|
|
|
|
|
|
|
|
|
Voucher mincinos |
|
|
Text
postat de
Andrei Ghejan |
|
|
Logica amânată e ca un fel de rezervare a inutilității
Probabil vine o vreme în viața fiecăruia când întrebările pe care ți le pui cu privire chiar la tine și la rolul tău îți creează o stare de imobilitate. Nu știi încotro să o apuci, sau cu o ușoară blândețe și tristețe deopotrivă, îți accepți un rol limitat. Cândva, o astfel de accepțiune ar fi fost de neconceput. Erai cu siguranță mai tânăr, mai ignorant și oarecum incognito priveai un orizont mult mai restrâns. Deși criticabilă, dezorientarea este mai degrabă o componentă a maturizării, privit nu atât prin lipsa de experiență, cât prin prisma ramificațiilor potențial iluzorii pe care le întrevezi imaginativ la un moment dat și pe care o traduci de fapt prin pură pasivitate. Rezumi totul la inactivitate, protejându-ți astfel optimismul, alungându-ți ferm ideea de proprie incapacitate. Există o sete nestăvilită de a încerca să-ți depășești condiția, în căutarea fericirii complexe. Ne e teribil de frică însă de un potențial eșec, așa că mai bine stăm rezervați și dăm vina pe orice altceva. Logica amânată, devenită lașitate, ne transformă brusc în niște simpli și banali consumatori, utili poate doar vânzătorilor de iluzii din afară, sau, de ce nu?... chiar dinauntrul tău.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
D-le Stefanescu, nu va faceti griji, nu numai ca o accept, dar o si asteptam. N-am mai scris demult, mi-a bazait o idee prin cap si i-am dat o forma de principiu:)
Nu reusesc deocamdata sa sparg bariera de comunicare intre ceea ce bazaie be dinauntru si ce-ar trebui sa bazaie pe dinafara, inteligibil, curat, asa cum ii sta bine scrisului. Tocmai de aceea, orice ajutor, oricat DE CRITIC AR FI E BINEVENIT. Cu modestie, trag nadejde ca poate peste un timp, situatia se va imbunatati:) ... in fond nici jazz-ul nu-l halesc chiar toti:)) |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2015-01-12 21:08:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnule Ghejan,totusi, imi sunteti simpatic! v-am zis-o din start, ca sa suportati mai usor critica - de fapt, v-am mai zis-o, pt ca iubesc jazzul. o prima invartire in jurul cozii e chiar in motto; apoi, "acceptiune", in loc de "acceptare", "abandon", "capitulare"; alta: scrieti despre un tanar, intr-un context cumva nostalgic, ca e "ignorant", ceea ce e cumplit in contextul ala, domnule Ghejan. ignorant imi zice mie peia, "ignorant" e dur, sever, acuzator, "ignorant" ii zici unuia care avea datoria sa stie ceva si nu stie, fie pentru ca i-a fost lene sa invete, fie pt ca s-a straduit, dar e bou, "ignorant" are trimiteri culturale; acolo trebuia scris "nestiutor", asa cum zici puiului de caprioara, cu blandete si intelegere. ce naiba sa stie puiul? d-aia e mic si pui, sa nu stie. sper ca ati priceput. mai departe: "oarecum incognito" (presupun ca ati vrut sa spuneti "fara notorietate", "anonim", "modest", "oarecare", ceva de genul asta). "incognito" inseamna altceva, incognito te duce cu gandul la o dama cu voaleta, eleganta si foarte maritata, intr-o trasura pe strazile Parisului, care si-a dat un randezvous din ala nonecoliterar, m-ati inteles; alta: "prisma ramificațiilor potențial iluzorii pe care le întrevezi imaginativ la un moment dat și pe care o traduci de fapt prin pură pasivitate". aici, ca nonsensul sa fie deplin, ati pus-o si de-un dublu pleonasm. oricum, fraza intreaga e greu digerabila, trebuie sa ai nervii tari sa poti decoda cate ceva. pe scurt, e necesar sa sa fiti limpede, sa scurtati frazele, e necesar sa stapaniti proprietatea termenilor, sa fiti, daca nu accesibil, macar inteligibil. ideea o fi clara in capul autorului, nu zic nu, dar cititorul (cu mici exceptii) n-are nicio vina. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2015-01-12 20:33:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
:) D-le Peia, ma bucura semnul lasat si ca sa va raspund: in momentul cand "tragi pe dreapta", lasandu-te la voia intamplarii (desi poate nu ti-a venit sorocul), parasind lupta (devenind inactiv), abandonul in sine il vad ca fiind un gest ilogic, iar tu devii inutil, iar toata chestia asta a spus-o unul babbba plin de frustrari necenzurate:) |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2015-01-12 16:01:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
err: "...mai mult sau mai puțin benefic." (fără interogație)
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2015-01-12 12:21:26 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nu probabil, ci sigur vine vremea aia!
bine, nu la toată lumea. la idioții congenitali nu vine niciodată. ei sunt fericiții absoluți ai umanității, conștiința ei exaltantă, suflete de păpădie, în bătaia pufoasă a zefirului!
e unul pe aici, alcoolic nativ, a cărui minte patinează amarnic pe etilice și care, contractînd, seară de seară, o doză masivă de fericire euforică,
se crede nemuritor. de logica-i, ce să mai vorbim? e una cotită, un fel de fractal al demenței absolute.
acum despre text: deși am citit cu atenție, și recitit chiar, nu am reușit să ajung la concluzia că Logica amânată e ca un fel de rezervare a inutilității. nu știu cine e autorul zicerii, (trebuia menționat) dar e cam în dodii, cam ca nuca-n perete. ce amestec are logica, fie și amînată, în faptul că, odată cu trecerea vremii, maturitatea îți rotunjește și completează, ceva mai consistent, ideea despre existență. asta nu-i logică, e fatalitate sapiențială. zilele trec una după alta, vrînd-nevrînd, și, la capătul lor, se prefigurează tabloul descurajant al inutilității absolute, cît privește zbaterea ta de-a lungul atît de parșivei existențe. deșertăciune a deșertăciunilor, îți șoptești în gînd, rezonînd ecleziastic cu lipsa totală de justificare a trecutului tău, mai mult sau mai puțin lăudabil, mai mult sau mai puțin benefic? păi, dacă dezorientarea este mai degrabă o componentă a maturizării, atunci vorbim despre o evoluție firească a bipedului sapiens către finalitatea experienței sale intime, pe atît de sinuosul drum al iluziei numită viață.
Rezumi totul la inactivitate, protejându-ți astfel optimismul, alungându-ți ferm ideea de proprie incapacitate.
abia aici putem vorbi de logică sau, mai degrabă, de lipsa ei: inactivitatea este o rezultantă directă a înțelepciunii de final, o concluzie implacabilă a întregului algoritm existențial care nu-ți protejează nimic, nici măcar alcătuirea fizică, darmite optimismul. optimismul moare odată cu asaltul neîndurător al lucidității. a mierlit-o, gata. și cum nimic nu piere, ci se transfomă, acesta trece în opusul său: pesimismul absolut al nimicniciei asumate. ori, odată cu această asumare, nu-ți mai alungi nicio idee legată de propria-ți incapacitate: știi sigur că ai tras pe dreapta, autostopist, în așteptarea ultimei curse.
ori ce tip de logică sau lipsă a ei poate fi invocată aici?
ps: atenție la gramatică! cam scîrțîie, amigos aflat în pragul... logicii falimentare!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2015-01-12 10:47:15 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23930 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|