|
|
|
|
|
|
|
|
|
Scânteie |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
- Pe cerul nopții cad trei fulgi albaștri,
Stropi de cerneală, galbenă e foaia,
Cu chipul tău împodobesc odaia,
Iar pe tavan am să pictez doi aștri.
Sunt ochii tăi căprui și mă inundă
Tandrețea lor, lumina care curge
În lacrimi dulci, dar parcă tot n-ajunge
Să șteargă depărtări într-o secundă.
Scriu un poem, ești muza răsfățată
Ce-aprinde-n mine zilnic vâlvătaia,
N-aș vrea nicicând să potolești văpaia
Din candela ce ieri părea stricată.
- Eu ți-am promis că-n vise, pe jăratic,
În fiecare noapte voi păși,
La pieptul tău, iubite,-o nouă zi
Mă va găsi și soarele ostatic
Îl vom reține... Omenirea toată
O să se-ntrebe ce apocalipsă
Neprevestită încă de eclipsă
Întunecă tot cerul dintr-odată.
Doar noi vom ști motivul. O scânteie
Sunt când m-atingi, în Eden rezidentă,
Un înger renegat, incandescentă,
Pierd inocența să devin femeie.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|