|
|
|
|
|
|
|
|
|
Când bați cu tocu-n poarta unui gând |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
- Pe malul plin cu sălcii aprind torța
Și răsucesc o filă din destin,
Din primăvară mă atrage forța
Unui sărut cu chipul bizantin.
Privesc spre lac, doar fulgii mici aleargă
În noapte, printre licurici ce plâng,
Pe apă se așterne câte-o șargă
Când bați cu tocu-n poarta unui gând.
Te strig, să ne jucăm puțin cu focul,
Tu rătăcești pe coama unui grind,
În palma viselor cauți norocul -
Oprește-te un veac să te colind!
- Alunecă-nserarea peste ziduri
Și ninge cu-nceputuri de povești,
A-mbătrânit minutul, are riduri
Și timpul mă întreabă unde ești...
Prin care lumi te-ai rătăcit și unde
Să îți trimit răvaș pe-un fulg de nea?
Nu știu, iubite, tu mai poți ascunde
La piept un strop din primăvara mea?
Colindători pe drumuri neumblate,
O să petrecem anul așteptând
Să ne-alintăm cu vise glazurate
Ce bat cu tocu-n poarta unui gând.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23973 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|