|
|
|
|
|
|
|
|
|
Feerie pe gheață |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
- Când mă gândesc la ultima zăpadă,
Ce frig era, doar focu-n șemineu,
Petalele de trandafir, în cadă,
Erau, iubito, ca un panaceu,
Când dezbrăcată te-ai întins pe blana
Cu părul lins a unui urs bătrân,
Aș fi aprins pe loc toată cabana
Să-ți gust licoarea dulce dintr-un sân.
În noi era atâta promoroacă
O noapte-a trebuit să mă dezgheți
Și cred c-a fost mai mult decât o joacă
Cu două trupuri goale prin nămeți.
- Când fulgii-n joacă se-așezau pe buze
Noi îi topeam fierbinți într-un sărut,
Învinși de pasiune, fără scuze,
Trăiam o viață-ntreagă-ntr-un minut.
Cămașa de velur cu îndrăzneală
O descheiam și trupul tău de foc,
Ispita mea, suprema mea greșeală,
Mă atrăgea-n tornada unui joc.
Dar poate-așa e dragostea, învinge
Orice pudoare, atât de îndrăzneț
Vreau să-mi pătrunzi adânc, până în sânge,
În trupul ce tresare a dezgheț.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|