|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Maria Prochipiuc |
|
|
Împãtimit ca un colecþionar am adunat ºi pãstrez într-un sanctuar decorat cu picturi votive, scrisorile citite si recitite de la tine. Acestea sunt semne ale trairilor noastre nevinovate. Sunt semne ca tu ai existat cu adevarat ºi nu eºti o plãsmuire a ideilor mele creatoare. Te recitesc. Tot ce-mi spuneai e adunat într-un mãnunchi de gânduri, mã strecor printre ele surâzãtoare. Nu-mi reproºez nimic, nici mãcar curajul cu care te aºtept sã revii. Timpul îmi ºopteºte mereu cã vremea a trecut de mult.
Adevarul apare de multe ori cinic în ambianþa vieþii. Încerc mereu acel sentiment al neliniºtei cã timpul trece implacabil ºi-ºi pune amprenta pe existenþa inimii. Sunt clipe în care încerc chiar sentimentul dureros cã totul a fost minciuna ... ideea de minciunã nu este o joacã ... doar adevãrul este cel care ne leaga.
De multe ori viaþa te pune în situaþia de a nu mai fi tu însuþi. De unde sã ºtii cã nostalgia e de vinã? Mã trezeam în nopþii cu amprenta sãrutului tãu pe fruntea sub care, visul înca nu se trezise. Tot ce îmi spuneai erau revelaþii pentru mine. Recitind îmi dau seama cã între noi nu a existat nici un fel de bariere, totul parea atât de frumos, dar mai ales sincer. Mã gândeam, doar uneori, ca aceasta joacã sã nu-þi afecteze exitenþa. Freamatul cuvintelor, scormonesc în cele mai ascunse unghere ale fiinþei, te trezeºti cã deja e prea târziu... Începusem sã iubesc dimineþile, când cu înfrigurare te cãutam la adresa deja stiutã...
Gândul pribegeºte prin locuri neumblate, întuneric beznã, mi s-a aprins în suflet doar dorul. Imi iau amintirile cele mai frumoase ºi mã retrag în singurãtatea cuvintelor tale. Imi spuneai ca doar dorinþa de comunicare ne atrage, dorinþa de a gãsi ceva, speranþa cã cineva te poate asculta. Cu mine era ceva special, nu eram singura cu care comunicai, însã, între noi exista acel sentiment pur, neobosit ºi omniprezent. Credeai cã noi doi... tu ºi cu mine putem avea înceredere în nebãnuitele cãi care se deschideau.
Încercam sã pãtrund în neantul gândurilor tale puse pe hârtie, încercam sã citesc printre rânduri... de multe ori îþi mãrturisesc în ºoapte, scriu ºi numai dupã aceea realizez. Nu este o stare de transã ci o naºtere din cuvinte care vorbesc pentru prima oarã. Fãrã sã ne ºtim, fãrã sã ne vedem, fãrã sã avem complexe ... iatã cã noi doi ne întâlnim ºi putem sã simþim ceva. Aici poþi spune lucruri pe care nu le poti discuta cu oricine. Imi spuneai: ... eu m-am întâlnit cu mine însumi... cãmara inimii mele este curatã, ... dacã o singurã clipã vei sta ºi vei aºtepta sã se destrame liniºtea, vei vedea cã sentimentele nu sunt numai ale tale... eu când sunt trist mã întilnesc cu tine aici.
Orice trecere lasã în urmã cicatrici în fiinþa noastrã, care devin speranþe ale frumosului, iar in visare înmugurim ca floare albã de cais.
Totul pãrea o joacã, ne jucam cu cuvintele, fiecare le manuia perfect, era armonie, iar ele, cuvintele vibrau în cele mai intime resorturi ale fiinþei, ne îmbãtam cu farmecul acelor mesaje, uneori atat de misterioase.
Zilele treceau, mãsurate în mesaje, uneori prea lungi, alteori prea scurte, iar serii nu-i rãmânea decât visarea ... la prima întâlnire, la ezitarile ºi mângaierea din gând.
......................................................................
Gândul zboarã cãtre tine, dispare ºi din nou revine, nu am mai primit demult nici un mesaj... Deschid inboxul... nimic... nici mãcar visul... ºi totuºi parcã ... erai tu...
În ciuda faptului ca ,,m-ai uitat'', totul fusese sublim cu adevarat. Prietenia noastrã nu fusese virtuala, ceea ce am simþit în adâncul fiinþei fusese cât se poate de real... realitate dusã spre un început, dar ºi spre... un sfîrºit al zilei era realitate ca existam cu adevarat...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Draga Sorin,
Aºtept textul inspirat, m-ai fãcut curioasã, si da, ai intuit bine!
|
|
|
|
Postat
de catre
Maria Prochipiuc la data de
2004-06-21 17:44:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ce de lucruri spune Jurnalul...
Maria, mi-ai dat o idee - o sa apara odata un text inspirat de jurnalul tau. Multe lucruri - multi oameni par, in realitatea virtuala, mai bune - mai buni, unii par perfecti. In realitate sunt mai buni sau mai rai. Uneori inima iti dicteaza s-o iei pe-o carare - realitatea te leaga insa de alta carare, de afaceri comune, job-uri, case... Poate aberez, poate deja iti descriu ideea care mi-ai dat-o. Mi-a placut textul, cu toate ca as fi preferat ceva vesel luni dimineata. Mai stii strigatul acela postat de mine mai de mult? Singura poezie scrisa de Sache? Asa pare acum jurnalul tau.
st |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2004-06-14 09:30:42 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|