FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
De toamnă
Text postat de Sanda Nicucie
Veni și toamna. Sună câte-o goarnă
de parcă-n crâng se-mpușcă-o cucuvea.
Ce tămbălău, privește! se răstoarnă...
pe unde ești? să-mi vii, te rog, aș vrea

cu trei butoaie. Iute vinul toarnă
s-au copt aracii-n vie și nu prea,
mai este mult și generalul Iarnă
va trage cubul greu peste cișmea

și lasă dezgoliți sărmani de straie,
bătrâni salcami. Chiar salcia își pierde
mister și dor… iar pletele-i șiroaie,

de-atâta alb, fosnesc. Nimic nu-ți cer...De
aș fi deschis larg geamul la odaie,
mi-ai fi zburat prin el când erai verde?
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Nene Mitică, tare mă minunez cum ai schimbat matale macazul în numa' juma' de oră. Ai văzut cine bate și ai trecut imediat de partea doamnei Sanda (dacă îmi permite să îi spun așa de intim).
Orișicum, ai dreptate în a doua intervenție, "noi-cucu" și e normal, că doar văzurăm că postul de dătător cu capu-n geam e ocupat și nici motan pe acoperiș nu vreau/nu pot să ajung, că s-a oferit deja nenea Radu și eu peste o legendă nu mă bag.
Asta e... poate data viitoare doamna Sanda ne scrie de un arac și o mulțime de zburători, ca să avem loc cu toții (în pagina de comentarii, da' unde credeați?)
 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2014-09-25 18:02:48
         
 
  Dau si eu un vot ca nu mai sunt *, Sanda.

Tea
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2014-09-25 17:45:14
         
 
  Domnilor, m-am amuzat. Nu înțeleg unde vedeți domniile voastre supărare, zău așa.
Chestia cu împușcatul a fost așa din prea mult drag.
 
Postat de catre Sanda Nicucie la data de 2014-09-25 16:29:57
         
 
  Domnule Jupp,
Pana si eu, un individ care nu intretine nici un fel de relatii diplomatice cu gramatica Limbii Romane, stiu ca masculinul de la cucuvea nu este "cucuv-el" cum sustineti dumneavoastra ci "voi-cucu" cum crede doamna Sanda Nicucie.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-09-25 16:21:50
         
 
  Doamna Sanda, Doamna Sanda, inverzeste toata landa
cand va vede, chiar de-i toamna, asadar, iertare, doamna, de v-am suparat cumva, este numai vina mea.
 
Postat de catre sters sters la data de 2014-09-25 16:19:20
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Doamnă Nicucie, aveți dreptate, e o mare diferență: e mult mai rău :) Imaginația include dorința dar excede prin satisfacția de a urmări cu încetinitorul drama victimei sau de a repeta la nesfîrșit și din diverse unghiuri momentul aplicării "justiției".

Da, sunt (parțial) vinovat că v-am făcut vraiște pagina aceasta, dar omorîți-mă doar o dată. Promit că nu vă mai dau prilej de repetiție!
Și-apoi, pipăiți-vă și propria bîrnă din ochi: dacă scriați, ca tot omu', o maneluță grigoresciană, cine vă mai băga în seamă? Ar fi fost pustiu pe-aici și neuronu meu stătea cuminte în cușca lui
;)
 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2014-09-25 16:18:55
         
 
  Ei, vezi, domn' Jupiter, ca se poate? Daca nu mi-ar fi lene, ce mai analiza literara la fix ar iesi d'acilea! Dar matale, ca mai tanar si mai verde (arac de vie, cum ar veni, de!) ai putea incerca, odata ce ai inteles ce si cum. Cat despre numarul aracilor, vorba vine, niciodata nu-s destui, oricati ar fi, ca vitza vie e multa, diversa si complexa. Vorba aia cu multi e alta: prosti, dar multi! (de extractie socialista) La care liberalii au adaugat: multi, dar tot prosti!
Asaca, e chestie de abordare.
 
Postat de catre sters sters la data de 2014-09-25 16:15:54
         
 
  Jupp,
Pana si eu, un individ ajuns deja faimos pentru ca a rupt orice relatii diplomatice cu gramatica Limbii Romane, stiu ca masculinul de la cucuvea nu este cucuv-el cum sustii tu, si nici voi-cucu!, cum sustine doamna Nicucie, ci cucu-voi.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-09-25 16:01:40
         
 
  Domnule Jupp, am zis că îmi imaginez, nu că vă doresc. E o mare diferență.  
Postat de catre Sanda Nicucie la data de 2014-09-25 15:58:29
         
 
  alt posibil răspuns era: Ion Iliescu  
Postat de catre disparut de pe net la data de 2014-09-25 15:43:54
         
 
  cucuv-ea - cucuv-el, e simplu, ce pana mea de cucuvea.

dar doamnă Nicucie, ce v-am făcut să ne doriți moartea prin împușcare?! că, personal, nu știu să am îndemînarea lui Năstase, să mă rănesc doar la glandul vorbirii iar eu cînd mor, apoi mor de tot... cel puțin 3-4 luni.
 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2014-09-25 15:43:05
         
 
  Domnilor,
Citindu-vă comentariile nu-mi rămâne altceva de făcut decât să-mi imaginez că în locul cucuvelei din versul doi, sunteți domniile voastre.
Apropo... care-i masculinul de la cucuvea?
 
Postat de catre Sanda Nicucie la data de 2014-09-25 15:29:55
         
 
  dom' Kosta, sunteți un maestru! Ahaaa, abia acum mă prinsei... da' cum vine asta, că doamna Nicucie vorbește de "araci", adicătelea e mai mulți; "copți, dar mulți", cum a spus cîndva Lăpușneanca; e drept că doar unul a fost verde și-i sparge acum lucarna, dar toți au fost (în) vii cîndva, de unde și conjunctivul imperativ "să-mi vii, te rog".

Ce tămbălău...
 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2014-09-25 14:12:42
         
 
  Dom' jupiter, aide, bre, ce dracu!
Adicatelea nu pricepi matale vorba dumneaei? arac sa fie, chiar copt, da nu prea copt tare, ca iar nu e bine. Si musai sa fie vorba si de vie, adica arac viu, cum ar veni. Imaginea e asa de sugestiva, de pregnanta, de clara, ca numai rasturnarea din strofa de mai sus o poate intrece. evident, aracul odata copt, nu mai e verde, desi autoarea nu se sfieste sa puna intrebarea: MI-ai fi zbur(d)at prin geam cand erai verde? nimic de neinteles, parerea mea!
 
Postat de catre sters sters la data de 2014-09-25 13:54:56
         
 
  Maître Radu, care barbat poate afirma că înțelege conexiunile care se crează în mintea unei femei, darmite într-ale unei poete? Dacă mult stimata doamnă Sanda a con-siderat că e mai greu să schimbe "el" cu "ea" decît "lucarna" cu "larg geamul", cine suntem noi să ne punem de-a curmezișul? Și-apoi, poate doamna știe dînsa ce știe... te-ai gîndit că poate acel cineva "foarte apropiat, intim", după cum glăsuiește domnul Kosta, ar putea avea 200 kile și o burtă care să se înțepenească în lucarnă? Lasă, Radule, geamul deschis, că-i mai larg!  
Postat de catre disparut de pe net la data de 2014-09-25 12:35:29
         
 
  domnu' Kosta, în varianta comentatî di mini, jiamul lipsea cu desăvîrșiri! da ti tăt - di tăt. cred că l-o spart cariva, poate ăl di zbura o fi dat cu capu-n el. că și paserile uneiori li se defectează compasu și dau cu ciocu-n jiam. Fătuca asta s-o luat după unu, Radu lu' Ștefan, și o pus o lucarnî în loc. Apăi lucarna îi di jenul femeiesc, așa cî o spui cu toată jena, doar șieriu mai respira tiestosteron în ultimili ghiersuri.

Rog frumos despăriați-vă gîndul și ziceți-ne și nouă cum e cu aracii copți, d-arar d(a)racii în ei, că neuronu meu tot nu se astîmpără.
 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2014-09-25 12:25:53
         
 
  Dom' jupiter, sa moara capra de la tren daca nu esti cusurgiu rau di tat! Pai, ia gandeste oleaca, cu capu lu matale, daca daschizi geamu, o pasaruica poate zbura prin el, adica prin fereastra daschisa, nota mea! Ce e asa di greu?. Acuma, daca e sa fiu de tot drept cu matale, ai si oleaca de dreptate, nu multa, da' ai: prin geam nu se intelege fereastra, ci doar materialu sticlos, prin care nu se poate zbura, neam! Da' stii matale ce nu pricepi, sau te faci ca nu? limbajul extrem de familiar folosit acilea di doamna autoare are hazu si rostu lui: vorbeste cuiva foarte apropiat, intim, fata de care nu se vorbeste literar ci familiar, ba, poate, chiar familial, daca intelegi ce vreau sa zic. daca nu, nu-i bai. Gaselnitza aia cu ceru facut substantiv din verb e o pura rautate, crede un om batran.
Mi se sparie gandul ca ar trebui sa-ti explic cum e cu coptu aracilor, dar sper ca numa te fandosesti ca nu pricepi. E chestie de temperament feminin, ce dracu!
 
Postat de catre sters sters la data de 2014-09-25 11:42:59
         
 
  maestre Jupp, ai zăpăcit-o pe Sanda, și mi-a scos lucarna, la care țineam foarte mult. pe lângă virtuțile poetice (un amator ar fi propus fereastra), lucarna prezenta avantajul că iubitul putea s-o șteargă direct pe acoperiș, ca motanii.
în schimb, în ce privește generalul Iarnă, ai dreptate, mai de actualitate era colonelul.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-09-24 19:45:43
         
 
  Multumesc frumos, Florin Radulescu!  
Postat de catre Sanda Nicucie la data de 2014-09-24 19:21:18
         
 
  ha! m-ati prins! am facut in graba modificarile propuse de Radu si se pare ca la ultimul vers s-a cam rupt filmul.
multumiri neuronului domniei voastre!
 
Postat de catre Sanda Nicucie la data de 2014-09-24 19:20:22
         
 
  Îmi plac mult poeziile scrise în vers colorat și care îmi pun în mișcare neuronul. Ori neuronul meu a fost mereu în stare de excitare (intelectuală, firește) la contactul cu versurile doamnei Nicucie. De data asta însă, nu știu ce l-a apucat, dar a dat în verbomanie. E contrariat, uimit și mă bate la cap să îi explic toate cele.
Cu cucuveaua a fost ușor: l-am liniștit, nu e vorba despre cea de la Cotroceni, chiar dacă se apropie alegerile.
Cu butoaiele însă a fost mai greu. Ori au venit pline cu vin și au fost golite în vie (că era borșit de la recolta proastă de anțărț), ori asistăm la o nouă pildă biblică, în care, în locul apei, strugurii sunt cei transformați în vin, fără a mai trece prin plebeica fază a mustului.
Din păcate, nu am putut cădea la un consens cu el atunci cînd a fost vorba despre extraordinara metaforă a aracilor copți: eu îmi închipuiam focul mistuitor care a ars via, lăsînd dealuri după dealuri doar cu araci carbonizați, simbolizînd sulițele care străpung inima pierdută într-o dragoste neîmpărtășită, neuronu meu însă susținea prozaic că e vorba despre niscai rachiu de orez (sau de "arac") băut de un pîndar în vie și care s-a făcut mangă "... și nu prea", după cum continuă versul.
... De unde ajungem și la culminantul punct al intrigii care este o virgula și care ne-a pus capac la orice încercare de filozofare. Să fie aracii nu prea copți? Să fie iarna nu prea departe? Uite, de aia urăsc eu semnele de punctuație, păi nu e mai simplu în versuri albe și cu semne ioc?!
Neuronul meu a vrut s-o facă pe deșteptu' pomenind de clișeul "generalul Iarnă" dar eu i-am tăiat-o pe loc "Sanda nu foloseste niciodată clișee, a trecut de mult la fotografia digitală!"
Dar hai că v-am plictisit, așa că sar la ultima controversă iscată chiar la ultimul vers: "zburat prin el"... păi care "el", întrebă neuronu meu, "că nu-i nici un mascul în paragrafu' ăla". După numa' paișpe minute de gîndire, tocmai cînd voiam să rostesc celebrul "M-ai învins, Rodioane... adică, Sando", m-am prins. Cum să nu fie, e cerul! "nimic nu-ți cer" e chintesența acestui poem; cîtă simbolistică acilea în metamorfozarea unui cuvînt din verb predic-ativ în substantiv divin!
(Tuturor celor enervați de lălăiala mea, le cer scuze: nu știu să spun în cuvinte puține că mi-a plăcut sonetul :) )
 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2014-09-24 18:44:09
         
 
  O stelutza si de la mine.

Rudy
 
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2014-09-24 17:20:17
         
 
  Radu, mulțumesc frumos(zici), voi modifica.
 
Postat de catre Sanda Nicucie la data de 2014-09-24 16:55:35
         
 
  frumos, doamnă, i-ar plăcea și lui Topârceanu.
dacă ții la ritm, "Veni și toamna" ar merge-n primul vers, și-o virgulă după "straie". și "lucarna" în loc de "larg geamul". zic și eu. steluță.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-09-24 16:35:44
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE