|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Silviu Encica |
|
|
Plaja.
Mangaie picior de rac, ciuruita de urma care-i mangaie clipa. Platoul unde se refugiaza frumosul din lume ca-ntr-un turn al sperantei. Sarcofagul osemintelor si surcelelor minuscule, vesnicul stimul si receptor al senzatiilor transparente... Unduioasa... Este cea care transforma spatiul, prin toate cate cresc, intr-una singura, ziua de azi, cu resturi vii adiate in nemarginire de resemnare si contopire existentiala... Plaja. Burta imensa a spiritului Geei incadrat in gard viu ca un gaz separat pentru a functiona sub curent electric. Plaja misca popoarele murmurande de fantome catre inimile muritoare, ce vor pricepe durerea de pe plaiuri scorojite de momente proaspat tocate... pentru cei ce nu-si tin mintea caus... Nisip rascolit, invatacel al valului, stratificarea stadiilor de constienta a ingerilor cazuti de oboseala. Plaja. Ultimul prieten. Prima iubita. Indragostita de mare, adulmecand miresmele albastrului izolat in ceruri de depresie, tremurat peste ape, clipocindu-si dorinta intr-un reflux.
Plopule vesnic tanar, bataia ta de inima imi sparge in piept scoica, marea si racul, sacrific un cer albastru si-o furtuna-simbol pentru a-ti decima o crenguta in forma de cratima. Cate zeci de ani vor trebui pentru ca vantul sa-ti aduca frunza de la ses, doina scorburilor pe aripi de noiembrie... pana ma voi alina iar cu sunetul clar al verdelui lucios, in imbratisarea Soarelui... atata voi plange dupa tine.
N-am mai plans demult, de un an... poate doi... pentru ca n-am avut lacrimi de varsat... Valurile s-au retras in adancuri. Azi am sa naclaiesc marea cu sclipire turbure si-am sa chem cantul eteric al iubitului plop ce-a gasit lacrimi pierdute. De ce plangi tu - iubirea mea de vara si ploaie? De ce te framanti? Pentru ca esti... Pentru ca stii acum ca nimic nu ne desparte. Te-am aflat, desi nu vom fi niciodata in acelasi loc, in acelasi timp. Ma voi face munte cret din nou, si tu vei putea creste la poalele ce vor fi fost maluri insetate. Te vei gasi stingher, intre pietre spalate pe creier, convinse de tineretea lor inselatoare... Vei fixa un sol nestiutor... si eu voi jeli incetisor pe dedesubt, imbibandu-ti radacinile cu seva iubirii nemoarte pe care ti-o voi fi purtand... smarald necopt de iulie, rasarit in care m-am nascut candva... Asa cum te iubesc acum.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|