|
|
|
|
|
|
|
|
|
eram trei acasă |
|
|
Text
postat de
Stefania Carmen Luca |
|
|
eram trei acasă
toți doamne eram și mama ne număra în fiece seară
pentru liniștea ei sufletească
încă eram
dorului de ducă nu-i ieșiseră mustățile
sub pătura aceea caldă încă mai aveam nopți
și vise de lăsat
decembrie era alb până-n măduva zilelor
bătrâna ne aștepta și ea cu ce mai avea prin casă
ne lustruia zmeii și-apoi îi punea la uscat
pe marginea timpului
să nu se piardă culorile
noi abia așteptam ca cerurile să se deschidă
vârful dealului ne așeza aripi pe spinare
era imposibil să nu te crezi Dumnezeu
mai ales atunci când fulgii transformați în lacrimi
se linișteau pe gene
nu mai știam cine plânge
cerul
noi
bătrâna
nu eram internauți n-aveam telefoane smart nici televizoare hd
creșteam în haine strâmte și împărțeam ciocolata-n trei
pe atunci fericirea dădea buzna nu băteam la ușa
era peste tot
s-au mai rotit ceasurile și mama a început să ne numere mai rar
apoi deloc
când a văzut că liniștea se auzea mai tare decât noi
a început-o iar
de data aceasta ne număra în gând
iar bătrâna răscolea zmeul în sobă
tăcând și tăcând
marginea timpului avea să se rupă |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|