FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Singurătatea roții de rezervă
Text postat de latunski criticul
Cum stau eu așa de comod în habitaclul special conceput pentru mine, îmi pasă mai defel de faptul că gumele alea, care se cred asemenea mie, n-au loc de parcare. N-au decît să-și lase calea de rulare prin toate intersecțiile și să li se-nfigă-n balon tot felul de sîrme, cuie, știfturi, dibluri – cîte-or fi pe marginea drumului. Aud că guma din față-dreapta mi-a lipit pe partea radială apelativul de „a cincea roată la căruț㔠(nici măcar la mașin㠖 nota mea). Iar guma din stînga-față a început să filosofeze pe tema locului de parcare. De, fiind ea roată motrice și cea mai apropiată de volan și de bipeda care confundă constant frîna cu accelerația se dă mai mereu laureată a gîndirii metafizice. Cică ea răspunde în cel mai prompt și sigur mod la schimbarea de direcție și la noema (sau noima) supremă - niŽla ea! Că uită cum în jurul meu se depozitează toată hîrțogăraia, plus laptopul (din motive de siguranță); și că eu am acces la toate informațiile. Dar tot nu sunt așa de infatuată și nici nu mă dau așa rotundă, deși sînt mai echilibrată și cu plumbii la zi. Ontologic vorbind, am de cele mai multe ori o înălțime mai bună a talonului, o serie mai curată, o omologare de mai mare durată și fac parte dintr-o familie mai bună de Tubeless.
Azi am avut parte de o experiență stranie și înălțătoare, în același timp (care mi-a confirmat paradoxul lui Zenon). Cînd am fost extrasă din „locația” mea și mi s-a imprimat o mișcare circulară către compresorul care, după cum spune și Plotin, este mijlocitor între aerul rarefiat și aerul comprimat, eu am parcurs o distanță A zero. Pentru că șoferița a uitat să tragă frîna de mînă. Toate cele patru gume au parcurs și ele o distanță A unu. În timp ce eu parcurgeam o distanță A doi, fenomenul se repeta la infinit (și nu prea). Doar pînă cînd eu m-am oprit în poziție verticală și lipită de compresor, care este „sufletul divin”; iar nefericitele de gume s-au oprit și ele în peretele atelierului de vulcanizare. Ca să vedeți la cît se reduce sensul vieții, zbaterea, fuleul, rotirea milenară! Și se mai spune că roata de rezervă este doar o formă fără fond, o existență ternă…
Darie Ridiche* spunea: „Ca să mișc osia indiferenței lumii, trebuie să mă asigur mai întîi că am o roată de rezervă”. Iar Marin Carcalete** îi spune zilnic șefului său de atelier: „ȘefuŽ, nimic nu slăbește și nu distruge mai mult bacurile universului (sau ale universalului?) decît o roată prost echilibrată”. Zic eu că este indicat să mai adaug două citate. Primul, al părintelui Arsenic de la Bisericuța dintr-un Arbore de Cauciuc: „Roata lumii se-nvîrtește/ cît presiunea nu slăbește”, iar altul aparținînd unui poet contemporan, Ionuț Capdecauciuc: „Sîntem născuți din pană de cauciuc artificial”.
Constat cu regretabilă stupoare că, în cele mai dese cazuri (și aici nu este vorba despre o cazuistică îndoielnică) nu se ia în calcul conceptul de „rezervă”. Fie că este vorba despre rezerve (inter)naționale, copii de rezervă, jucători de rezervă, soluții de rezervă, roți de rezervă. Se omite mereu reglarea presiunii în diverse principii sau fenomene și periodic se ajunge la o stare de presiune existențială. Dreptu-i că, nici legiuitorul nu specific㠄în clar” obligativitatea echipării celor enumerate de mai sus cu gume și soluții de iarnă ori de criză.
Mai zilele trecute, bipeda de la volan și-a uitat laptopul deschis în portbagaj, așa că am reușit să intru pe „net”, de unde am aflat că e în „pană de inspirație”, nu și de transpirație, eliminînd ea, în continuare și la volan, prin toți porii neuronali, tot felul de elucubrații. Cred că nu mai poate păstra aerul comprimat, are pori, fisuri, o fi și blondă reșapată, cine știe? Vai de familia ei, cît or fi suferind și părinții ei… Că am mai auzit eu de un rege care avea trei fete cucuiate, nici una nu știa să schimbe o roată de rezervă, cum plecau din parcare cum chemau Asistența Tehnică. Nu mai știu ce fac ele, dar „babacul” n-a ajuns de loc bine, și-ar fi dat toată averea pentru un cal, pentru un cal(!) auziți voi dealeri și trilleri auto?
Pe măsură ce mi se dezvăluie aceste adevăruri, începe să mă învăluie un complex de inferioritate, chiar mă enervez de-a binelea. Și mă gîndesc cu nostalgie la înapoiașele mele din anii `50 ai secolului trecut și la rolul pe care ar fi putut să-l aibă în procesul de parcare. Chiar nu înțeleg de ce soluția roții de rezervă motrice și plasată paralelă cu puntea din spate n-a prins în practică?
Iosephus Michelinus Dunlop*** în „Tratatul despre standarde” despică în patru firele care compun țesătura de bază a unei gume și elaborează o teorie originală despre roata de rezervă (și despre rezerve, în general). Firul conducător al teoriei este că nu te gîndești niciodată la rezervă pînă cînd nu ai nevoie de ea. Cum nici eu nu mă gîndesc la Entitatea Supremă de Cauciuc Natural, îmi trăiesc viața în artificial.
Dar știu mai bine decît gumele care se tîrăsc prin noroi că, odată și odată, tot voi fi combustibil pentru încălzirea bipezilor care vor ieși în piețe și pe maidane, strigîndu-și neîmplinirile din postura de roți de rezervă. Și n-o să mă mai simt singură, BEEP-ul ei de viață, că nicicum nu-i bine!

* - filosof contemporan.
** - operator pe utilajul de echilibrare al roților.
***- originar din Danubiana, vizavi de Universitatea Danubius.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Umorul, dacă există și cât există, este, aș spune, un beneficiu colateral, subsecvent. Forța textului nu se vrea a fi umorul. Ori asta percep eu. Textul nu este nici filozofie ori filosofeală. Acestea sunt doar pretexte textuale. Eu văd în acestă parabolă ironie, sarcasm și ceva satiră. Eul care se percepe altfel decât ceilalți devine ori poate deveni personaj accentuat și, se pare, „se îmbolnăvește” de un „complex de superioritate” care îl conduce la explicarea și înțelegerea lumii luându-se pe sine drept etalon. Mijloacele stilistice și trimiterile culturale ironic-satirice slujesc textul și îi dau savoarea de care vorbea domnul Kosta. Un text bun. Aproape sigur, între cele două evaluări extreme,de mai jos, textul poate fi situat mult mai mult către zona textelor valoroase decât invers.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-09-18 22:49:08
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  dupa parerea mea, trasa tematic de par a la "Urzica", blegos filosofarda si plicticoasa foarte. sa fiu iertat, maestre, nu stiu altii cum sunt, dar eu nu pot sa (ma) rad la glumitze de genu "dealeri și trilleri auto", dacat daca ma gadili. sooooooory.

p.s. mi-e dor de gheorghitza
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-09-18 15:42:17
         
 
  Savuros! N-am nicio indoiala (ca sa nu mai zic de indoituri, nota mea!) ca ai sparge orice clasament
in materie de proza umoristica, daca s-ar osteni careva sa-l faca (urat cuvant! Pentru asta, cei mai multi scriu "sa-l efectueze" da' se duce dracului tot farmecul!) De nu mi-ar fi asa de lene, as scrie o recenzie, dar textul tau e mic (comparabil cu mintea mea), tu esti la fel de lenes ca mine si n-ai mai continuat nici celelalte proiecte (de care stiu io, cel putin) ca sa iasa de-o carte, sa mai scriem si noi o prefata, un cuvant inainte, un cuvant inapoi, de-astea... Dar tu, nu, o tii gaia-matu cu Tiraspolu, cu Transnistria, cu astea. A propos, cum se mai da Kalasnikovu pe la voi? E pe ruble, pe dulai amerecani ori pe ruble cinstite, moscovite? Ca mi-as fi loat si io, asa, de protectie, plus fo patruj' de incarcatoare, sa fie acolo. Kostanie, fara kalasnikov si nici n-am sanie.
 
Postat de catre sters sters la data de 2014-09-18 09:39:29
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE