|
|
|
|
|
|
|
|
|
O toamnă altfel |
|
|
Text
postat de
Camelia Constantin |
|
|
E felul tău de-a-mi dărui lumină,
de-a povesti ce încă nu s-a spus,
când nopțile se întâlnesc, deplină,
îi este moartea vieții. Mai presus
e zâmbetul ce încă îl mai port
ca o eșarfă-n fiecare seară
și-mi flutură ca singur pașaport
spre lumea îmbrăcată doar în ceară.
E ruginiu înamorat de frunze
și parcă ar mai fi încă ceva
acum, când anotimpuri, să se-amuze,
împrăștie ninsori de undeva.
E încă-un fel de-a ne uita un pic
și încă-un fel de-aducere-aminte,
ca un sărut, mai mult decât nimic
sau ca un joc nescris între cuvinte.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
sesisez mestesugul scriiturii adica simtul versului si al potrivirii cuvintelor. am insa problema nedumeririi cu care raman dupa lectura: desi decorul pare pus, desi frazele sunt taiate in lungime, nu inteleg mai mult decat eventual secvente, a caror juxtapunere nu duce insa la o asteptata sublimare ci la derutarea atentiei si la dorinta relecturii. in urma re-relecturii, raman la fel de nedumerit pe ansamblu. un singur exemplu: "zambetul ... imi flutura ca singur pasaport spre lumea imbracata doar in ceara". aham? "lumea imbracata doar in ceara" spre care ai "pasaport"? habar n-am ce vrea sa insemne asta, e poate vorba de muzeul Madam Tussaud din London si viza britanica pe pasaport. glumesc, da' nu vad nicio lume imbracata doar in ceara, desi la urma urmei parca ma incearca un sentiment de zombie. bun si ala!
|
|
|
|
Postat
de catre
Mi Argo la data de
2014-10-26 22:16:14 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|