|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mă ierte Dumnezeu |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Și mă gândesc adeseori cum plouă
Cu tunete când cerul e senin
Că nu ne-ajunge toamna și-amândouă
Destine colorate în carmin
Să construim în dana noastră arcă
Și să fugim ca Noe de potop
Că visul de iubire se descarcă
Prin fulgere și nu-i poți spune: Stop!
Columb de-aș fi, să rătăcesc pe mare,
Să nu zăresc la orizont uscat,
Te-aș regăsi mereu după picioare
Că pentru-așa ceva cad în păcat.
Furtuna trece, liniștea mă-mbie
Să stau cu tine lângă șemineu,
Mă uit la sâni, râd ca o poezie
Și mă gândesc... Mă ierte Dumnezeu!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|