|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniel PuiaDumitrescu |
|
|
rãmânem fãrâme de timp printre gratiile ruginite ale vieþii
pescãruºi îmbrãcaþi în frac nerostind silabele în tremolo
paºi mãrunþi gheþii din umbra scãrilor spre niciunde
fiecare pion îºi apãrã dama nu regele ºi moare prea curând
dintr-un colþ transformat în pumnal de nebunul prinþesei
picurã cerneala vieþii într-o nuanþã de negru – violet
ºi urmele toate râd de omul prea treaz ce le uitase
în noroi nisip aer sau prea rece vreo apã
cad spre inimile pãmântului mãrturii ºi oameni prea mici
doar – doar vreo copilã gri le va mângâia ploile repede
cu o palmã de vânt de uitare de teamã-n potirele neputinþei
simþim litere cum ne sapã îºi fac drum spre pleoapa lumii
ard cu bucuria revederii pe buze prin vene în carne
muºcã din roua necuvintelor la rând aºezate
cu furtunile roiurilor de viespi cãzute prin stepa
tãcerilor noastre ºi tolbei cu doruri
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Danielule, tu cred cã nu aiuitat cã atunci când vãd pescãruºi ºi violet atât de bine aºternuþi îãn versuri, fac o reverenþã. ªi când mai citesc ºi "stepa tãcerilor noastre", Dumnezeule, mã simt ca un lup alb (mã rog, lupoaicã)
Desprind primele douã versuri, au un aparte de inimã înaltã:
"rãmânem fãrâme de timp printre gratiile ruginite ale vieþii
pescãruºi îmbrãcaþi în frac nerostind silabele în tremolo"
Sã ne amintim de "tolba cu doruri", mãcare câteva clipe.
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-02-23 23:25:54 |
|
|