FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Pentru editori și nu numai
Text postat de Emanuel Cristescu
Textele și comentariile validate-invalidate de către un editor nu vor fi invalidate-validate de către alt editor.

Dacă vi se pare că o validare-invalidare făcută de către un editor a fost făcută cu încălcarea regulamentului vă rog să mă sesizați la adresa [email protected] ori telefonic.

Vă mulțumesc.

PS1. Nu uitați rugămintea mea: orice text sau comentariu făcut de domnii Ioan Peia și ecsintescu virtual în care se face vreo referire directă sau indirectă de către unul la celălalt se invalidează.

PS2. Pentru domnul Peia. Un editor mi-a semnalat măgăria de text la adresa mea, măgărie care se află în editură la "invalidate". Am citit-o cu hohote homerice de râs! Și cu milă și compasiună pentru suferința și angoasele care vă bântuie. Nenumăratelor întrebări care vă frământă, inclusiv în legătură cu mersul meu la toaletă, le răspund. Da, domnule, vorba vine, Peia. Sunt om și nimic din ce este omenesc nu mi-este străin. Că aș fi trăind aseptic și nu cunosc viața reală? Total fals. Am locuit până la 14 ani într-o comună din județul Buzău și mă recomand buzoian prin naștere și bucureștean prin adopție. Am făcut și fac nenumărate lucruri. Mi-am ajutat părinții la creșterea animalelor și păsărilor, am fost la sapă și la cules, de floarea soarelui, porumb, struguri, etc. Inclusiv după "revoluție". Am avut tractoare și combine importate din Germania. Am crescut albine. Am repart televizoare, am construit mobilă, incubator, case. Știu să fac și am făcut instalații de alimentare cu apă și electrice. Îmi repar singur centrala termică și hidroforul și tot ce ține de electrice, apă. Mi-am făcut instalație de udat gazonul pe care, în cea mai mare parte îl îngrijesc singur. Mi-am plantat o mică livadă. Am lucrat în proiecare și am proiectat fabrici luate de la zero și date la cheie. Am două invenții și premii și medalii internaționale de aur. Etc. etc. Am fost și sunt fericit și am avut suferințe și nefericiri. Am călătorit pe mai multe continente, am calități și am defecte și păcate. M-a ferit Dumnezeu de păcatul invidiei. Am făcut și multe greșeli și am rămas un optimist incurabil. De exemplu, îmi place să cred că, după ce v-ați vărsat tot veninul și toate frustrările în textul acela scabros, vulgar, mizerabil, îl veți șterge de bună voie și eu vă voi ierta și voi uita. Evident că, dacă în decurs de o săptămână nu o veți face, nu veți mai putea să publicați aici.

Cu multă compasiune și regret că, oricât am vrut să vă ajut, se pare, psihologia rămâne neputincioasă față de caracterul și comportamentul dumneavoastră. Cred că trebuie trecut la alt nivel. Stau și mă întreb, ce ar fi să tipăresc acel text și să vi-l trimit prin poștă acasă? Poate doamna nu vă cunoaște această fațetă a personalității.

Este, domnule Peia, ultima încercare, pe care o mai fac cu dumneavoastră.

Vă doresc multă, multă sănătate.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  îmi pare rău că nu am dat, ca motto, la respectivul text, următoarele: "Veniți de luați lumină!"

 
Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-25 11:13:43
         
 
  am sesizat chestia sta, anume că nu mai pot să îmi accesez textele, ca să mi le corectez, și i-a durut în fes pe onorabilii.
acum să se descurce!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-25 11:08:41
         
 
  Pare că problema este rezolvată, existând acordul expres al d-lui Peia de ștergere a respectivului text, conjugat cu imposibilitatea de a face el însuși acest lucru, din motive tehnice.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2015-01-25 00:30:23
         
 
  Domnule bard Peia,
In numele tuturor basistilor de pe site va rog din suflet sa stergeti ceeace domnul profesor Emanuel Cristescu considera ca este un atac atat de puternic la pudoarea domniei sale incat nu se mai poate opri din citit. Dumnevoastra sunteti singurul antrenor capabil sa ne mentina conditia fizica dupa ce idolul nostru, Traian Basescu, s-a pensionat. Noi,fara un vrasmas de talia dumneavoastra, nu mai facem nici cat o ceapa degerata. Ar fi pacat sa ne lasati in jungla europeica asa cum muma vitrega i-a abandonat pe Hansel si Grethel in mijlocul padurii.

p.s.
Si nu va mai amarati la gandul ca prin stergerea acelui text Literatura Romana va pierde nu stiu cate injuraturi poetice. Ganditi-va la partea plina a paharului; vor mai apare ocazii.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-01-25 00:13:56
         
 
  Adicătelea Gugulaș, că am citit-o.
Zău dacă pricep de ce a fost cenzurată, parol! Să nu mă mai pot opri din scărpinat dacă pricep.
Și tare mă mănâncă mâna.
P.S. Îmi prezint și eu scuze pentru sărit dincolo de cal.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2015-01-24 23:13:50
         
 
  Adicătelea Gugulaș, că am citit-o.
Zău dacă pricep de ce a fost cenzurată, parol! Să nu mă mai pot opri din scărpinat dacă pricep.
Și tare mă mănâncă mâna.
P.S. Îmi prezint și eu scuze pentru sărit dincolo de cal.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2015-01-24 23:13:29
         
 
  Domnule Cristescu, dați-l naibi de text, că oricum nu-l găsește nimeni de atâta gulaș. Pe mine m-ați convins, am vrut să fac și eu burtă de râs, dar după vreo trei pagini de gulaș tăiat m- am plictisit să mai caut. Da' mă întorc să citesc poezia lui Florin, că prea a ostenit s-o posteze de atâtea ori. Și, cine știe?...  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2015-01-24 23:03:48
         
 
  mamă, și cu ce litere îmi subliniezi numele!
parcă m-ai marca cu fierul roșu!
bre, matale ai vise cu brontozauri!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-24 22:41:11
         
 
 
"PS1. Nu uitați rugămintea mea: orice text sau comentariu făcut de domnii Ioan Peia și ecsintescu virtual în care se face vreo referire directă sau indirectă de către unul la celălalt se invalidează." (mr cristaș)

eeee, păi așa mai merge, bre!
nu ca pînă acum: îți lași pupilul slobod, din lanț, și, la ora fatală (nu ca-n seara aia, ci ca-n fiecare seară), individu se arma cu ceva drog și începea să prinză posturi străine. deh, și eu ce trebuia să fac? să fac pe kioru? că fu de-ajuns unu’ care ne făcu de comandă. matale de ce nu faci pe kioru, cînd te iau eu în balon? care-i deosebirea prințipială? a?
apoi, pardon! cam mult partipriuri pe la așa-zișii matale editori! îți spun asta ca să știi, nu ca să-mi faci mie dreptate. poate că te-o ajuta, totuși, la ceva: cînd lași casa pe mîna argaților, nu se știe dacă asigurarea o să-ți ajungă pentru a-i acoperi stricăciunile.

"Am citit-o cu hohote homerice de râs! Și cu milă și compasiună pentru suferința și angoasele care vă bântuie."(ibidem)

că rîsăși pă bune, mister, înseamnă că mi-am atins scopul.
într-un fel.
nu am scris o chestie ternă, așa cum faci matale.
că mă compasionezi, vai! cît de tare sunt ampresioné! da' nu-i nevoie, nu te mai fortza, că se poate rupe ceva-n matale și cine știe?... pierdem o așa capacitate!

"Cu multă compasiune și regret că, oricât am vrut să vă ajut, se pare, psihologia rămâne neputincioasă față de caracterul și comportamentul dumneavoastră."(ibidem)

încă o dată: nu am nevoie de ajutorul nimănui. după multe, foarte multe ciocniri cu dulcica de existență, am destulă forță să și mor cîntînd. ("ca un vierme... înflorit", precum zic într-o poemă de-ale mele).

mențiune: dacă făcuși precîte zici, atunci tot respectul, domnu'!
asta, sincer.
admir oamenii care-și justifică existența și altfel decît bătînd apa-n piuă.
care respect, însă, se limitează la clipa fatală, în care începi să bați cîmpii hermenuticii! pe-acolo nu prea ai ce căta, că-ți prinzi, cum se zice, urechile!

sper să mai rîzi o dată, adică să demonstrezi că ai, totuși, simțul umorului, chiar dacă diferit, ca granițe conceptuale, de al meu.

altfel, ura și la gară, mr!
nu sufăr nici cît negru, urmare a perspectivei că mă banezi defintiv.
am mai spus-o: mă doare-n cot. am și altceva mai bun de făcut.
am izecutat suficient exercițiu pe aici și pe aiurea, vreme de vreo zece ani, ca să-mi permit iluzia că, în următorii zece, după ce voi roade serios la cărțile pe care le-am ratat, urmare a urgențelor vitale, să las și eu o urmă den prăpădita-mi de ființă, în care m-am pomenit să fiu pe ist pămînt, fără să mă-ntrebe cineva dacă voi fi vrut au ba să mă-ntrupez.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-24 22:39:55
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23818
Comentarii: 120251
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE