. bagă "hăul" la înaintare dar uită că peste tot vorbește de "Mare". Mă rog, ar fi trebuit să vadă că întregul vers e tras de păr: "Răi pești, rechini și mulți carași" (rechinii ce-or fi, nu tot pești?)
- "pești cirezi": asta e cea mai tare. există "cîrduri de pești" și cirezile sunt definite ca și cîrduri, dar nu putem aplica tranzitivitatea aici. și nu, nu orice împerechere de două cuvinte aiurea alese este o "figură de stil".
- "cerul demn"***... com'on!
- "apa mării cea câinească" – nu sunt familiar cu o astfel de expresie, pare de umplutură, așa cum sigur e de umplutură cuvîntul "cea" (din necesități de ritm).
- tot pentru a umple ritmul apar și neavenitele adverbe "chiar" (în 3 din 4 cazuri).

> Repetițiile supărătoare dovedesc ori neatenție, ori unele lipsuri în vocabular. Exemple:
- "Dar Marea-n cercuri fel de fel/L-a-ncercuit încet pe el"
- "un vis visează"... ei na, chiar așa?!
- Folosirea cuvîntului "apă" de 14 ori și a wkisky-ului de 7 ori (e drept, cuvintele acestea sunt cheia poeziei, dar Barbu, de ex., folosește umbra/soare doar de 7, respectiv 5 ori în întreg poemul și niciodată de două ori în aceleași strofă).

> Ne-am cadorisit și cu un pleonasm "Șoptindu-i spuse" (mergea "în șoaptă-i spuse")

> Construcția (topica frazei) e deficitară, lipsindu-i total curgerea din poezia originală. (vezi, de ex., strofa 1, "de nostromul... de căpitanul..."), Uneori pare să se piardă noima, mai ales cînd și virgulele sunt absente: "...zeci de aștri... Au explodat... Un Univers rupt de blestem". Huh? Voi înțelegeți ceva? Cum pot aștrii să explodeze un univers? Versurile astea parcă ar fi rupte din lirica buriciană.
Idem, ultimele șapte versuri îmi par extrem de încîlcite.

> Unele idei sunt ambigue (dacă sunt idei sau tot așa, sunt consecințe ale faptului că, precum zicea Mircea Diaconu, "N-am găsit altă rimă"). Ex. " Că nu voia el să rodească " (parcă nea băse a rodit destule, ba chiar roadele lui au ajuns prin europa), "să se-mbete/Cu lostrițe ori chiar cu fete" (eu stiu că se îmbăta cu alcool, fetele apăreau la alt capitol)

>...iar alte versuri sunt deficitare la logică:
- " Eu de apă mult mă tem " (de fapt, Elinel trebuia să se teamă de whisky/umbră"
- "Dar eu maneaua zice-o-aș...", nemaifolosind cuvîntul "tot" din textul original, se pierde elementul de adversativitate, așa că "dar" nu își mai are sensul.

În concluzie, intenții bune în... burduf de cîine.
Dar, cu ceva exercițiu, se poate ajunge la rezultate mult mai bune... premise sunt.

Note:
*) ...ba chiar a exagerat puțin, deoarece păstrarea întocmai a rimelor originale nu adaugă, din punctul meu de vedere, nimic recunoașterii poeziei barbiliene – ca să divagăm un pic, e ca și cum, într-un film-parodie, regizorul ar dispune ca toți actorii să fie încălțați cu exact aceleași încălțări precum cei din filmul original - rezultatul ar fi util doar dacă scena s-ar rezuma la afișatul picioarelor;
din păcate, unii parodiști europeici folosesc copierea rimei ca element al parodiei pentru că, parodiind poezii slabe, nu au ce motive și stiluri să preia și atunci apucă și ei ce pot.

**) unde ați găsit noțiunea de "rimă de gradul 4"? O fi ceva similar cu "văr de-al patrulea"? sunt curios și eu dacă există vreo sursă credibilă care să împartă rimele pe grade. site-ul "rimează.org" NU este o sursă credibilă, dimpotrivă. după părerea mea, "rupt/fript" NU este o rimă de niciun grad.

***) cred că domnul Peia nu voia să critice rima corectă semn/demn ci asonanța demn/blestem.
 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2015-02-02 17:51:58
         
 
  Până și versurile folclorice sunt artificiale.

Postulat pentru înțelegerea ta: toate creațiile spiritului uman, individuale sau colective, sunt artificiale. Nu sunt naturale pentru că nu poți găsi în natură, de exemplu, texte, poeme, etc. Apendice da. Știu o să te legi de variantele semantice ale termenului. Însă prin invocarea "apendicelui" ai contrapus naturalul-artificialului. Adică ceea ce se găsește în natură în raport de ce creează omul!

Probabil vei fi vrut să te referi la componentele "artificios", "contrafăcut" "nesincer" etc. dar la carențele tale ce mai contează una în plus.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-02-02 01:50:55
         
 
  văzui într-un film o chestie tare: cică unuia i s-a decernat premiul nobel pentru că a inventat apendicele artificial!!
cre' că și mata ai inventat versul artificial.
ai merita premiul nobel!
poate-l iei la anu, pă vremea asta...!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2015-02-01 16:58:51
         
 
  cred că te cam supraevaluezi, nenică!
păi, cu ceva vreme în urmă, mă acuzai că ți-aș fi gonit geniile de pa sait, urmare a faptului că mi-am manifestat îndoiala asupra calităților lor literare.
așa că, din păcate, nu fuși singurul beneficar al atenției mele.
oricum, te vei depresuriza la doișpe noaptea și vei avea prilejul să-ți desfășori nestingherit talentili ieșite dîn comun, fără să mai beneficiezi de "obsesiile" mele.
căci sper să te ții de cuvînt!

ps: văd că nu apăru niciun admirator sicret, d-a lu matale, să-mi iesplice ce și cum cu capodopereta dă mai sus și cuișoarele înfipte-n ea.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2015-02-01 14:45:22
         
 
  Negațiile tale sunt o laudă pentru mine. Dacă m-ai fi lăudat intram la idei.

Că ai făcut o obsesie pentru textele mele o poate constata oricine. Că ele, textele mele, îți produc suferință, frustrare și compulsiune o demonstrează efortul, peste măsură, pe care îl faci să te agăți, precum înecatul de funie, de absolut orice scriu eu aici. Chiar nu realizezi în ce ridicol de plasezi?

Dar repet, nu mă deranjează. Ai dreptul să spui prostii și să stai ca un scai în blana mea. Însă nu ai dreptul să fii obscen, vulgar și să ataci persoane aici. Fă-o unde ți se permite.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-02-01 14:31:47
         
 
  Nene cristaș, cu orgoliul supradimensioant fără motiv,
Ascultă-mă pe mine, că știu ce spun: regret că mă obligi să fac asta, dar prestația matale literară, pe domeniul critic sau poetic (că la proză văd că încă nu te-ai vîrît), este un caraghiozlîc. O imitație forțată a genurilor. Că vrei să fii de acord au ba cu ceea ce spun eu, egal cu zero tăiat în paișpe. Realitatea rămîne și nenumită fiind.
Te îndrepți împotriva mea, crezînd că-s singurul care spune asta?
Sunt absolut convins că mai sunt și alții, dar nu intră în cîr cu mata fie din lașitate, fie din comoditate. Pe cei care habar n-au, înghit apodictica spiritului tutelar, fără nicio obiecție, îi excludem din start.

Zici că eu practic nu știu ce metodă care îți produce lu matale grețuri biliare. În timp ce mata ești supra-elaborat, supra-specializat, supra-dotat.
Eu bat cîmpii, matale faci exerciții suppptile de echilibristică terminologică.
Eu vorbesc în dodii, matale ai aplicațiune.
Vorba mea e nulă, a matale... dar să nu insistăm!
Eu zic că metoda mea cea hulită e singura cale prin care se poate afirma ceva despre bazaconiile pe care le îndrugi cu atîta seninătate. Ar fi culmea să vin eu, să fac pe seriosul, analizîndu-ți flecuștețele poetice și elucubrațiile hermenoide, de mare cunoscător al și mai Marelui Text care este și în care matale te plimbi ca vodă prin lobodă! Faci simple afirmații care, crezi cu sfințenie, că dacă le-mpăunezi cu gongorisme răsunătoare, capătă validitate de adevăruri absolute.
Între ce spun eu și ce bolborosești matale nu-i decît o deosebire simplă: eu rostesc adevărul, bășcălios, dar simplu, lipsit de fasoane critice; matale joci tontoroiul lingvistic pe un pământ sterp, în care nu reușești să faci să încolțească nici cea mai
mică sămânță, cu toată strădania matale luculliană (ops! am vîrît o vorbă pretențioasă! da’ cre că te-am flatat!)

Și, ca să-mi demonstrezi că nu am dreptate, vii cu niște afirmații găunoase (iarăși și iarăși!), înfășurate în aceleași poleieli țipătoare, care, crezi mata, că dau pe spate spectatorii acestui circ lingvistic, căci altceva nu e.
Par egzamplu, zici c㠄cuiele” sunt ceva dă nu să poate, care:

//sugerează diversitatea categoremică și superfluitatea "controalelor" făcute de "nătăfleți" la adresa personajului invocat în subtext//

Bre, mă leși cu teoriilea asta gonflate?
Hai, să admit că eu sunt prost!
DA’ FAC APEL LA CINEVA DĂȘTEPT, DĂ P-ACILEA, SĂ VINĂ ȘI SĂ EXPLICE, ÎN CLAR, ceea ce eu sunt tincapabil a penetra, cu mintea-mi puținică.
Care te bagi, neamule?

Mai vii și-l invoci pe Aristotel și pe Nichita, că adică, iote ce amărîtă de logică aplic eu, care nu are nici în clin, nici în mînecuță cu ÎNȚELEGEREA ȘI INTERPRETAREA sacrelor matale texte. Ei, dacă aș pricepe cum e cu logica poetică care este, parcă-parcă m-aș mai lumina la creier. Mă mir că nu-i invoci pe Dalai-Lama, pe Lao-tze, pe Mahomed și cămila lui fidelă, pe Papa Pius al nu’șcîtelea și, de ce nu?... pe-alde leana lu ștefan, popescu & covrig – marii hermeneuți, poeți și epigramiști din zonă.

„Asta, sigur, în planul logicii aristotelice. Însă, ți-am mai spus-o, dar văd că nu înțelegi, în logica poetică sunt posibile asocieri categoremice aparent incompatibile. De exemplu, Nikita are un vers: "n-ai să vii și n-ai să morți"

Păi, mata pui în balanță jocul gratuit, dar cu anume schepsis, vizibil din avion, al unor expresii care au un rol bine structurat în țesătura poemului, le compari, zic, cu anafoarele matale cuvîntătoare!

„Așadar ce mai rămâne din comentariul tău? Nimic. Zero.”

Rămîne esențialul, mistăr cristaș: nu ai aplecare pentru literă, n-o simți. O mimezi doar, forțînd nota, în speranța că vei reuși să convingi că ȘTII despre ce e vorba. Dar aici, în mod special aici, ȘTIINȚA, dacă este, abia vine după ceea ce toată lumea numește TALENT.
Or, talent la matale, cîți purici pe broscă!

N-ar trebui însă să te mai agiți atîta! Mai am cîteva ore și mă vei șterge cu buretele din calea matale. (Sper să te ții de cuvînt!). Prilej cu care te poți lăfăi din plin în landul opulent în care-ți vei expune jănialele-ți capodoperete, fără să mai tremuri de grija că vin io și te dau în gît!

ps: dar și mai caraghios e cum sări fănică icssulică să-ți dea un pupic la bumb! dacă ar fi debitat alde grigoraș așa o tîmpenie, venea cu tot arsenalul din dotare să-i sugrume.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2015-02-01 10:48:00
         
 
  Evident, Ioan Peia  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-02-01 07:25:33
         
 
  oan Peia,

Aceeași și aceeași tocită, vetustă și inadecvată Metodă Onomatopeic Interjecționistă inadecvată unui text poetic. Acompanită de procese de intenție făcute de la nivelul, imaginat, al neajungerii cu prăjina la nas!

Tot ce ai scris, cu o singură excepție, nici aceea îndreptățită total, relevă incapacitatea ta de a înțele. Cum poți considera ca neconformitate "cuie"? Depășind aspectul prozodic strict, care, într-adevăr a avut o importanță majoră în selecția și utilizarea cuvântului, el cuvântul, ca și celelalte din vers, sugerează diversitatea categoremică și superfluitatea "controalelor" făcute de "nătăfleți" la adresa personajului invocat în subtext ;i u;or de recunoscut contextual.

Pentru tine este surprinzătoare folosirea cuvântului"carași" în sensul că, logic, acești pești nu trăiesc în mare. Dar de unde tragi tu concluzia că "hău" denominează exclusiv marea? Asta, sigur, în planul logicii aristotelice. Însă, ți-am mai spus-o, dar văd că nu înțelegi, în logica poetică sunt posibile asocieri categoremice aparent incompatibile. De exemplu, Nikita are un vers: "n-ai să vii și n-ai să morți" Aplicând MOI ai putea spune că avem de-a face cu un vers invalid. Noroc de faptul că ești singurul sau printre puținii care folosesc MOI. Și, tot așa, bați apa în piuă și cu privire la celelalte așa-zise observații. În fapt, incapacități de-ale tale de a înțelege mecanismele poetice și poezia.

Excepția? Utilizarea rimei de gradul 4 "rupt-o/frypt-o." Puteai să faci o sugestie. Nu sunt alte posibilități, sau nu am găsit eu, decât, fie să utilizezi repetiția ori, cum am făcut eu, forțând oarecum stilul, să folosești o rimă imperfectă. Dacă vei privi și originalul și acolo vei găsi astfel de exemple. (înv. "lumine", "spân/bătrân", "ciupearcă/treacă")

Așadar ce mai rămâne din comentariul tău? Nimic. Zero.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-02-01 07:24:45
         
 
  Domnule bard Peia,
Am citit analiza dumneavoastra la parodia domnului profesor si mi-am dat seama ca este adevarul-adevarat dar numai in proportie de 120%. Ma asteptam la ceva mai mult, dar va inteleg ca si eu am zile mai proaste. Surpriza a fost ca nu am gsit nici o singura vorbulica sau vorba mai spumoasa care sa se lege de virgulele profesorului. Numai eu am gasit doua virgule in plus, trei lipsa, patru si jumatate folsite incorect, iar una folosita numai pe jumatate. Am impresia ca spiritul dumneavostra critic incepe sa lase de dorit. Ceeace este un semn de avitaminoza acuta.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-02-01 02:22:44
         
 
  " Eu am încercat să păstrez, cât am putut stilul și să induc filoanele filosofice " (cristash poet di oraș)

moooamă, da' ce filoane filosofice i-ai introdus, nene!
cred că i-a ajuns în gîtlej laponiței!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-31 23:50:40
         
 
 
maestre al maeștrilor, nene cristach,
ia zi-mi și mie, mai jos cum citesc? Riga Frupto?! Na-ți-o rupt-o?

"-Votant fruntaș!
Ploconul tău geanta mi-a rupt-o
Dar eu maneaua zice-o-aș
Cu Elinel și riga Frypto."

Da’ aici, lămurește-mă:

„Des cercetat de nătăfleți
La whisky, vin, pahare, cuie”

E vorba dă cuișoarele dîn țuică sau riga era fachir?

„Răi pești, rechini și mulți carași
Din hău ieșeau să-l beștelească
Făcându-l slab, uscat, iabraș
Că nu voia el să rodească.”

Bre, carașii cum ajunseră-n mare? De dragul rimei?
Apoi, ce nu voia să rodească? Și ce? Riga? Adică, îi sărea sirenele pă punte, și el nimica, nimicuța? Nu, el nu fecunda nici de-al dreacu? Nasol moment! Păi, poate-și păstra icrele pentru laponița, tati!

„Cu trupul nud și șoldul ud
Ea se opri chiar sub un dud
La Frypto mire-al damigenii.”

Aouleu! Da’ dă ce taman supt dud? Ca să facă țuică din dude?
Nu era mai romantic supt o salcie, un tei, prin boscheți?

Da’ nu poci să mă apțiu și să nu citez aceste superbissime ritmicități savnate:

„-Rigă chel, plin de zel
Mulțumesc Măriei Tale
Eu mă duc să m-aleg
Cea mai tare: Sunt pe cale!”

Foaie verde trei migdale,
Mînă caii, Simioane,
Că mă doare-n amigdale!


„Teamă mi-e, te pierzi curând
De cu apa ai de-a face”

Aci l-ai copiat pă cioclovină, marili clasic în viața de apoi!

„-Rigă Frypto, rigă Frypto,
Cel mai tare din sistem
Vrerea-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de apă mult mă tem.”

Oau! Da i-a-nfipt-o, nu glumă! Acușa suspină dă mama focului, de dorul vrerii ăleia!

„Iar Știma Mării mi-e stăpână
Ce cântă-n sufletul fântână.”

Astea da versuri! Sunt siderat! Sunt amuțit! Sunt redus la tăcere! Nici nu mai îndrăznesc să spun că am scris frodată frun vers, la viața mea!

„Dar Marea-n cercuri fel de fel
L-a-ncercuit încet pe el
Și valuri mii fără sfială
Tot biciuiau în pielea-i goală.”

Aoleu! Asta-i porno d-a dreptu, breee! E sado-maso!
Faci nonecoliteratură, neică?
Bey editorilor, dormiți?

„Și whisky-ul tare se borșește
În apă inima-i plesnește
Și zeci de aștri ca la semn
Au explodat pe cerul demn
Un Univers rupt de blestem.”

Whiskey borșit? Unde-i fi văzut matale?
În orice caz, semn rimează cu demn, la fel ca cristaș cu poezia.

Și...ooooo... finis coronat opus:

„Cu vântul știma și cu-n val
Ce apă-i toarnă în pocal
Să-l dea pe gâtul plin de sete
Și niciodată să se-mbete
Cu lostrițe ori chiar cu fete.”

Paaam, pam!
Bre, dacă tăceai poiețel rămîneai!ps: da’ gramaticam gramatica aia, fire-ar ea a dreacu, deduși cu ea de pămînt, de-i zbucni borșu pă gură!


 
Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-31 23:45:50
         
 
  te pomeni că matale fuși ăla care născu, în chinuri, o "simfonie", nea cristaș?
da, ce e drept... ce e drept, a fost o naștere grea, dar bine orchestrată!
fugiți, mă, de pe la geamuri, că a fătat un geniu, o capodoperetă de rezonanță universală!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-31 23:20:13
         
 
  Domnule bard Peia,
Va rog sa nu ma mai provocati! De ce vreti neaparat sa va trag o placinta in vers alb care sa va faca mai minoritate de cat sunt eu (negru) la fata de invidie? Cand eu incerc sa conving toti puradeii din satra ca dumneavoastra sunteti cel ma mare bulibasa al versurilor patriotice care sug direct din ugerul Mioritei, dumneavoastra sa ma tratati ca pe ultimul minoritar?! Pai se poate?
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-01-31 22:45:10
         
 
  Geampaliteratură!  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-01-31 22:40:20
         
 
  Vai, vai și iar vai!

Și pe cine poate să impresioneze aceaste însălări de tipul doi pe față, doi pe dos, aglutinare de "versuri" împinse în mațul stilistic peian sub forma unui cârnat umplut cu pâlnia? Poate ceva țațe mai firoscoase ori, mai știi, bibilici!

Prin urmare, ăsta-i etalonul tău estetic Peia? Brava mă. Ține-o tot așa. Gampaliteratură, băiatu.

Și vii tu să-ți dai cu părerea despre simfonii!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-01-31 22:37:29
         
 
  Domnule Cioacă,

Am spus că am rezerve pentru textele actuale scrise în vers clasic. Rezerve nu că, doamne ferește, le-aș respinge. Pentru că nivelul de exigență se raportează la capodopere existente. Prin urmare, trebuie ceva deosebit pentru a depăși sau atinge standardele deja impuse. Însă, iată, apar astfel de texte. Chiar recent am întâlnit unul aici pe Europeea.

Altfel eu nu dihotomizez. Mie îmi plac și olteneștii și chiftelele și pârjoalele și perișoarele etc. Regretul meu este că nu mai întâlnesc acel gust specific pe care îl aveau olteneștii, la Carul cu Bere de acum peste 25 de ani.

Și, ca o curiozitate, la Carul cu Bere se poate citi pe nu perete "În muncă este viață!" N-am mai fost de mult timp pe acolo însă poate anul acesta o voi face.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-01-31 22:23:17
         
 
  cioclovină,
ce știi tu despre versul alb, mă?
și, în general, ce treabă ai tu cu poezia și țara românească?

 
Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-31 22:14:13
         
 
  - răDuleo, țață de asfalt,
ce-ncaleci zilnic obeliscu,
de presupus c-ai ton înalt –
zi-i o mazurcă, lent, cu pliscu;

- covrige, găurit cu sula,
eu sunt un cuc din zid ieșit,
așa că mîngîie-mi pendula
cu ceva sfanți, că-s răgushit!

- nenică fane, patefoane,
pe datorie să mă lași,
c-avui fro șapte meleoane
da’ le dedui la nevoiași;

că sunt milos și blînd, creștine,
și doldora dă sentimente,
dau și izmana de pe mine
cînd este vorba dă talente;

așa că zi-mi un tril din nai,
o șiekspirească-n ritm andante,
cum fusă friptă-n jărăgai
clapoana blondă-a lu pazvante;

cînd riga băss, zis ienikel,
ca un docher crescut la baltă,
a izgonit-o din castel –
și fără sfanți... și vorba-ailaltă!

- covrige, nu le ai pă toate,
mă crezi un fraier demodat,
păi, unde-ai pomenit că poate
să cînte broasca pe uscat?!

majur în game sunt, la fix,
și le plasez în filarmonici,
pe șiekspir l-am făcut din pix,
că-s demn urmaș al lu al donici;

da’, ce îmi ceri, e peste poate,
păi, cum să fac cuplete rele,
cînd am avut estimp de toate
și un chimir plin de lovele?

mai multe n-ai putea să-mi dai,
deci nu te-ncînt cu-a mele slove,
c-am fost, cu 2 și un fîrtai,
în foarte, foarte strînsă love;

 
Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-31 22:12:44
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  "Poate, domnule Ștefănescu, ați remarcat, de-a lungul timpului, rezerva mea pentru versul clasic. Ei bine, unul dintre motivele acestei rezerve este că se poate scrie așa cum ați propus la infinit. La un fel de mașină de umplut versuri-cârnat. Și nu voi scrie așa nici cu un Kalașnikov în față."
(domnul profesor Emanuel Cristescu)

Domnule profesor Cristescu,
Daca poetii care scriu versuri clasice sunt un fel de masini de umplut carnati, atunci poetii care scriu versuri albe sunt un fel de intreprinderi de fabricat chiftele. Nu cumva vreti sa sugerati ca chiftelele sunt o minunatie iar canatii nu fac nici doua parale? Ati incercat vreodata si carnaciorii oltenesti?
Bineinteles ca nu, ca daca i-ati fii incercat nici nu v-ati mai atinge de chiftele.

p.s.
Pentru a creia carnociori oltenesti se cer nu numai talent, mestesug si mirodenii alese dar si multa putere de munca. Pai eu cu efortul depus pentru creearea unui singur carnacior oltenesc asi putea sa va pun pe tava doua chilograme de chitele.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-01-31 21:01:50
         
 
  În general, eu încerc să las comentariile lectorilor mei așa cum sunt. Doar știți principiul "Habent sua fata libelli!"

Poate, domnule Ștefănescu, ați remarcat, de-a lungul timpului, rezerva mea pentru versul clasic. Ei bine, unul dintre motivele acestei rezerve este că se poate scrie așa cum ați propus la infinit. La un fel de mașină de umplut versuri-cârnat. Și nu voi scrie așa nici cu un Kalașnikov în față. Asta spre a nu mai spune că, scriind astfel, textul contrapunctic și sincopat barbian ar fi măcelărit prin nivelare stilistică banalizantă. (Ion Barbu este unul dintre poeții mei preferați)

Știu că este inutil ce scriu acum însă mai știu că pot fi unii interesați. Lor mă adresez aici.

Am inițiat aceste provocări parodice din considerente axiologice și pragmatice. Am constatat că se pierde prea multă energie pe texte care niciodată nu vor putea intra într-o antologie. Și, prin exemplu personal, am sugerat abordarea unor texte valoroase, clasice sau moderne însă de răsunet.

Revenind la textul meu. Sugerez celor care vor să înțeleagă despre ce este vorba să procedeze astfel:

-deschideți un fișier word
-Inserați un tabel cu două coloane șl un singur rând.
-Copiați în prima coloană textul lui Ion Barbu
-Copiați în a doua coloană textul meu.
-Aliniați rândurile.
-Lecturați în paralel.
-Apoi comentați.

Sigur, vor fi fiind poticneli, vor putea fi imaginate variante mai bune. Textul l-am scris la prima mână. Și, evident, poate fi perfecționat. Însă raportarea parodică trebuie să se facă la referențial. Altfel vorbim despre altceva. Eu am încercat să păstrez, cât am putut stilul și să induc filoanele filosofice necesare care să justifice icompatibilitatea categoremică a celor două personaje exploatând, într-un registru ușor-satiric, trăsăturile lor de personalitate. Trăsături ușor recognoscibile.

Spuneam într-un comentariu la un text parodic de-al domnului Kosta Vianu că "o condiție necesară a textului parodie o reprezintă recunoașterea rapidă a modelului prin forme stilistic textuale țintite și, nu obligatoriu dar recomandabil, prin respectarea unor caracteristici structurale ale textului parodiat." Poate mă înșel însă prin prisma unei astfel de viziuni ar trebui evaluată o parodie.

PS. Și, nu în ultimul rând, o variantă mai bună mai strălucitore decât a mea ar fi convingătoare.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-01-31 20:29:58
         
 
  uite un model de versificare, de dormit cu el sub cap (ideea nu contează, important e să păstrezi rima, ritmul):


- Neluță, frate iscusit,
Fusăi az'noapte la o nuntă,
Și capu' meu neprețuit
Cu mahmureala se confruntă.

- Aleodoare Covrigel,
Mă știi, sunt tonomat de marcă,
Și-am să te dreg c-un cânticel,
Da' scoate lozu' și mă-ncarcă.

- Bre, n-am un sfanț, am dat la naș!
Bon. Zi-mi atunci de riga Crypto,
Cum trase el pe cosoraș
Ciumpearca aia, cum a fript-o,

Și-a pus-o șefă la castel,
De importanță planetară.
(Estimp, eu o să dorm nițel,
C-o știu oricum pe dinafară).

- Sunt ăl mai ăl dintre poieți,
Și te servesc chiar moca, însă,
Îmi zisă oarece băieți,
Cu bucurie rău ascunsă,

Că mâine-o să mă pui în barcă
Taman în pragu' bătrâneții,
Și după ultima mahoarcă,
Fac cunoștință cu obleții!

Nu m-ar durea că-s pe făraș,
(Să fiu cinstit, mă doare-n bască,
Că la manele-s meseriaș)
Da' mi-e de Țara Românească

etc
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-01-31 19:49:38
         
 
  "citești și caști!"
(Marturisire autobiografica a domnului bard Peia)

Domnule bard Peia
De ce trebuie sa imitati dumneavoastra in permanenta un cocos care canta "cucurigu" dupa ce a calcat o gaina? Sau sa plagiati o gaina care fredoneaza "cor-cor-cor" dupa ce, cu mari eforturi, a imbogatit cuibarul cu inca un ou? Mai ales cand diferenta dintre anunturile celor doua oratanii extrem de folositoare si anunturile dumneavoastra este ca de la cer la pamant? Cocosul vrea sa ne spuna prin anuntul lui ca el si-a depus samanta pentru ca viitoarea generatie de puisori sa poata sa apara, gaina se corconeste pentru a ne anunta ca fara eforturile ei "Oul dogmatic" al lui Ion Barbu nu ar fi avut nici o sansa sa apara, iar dumneavoastra?!... Dumneavoastra ce vreti sa ne anuntati prin marturisirea lipsita de orice de orice jena, si anume ca va troznesc falcile de atata cascat la buchisirea unei opere corbuliene de importanta supra-majora pentru literatura europeeica moderna si contemporana? Ca sunteti un critic literar la care gusturile s-au oprit din faza lor de dezvoltare cand erau in scutece? Sau ca sunteti un cascat care nici nu-si da seama pe langa ce opera literar trece? De ce vreti dumneavoastra sa fiti poreclit si "Gura-casca"? Nu va ajung toate poreclele pe care ati reusit sa le colectati pana acum?
Doamne-Dumnezeule, cat de lacomi pot fii capitalisti astia. Pana si la porecle!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-01-31 18:41:22
         
 
  pentru un novice, nu-i rău deloc, ai câteva găselnițe de top, dar poți mai mult, frate Cristescu! exerciț, mult exerciț, și lecturi asidue din maeștri, recomand! vot!  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-01-31 18:37:50
         
 
  asta da.
e supercapodoperetă!
citești și caști!
cred că face barbu cîrcei pe ficați cînd vede ce urmaș de seamă al poeziei îl face marț!
încă o dovadă grăitoare că primul text nu poate fi scris de covrig.
în schimb, jocul ăla secund și bîzdîgania de mai sus, pe care nu am rezistat nici s-o pigulesc măcar la lectură, sunt manufacturate cert de marili covrig.
la mai mare!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-31 13:19:03
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23792
Comentarii: 120454
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE