|
|
|
|
|
|
|
|
|
Am vrut o poezie să-ți dedic |
|
|
Text
postat de
Mihail Buricea |
|
|
tatălui meu
Am vrut o poezie să-ți dedic
în marea trecere spre veșnicie
dar copleșit de al timpului nimic
am amânat această reverie
Mereu în gand tristețea mă răpune
când mi-amintesc de iarna cea geroasă
când sufletu-ti era o rugăciune
iar trupul tău durere nemiloasă
În ziua-ceea lungă de sabat
desi convins că pleci in nemurire
cuprins de multe lacrimi ne-ai rugat
să-ți cumpărăm iar lemne de-ncalzire
Noi am plecat cu toți pe la chindie
spre locuința nostră din Bănie
lasând bătrânii noștri-n bucurie
că ne-au văzut în iarna cea târzie
La două zile de la revedere
bătrânul tata a plecat spre astre
lăsându-ne în suflete durere
și multă jale-n inimile noastre
Cu sania cea trasă de doi cai
l-am dus la cimitir cum se cuvine
l-am asezat în lut pe-al nostru plai
să curgă prin atomi în noi destine |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|