FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Un interviu cu Mircea Cărtărescu. Merită citit.
Text postat de Florentin Sorescu


"Klaus Iohannis e un presedinte foarte norocos. A devenit un simbol al revolutiei nesangeroase petrecute pe 16 noiembrie. Nimic nu pare sa-l poata opri in conturarea unei Romanii cu adevarat altfel. Nu presedintele, ci clasa politica trebuie sa se schimbe radical, afirma scriitorul Mircea Cartarescu.

Intr-un interviu acordat in exclusivitate pentru Ziare.com, Mircea Cartarescu a vorbit despre miracolul si enigma votului din 16 noiembrie, dar si despre blestemul care pare sa-l fi ajuns pe candidatul PSD: "Am avut atunci o stare de entuziasm pe care n-am mai simtit-o din momentul plecarii lui Ceausescu, cu elicopterul, de pe acoperisul Comitetului Central".

Dar, atrage atentia Mircea Cartarescu, "revolutiile pornesc din interiorul fiecarui om. E vorba despre etica, despre codul moral interior al oamenilor, despre valorile lor. Daca mita si furtul sunt valorile tale, societatea miracol va fi ticalosita si ea".

Mircea Cartarescu s-a referit pe larg si la fostul presedinte Traian Basescu, la meritele sale, dar ne-a vorbit si despre "scaderi omenesti, care l-au impiedicat sa fie perceput ca un presedinte cum ne-am fi dorit".

Suntem intr-un moment de rascruce si, in acelasi timp, de bilant. Unde este societatea romaneasca in acest moment?

Rasturnarea de situatie din turul al doilea al alegerilor prezidentiale a schimbat in mare masura perspectiva mea despre ce se-ntampla-n Romania de 25 de ani incoace. Daca vreti, momentul de rascruce a fost pentru mine cel in care Victor Ponta a iesit, inaintea anuntarii oricaror date oficiale, ca sa-si declare infrangerea.

Nu crezusem pana atunci ca mai pot fi recuperate cele zece procente care-i desparteau pe candidati. Am avut atunci o stare de entuziasm pe care n-am mai simtit-o din momentul plecarii lui Ceausescu, cu elicopterul, de pe acoperisul Comitetului Central. Adancul meu pesimism in privinta destinului Romaniei s-a legat, in toti acesti 25 de ani, de mostenirea comunismului si-a Securitatii, de suprematia acestora sub diverse nume - si mai ales sub numele de PSD - in politica romaneasca.

Mereu am spus ca nu vom scapa de minciuna, de coruptie, de reactionarism, de nationalism, de sovinisme si discriminari de toate felurile pana cand nu-i vom inlatura definitiv pe cei care, in umbra Revolutiei, acum 25 de ani, au venit ilegitim la putere si ulterior au desfacut Romania-n bucati si si-au indesat-o-n buzunare.

Amoralismul cel mai cinic a guvernat tara in tot acest timp, sprijinit de partea cea mai dezinformata si mai manipulabila a comunitatii romanesti. Ne-am scufundat in politicianism si hotie. Nu ne-am prabusit de tot pana la nivelul Ucrainei sau Belarusului doar datorita presiunilor din afara. Doar intrarea, numai pe jumatate meritata, in UE si-n NATO ne-a salvat in toti acesti ani. Si celelalte partide au fost infestate de hoti si demagogi, dar PSD-ul a ramas mereu carcinomul Romaniei.

Am fost mereu de partea celor care-au luptat cu PSD-ul si impotriva celor care, chiar daca prin doctrina ar fi trebuit sa fie de cealalta parte a baricadei, s-au aliat cu el in mod rusinos. Victoria lui Klaus Iohannis, care-a repetat victoria din 2004 a lui Traian Basescu in fata lui Adrian Nastase, a venit in momentul in care aproape ca nu mai aveam Opozitie, in care tara era predata partidului-stat. De aceea e atat de uimitoare, aducandu-ne aminte de faimosul slogan: "Ultima solutie - inc-o revolutie".

Spuneati in urma cu un an ca Romania este in deriva. Mai este?

As fi spus acelasi lucru si acum doua luni. Romania chiar a fost in deriva in toti acesti ani. Si-a disputat cu Bulgaria ultimele locuri din coada UE in mai toate domeniile. Nu s-au facut sosele, s-a furat la un mod si la o scara pe care abia acum incepem, ingroziti, sa le intelegem.

O cardasie de cateva mii de insi si-a insusit Romania. Parlamentul nostru a tolerat in randurile membrilor lui zeci de infractori, pe care i-a ocrotit pana-n ultima clipa. Cand s-a crezut atotputernic, a incercat lovituri de palat, vizand inlaturarea fara nici un motiv constitutional a presedintelui, si a distrus institutii culturale care functionau mai bine ca oricand.

In viata publica au fost tolerate instrumente de manipulare si santaj sub forma unor canale de televiziune de pura propaganda politica. Au facut jocul politic membri ai fostei Securitati, din care unii sunt azi in puscarii. S-au produs tentative de reorientare explicita a politicii noastre externe catre Rasarit, impotriva aliantelor si intereselor noastre vitale. Romania a fost, si ramane inca, in pericolul de a glisa catre zona gri dintre Europa si Rusia, in contextul unui nou razboi rece intre cele doua blocuri politice.

De unde trebuie pornit pentru o redresare?

Eu cred ca s-a si pornit, de peste un deceniu, iar rezultatul s-a vazut pe 16 noiembrie. Revolutiile pornesc din interiorul fiecarui om. O comunitate e suma cetatenilor ei si evolueaza dupa chipul si asemanarea lor. Renasterea unei comunitati nu e o chestiune de randament economic sau de conducatori intelepti. E vorba despre etica, despre codul moral interior al oamenilor, despre valorile lor.

Daca mita si furtul sunt valorile tale, societatea va fi ticalosita si ea. Cand oamenii inteleg ca trebuie sa respecte legea, lucrurile se schimba in beneficiul tuturor. Respectul legii si spiritul comunitar sunt esentiale pentru renasterea unei societati.

Milioane de romani au invatat ce e demnitatea umana abia cand au plecat la munca in strainatate. Alte milioane de oameni invata democratia, zi de zi, pe Internetul care n-are granite. In ei imi pun speranta de schimbare. Ei vor reinventa Romania ca tara normala, civilizata, una dintre regiunile Europei unite.

Care este explicatia dvs pentru fenomenul petrecut in 16 noiembrie, atat sub aspectul scorului, cat sub aspectul prezentei la vot?

Oricate explicatii am gasi, valul de un milion de voturi de la turul al doilea pentru candidatul dreptei liberale ramane o enigma si un miracol. A fost si indignarea starnita de situatia sectiilor de votare din strainatate, a fost si Facebook-ul. A fost si mizerabila campanie dusa de Victor Ponta, santajul cu sentimentul national si cu inchinarea la icoane. A fost si mitul germanului corect si eficient, si amintirea dinastiei noastre regale.

Dar toate la un loc nu explica proportia victoriei lui Klaus Iohannis, care ramane de domeniul fantasticului. Intr-un fel, pe reprezentantul PSD-ului parca l-a ajuns un blestem, plecat acum 25 de ani din frustrarea romanilor carora, in zilele evocate si de mine in "Orbitor", li s-a furat Revolutia. Ei n-au uitat niciodata ca Victor Ponta e urmasul direct al lui Ion Iliescu si-al cripto-comunistilor din FSN.

Ce asteptari aveti de la noul presedinte al Romaniei?

Klaus Iohannis e o mare necunoscuta, cu un trecut politic atipic. A fost un excelent primar timp de un deceniu, a intrat apoi in politica mare propus direct pentru functii incredibile pentru un nou-venit, a fost solidar cu Crin Antonescu in alianta liberalilor cu PSD-ul si in evenimentele din iulie 2012, a votat de doua ori pentru demiterea presedintelui in functie.

Ramane pentru mine inexplicabila retragerea lui Crin Antonescu din toate cursele, desi parea ca vrea cu disperare sa fie presedinte, si aducerea in lumina a lui Iohannis pana intr-acolo incat l-a inlocuit pe fostul lider liberal practic pretutindeni, si la partid, si la candidatura la presedintie.

Am fost primul care, in 2009, l-a vazut pe primarul Sibiului ca pe-un posibil presedinte al Romaniei, dar ulterior am fost dezamagit de cooptarea sa in cercul Ponta - Voiculescu - Antonescu, care l-au propus prim-ministru al unei formatiuni catastrofale pentru Romania.

Slava Domnului ca, atunci, Traian Basescu nu l-a acceptat. Dac-ar fi fost atunci prim-ministrul USL, azi n-ar mai fi fost presedintele Romaniei.

Apoi l-am vazut in campania recenta pentru presedintie: un om cu prestanta, cu alura de presedinte occidental, complet strain de spiritul balcanic si dambovitean al lui Basescu sau Ponta. Nu l-am votat in primul tur, desi stiam ca o voi face intr-al doilea, pentru ca n-am uitat si n-am sa uit vreodata vara lui 2012. Imediat cum a-nceput campania pentru turul al doilea, am facut tot ce mi-a stat in putinta pentru Iohannis, dand la o parte toate rezervele in privinta lui si sperand in minunea care in cele din urma s-a produs.

La alegerea mea a contribuit si impresia produsa de fostul primar al Sibiului, dar mai ales furia si dezgustul fata de Victor Ponta, un om care minte cum respira, un om fara valori si principii, cel mai toxic om pentru Romania in acel moment.

Klaus Iohannis e un presedinte foarte norocos. A devenit un simbol al revolutiei nesangeroase petrecute pe 16 noiembrie. Un om iesit dintr-o rasturnare formidabila a situatiei politice. Un om ce se bucura de o cota uriasa de incredere. Nimic nu pare sa-l poata opri in conturarea unei Romanii cu adevarat altfel. Putina lume se-ndoieste de integritatea sa, putina lume il crede capabil de minciuna. In Occident are deja toate usile deschise.

Rareori un lider roman a avut mai multa simpatie, rareori handicapuri uriase - etnia si religia minoritare - s-au transformat in calitati ca in cazul sau. Cu ocazia acestor alegeri, romanii au dovedit lumii ca nu sunt sovini si intoleranti, ceea ce inseamna enorm. Din acest punct de vedere, noul presedinte e o uriasa sansa pentru Romania.

Ce va face el cu adevarat, daca va putea asana grajdurile lui Augias din politica damboviteana - ramane de vazut. Hidra comunisto-securisto-mafiotica nu se va lasa atat de usor decapitata. Cutumele pamantului - mita, furtul, saparea reciproca - nu vor fi usor dezradacinate din firea oamenilor. Pana acum am avut un presedinte comunist pana-n unghii, altul cu bune intentii, dar slab si ajuns la Cotroceni inainte de vreme, iar al treilea un luptator de unul singur cu sistemul ticalosit. Niciunul n-a invins, desi al treilea n-a fost infrant.

Iohannis nu va putea fi decat un continuator al politicii interne si externe a lui Traian Basescu, dar cu mai multa diplomatie, mai multa flexibilitate, mai multa decenta ca simbol national.

Nu presedintele, ci clasa politica trebuie sa se schimbe radical. Daca Klaus Iohannis va da tonul altui cantec decat lalaiala damboviteana in politica nationala, in Parlamentul Romaniei si-n celelalte institutii, daca seriozitatea eficienta va inlocui spiritul bascalios de care suntem satui pana peste cap, va fi pentru mine primul semn ca suntem pe drumul cel bun.

Cum intra Traian Basescu in istorie?

Cand m-a decorat la Cotroceni, singura ocazie in care l-am intalnit, am stat de vorba cu presedintele timp de cateva minute. I-am spus ca inca nu si-a ratat sansele de-a deveni un om important in istoria Romaniei. Mi-a raspuns razand in felul lui caracteristic: "Daca veti crede vreodata ca mi le-am ratat, va rog mult sa nu-mi trimiteti inapoi decoratia". Nu i-am trimis-o, desi marturisesc ca am fost foarte tentat uneori.

Basescu este de departe cel mai controversat politician roman, cel care, de cativa ani, a polarizat cel mai violent opinia publica, atat la nivelul omului de pe strada, cat si al comentatorilor politici. E prea devreme sa vorbim de istorie, de asta se vor ocupa altii, altadata, dar cateva lucruri se pot deja spune.

Mai intai, ca imaginea sa a fost in mod deliberat demonizata in laboratoarele de dezinformare si manipulare ale lui Dan Voiculescu. Ei i-au construit chipul caricatural, in sute si mii de emisiuni in care n-au avut alt subiect, cum nu au nici azi. Ei au inventat "basismul" ca injurie suprema. Ei l-au transformat in dictator, si pe cei care-l aprobau in "jigodii" si "lachei".

Apoi acest portret, in care antenistii si-au proiectat de fapt propria lor infatisare hidoasa, a fost preluat si de altii, din pacate si de o parte a intelighentiei noastre. Ca sa vorbim cu adevarat, obiectiv si decent, despre Basescu si ce ramane dupa el, trebuie sa ignoram zoaia aceasta pamfletara, plina de ura si rea-credinta, cu care a fost acoperit.

Eu nu cred ca presedintele care pleaca acum a fost un dictator. Dimpotriva, daca s-ar fi declarat invins de structuri, ca Emil Constantinescu, am fi avut dictatura partidului-stat de zece ani incoace, caci Adrian Nastase a fost parintele ideologic al lui Ponta si de zece ori mai nociv decat el.

Mai cred ca, daca Justitia si-a pastrat macar partial independenta in ultimul deceniu, i se datoreaza tot lui Traian Basescu, caci Parlamentul n-a tinut-o decat intr-un continuu asalt impotriva ei. In politica externa, Basescu a fost pro-american si pro-european.

Nici un om de stat apartinand marilor puteri nu l-a respins ca dictator, dimpotriva, cu ocazia puciului din iulie 2012 au fost cu totii de partea lui. A permis accesul la dosarele Securitatii si a condamnat comunismul ca sistem criminal. A anuntat masurile de austeritate ale Guvernului Boc stiind prea bine ca asta inseamna sinucidere politica.

Mi se pare un act de curaj politic de care putini ar fi fost in stare. Cred ca, prin majoritatea optiunilor sale, care mi se par corecte, Basescu a fost cel mai important om politic dupa decembrie 1989. Clasa politica l-a lasat insa in ofsaid, singur impotriva tuturor.

La pasiv, Traian Basescu a avut scaderi omenesti, care l-au impiedicat sa fie perceput ca un presedinte cum ne-am fi dorit: a fost si el impregnat de spiritul dambovitean, a avut o tinuta personala si un limbaj nu intotdeauna la inaltimea functiei sale. A fost individualist, nu a stiut sa-si aleaga, sa-si pastreze si sa-si puna-n evidenta oamenii. A fost uneori arogant, alteori si-a aratat prejudecatile rasiale si sexismul.

A exagerat cu spiritul lejer, popular, cu baile de multime, lucruri percepute initial drept calitati, dar care s-au intors impotriva lui. In ultimul timp, a sustinut-o inexplicabil, pana-n panzele albe, pe Elena Udrea, o optiune politica si morala care i-a indepartat pe multi dintre sustinatorii lui si care se dovedeste, azi, catastrofala. A avut, in fine, o atitudine ambigua fata de grupul de intelectuali care i-au fost alaturi, de multe ori pusi in dificultate de gafele si alegerile sale subiective.

Cititi in prima zi de Craciun pe Ziare.com a doua parte a interviului cu Mircea Cartarescu, despre lupta anti-sistem, despre comunism, despre romanii care au schimbat fata Romaniei: "Zidari, faiantari, zugravi, bone, femei de serviciu si cameriste - nu s-a gasit inca scriitorul care sa descrie aceasta saga impunatoare si trista"."

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Da, într-adevăr, e un articol care merită citit.
Îmi era familiar din alte surse. Mai devreme sau mai târziu, adevărul iese la iveală, și asta în pofida dezinformării unora și a demonizării altora. Altfel spus, adevărul e undeva la mijloc.


stea și vot

Eugen

11:50


 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2014-12-31 11:50:51
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23787
Comentarii: 120768
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE