FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT   CAUTARE    
cândva
Text postat de adrian paparuz


puteam să zâmbesc
să aștept dimineața
în fața inimii
larg deschise
puteam să călăresc curcubeul
câteva secunde în plus
față de oricine altcineva

cândva
soarele din fereastra mea
nu avea răni sângerânde
și nici luna
atâția lupi urlători

lumea părea un tren regal
(fără destinație)
în care aveam un bilet
la geam
rezervat pe viață

pe atunci nu știam că exiști
iar eu mă credeam viu

acum nimic nu mai e la fel
dar iubindu-te mai mult
și mai mult
decât poate cineva suporta
fericirea mea
îți poartă numele
ca pe un drapel

departe de tine însă
timpul
e doar un ucigaș plătit
de singurătate
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
         
 
  multumesc Angi, din nou!  
Postat de catre adrian paparuz la data de 2014-12-14 19:00:49
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  A te imagina călărind curcubeul, a vedea lupii urlători ai lunii și a compara timpul cu un ucigaș plătit de singurătate este suficient pentru un poem foarte bun.(stil Paparuz)  
Postat de catre za Car la data de 2014-12-14 17:48:11
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 24001
Comentarii: 120051
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE