|
|
|
|
|
|
|
|
|
ca un reflex |
|
|
Text
postat de
. solitaire |
|
|
noaptea nu apune niciodată
și-ascunde doar capul între umeri solari
să nu-mi tot rotească precum o buhă
insomnia
așa mă cutreieră uneori vântul
să mă liniștească
chipuri
ca pe-un oraș adormit
cu lumina aprinsă
alteori vine de-a dreptul și-mi fură
durerea
și-o împrăștie boabe mărunt
de mă simt o altă planetă
albastră
privind
la brazii de pe calea lactee
la gaura neagră rămasă
pe locul unde astralul ținea cândva cheia
și ca un reflex
îngenunchez
de câte ori nu pot duce lumina
și apoi când
pleznește
mă-nchin
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|