|
|
|
|
|
|
|
|
|
Încă departe |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
- Cuvintele sunt uneori puține,
Peceți pe buze arse-ntr-un sărut,
În nopți de jar când mă gândesc la tine...
Străinul meu, pe unde te-ai pierdut?
Cât de departe rătăcești prin astre
De n-auzi vocea mea deși te chem,
Când dau în lături zările albastre
Să fim pereche? Nu știu ce blestem
Îți ține pașii pe cărări de gânduri
Dar sper că într-o zi ai să găsești
La țărmul mării, scrise-aceste rânduri,
Să rupi blestemu-atunci când le citești.
- Eu nu mai am nevoie de cuvinte,
Nici de busolă să te regăsesc,
Când nu te văd, las versul să m-alinte,
Ador să-mi spui în greacă: te iubesc.
Aștept cu nerăbdare dimineața
Când mă trezesc și tu mă strigi: Ioan,
Sărutul dulce-mi luminează fața
Și-alunecăm pe clape de pian
Uniți de-o infinită armonie...
Știi, Liliana, am găsit scrisoarea,
Pe plaj-aceea rece și pustie
Și orice vers învinge depărtarea.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23973 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|