|
|
|
|
|
|
|
|
|
Spre patu-n care plâng sonete |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
- De ce n-aud la poarta casei mele
Tocul înalt, pantoful tău micuț
Și să visez c-ating câteva stele,
Că-n patul meu e dulce și călduț
Când poposești, și pentr-o oră-două,
Să prinzi Luceafărul pe un picior,
Pe celălalt să curgă stropi de rouă
Și eu să-i beau încet ca pe lichior?
De ce nu simt la ușa descuiată
Parfumul de magnolii, să mă-mbete,
Să văd cum treci ușor și dezbrăcată
Spre patul meu în care plâng sonete?
- E pentru că-mi doresc mai mult de-o noapte,
De-o oră, două-n așternutul cald,
Visez și eu, iubite, rodii coapte
Care tresar sub al dantelei fald,
Și coapsele ce se deschid rotunde,
Sub mângâieri în nopțile târzii,
Și flacăra ce-n pântec îmi pătrunde
Când ești deasupra mea. Pe toate, știi,
Le vreau și eu, le-am așteptat o viață,
Povestea mea se deapănă încet,
N-o să m-alunge nicio dimineață
De lângă tine... N-am niciun regret.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23973 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|