FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Din ciclul „Mecanisme vinovate”: Starea de nemulțumire
Text postat de Andrei Ghejan
Orice om, cu, sau fără pretenții prea mari de la sine, își caută permanent starea de echilibru, de stabilitate. Și chiar se agită pentru chestia asta, consumându-și energia sub toate formele ei. E în natura firii lui să fie avid de cumul în integrală, iar asta nu e rău deloc pentru procesul în sine care nu poate fi altfel decât dinamic, tocmai din cauza stării care îi animă căutările (acțiunile) și implicit, evoluția.
Instabilitatea asta nenorocită, sub orice formă și în orice plan ar fi ea, ne afectează infinit mai mult decât am putea crede la prima vedere, generând diferite stări negative cum ar fi: stress, griji, supărări, etc, dar și o stare mai ciudată, impropriu spus „cameleonică”: starea de nemulțumire.
Reacția de bază, primordială, ca un fel de auto-apărare instinctivă, oarecum naturală a nemulțumitului vizează conjunctura și mai ales pe cei din jur (ext).
„- Tu, (voi) sunteți de vină pentru toate astea!” am pronunțat-o fiecare cel puțin de câteva ori la viața noastră. Să sperăm însă că nu prea des. Pe măsură ce acumulăm experiență (însumând nu numai reușite, dar și eșecuri, decepții, deziluii, etc) percepem tot mai des cameleonismul nemulțumirii în sensul tranzitoriului factorilor externi, catre cei interni (sau cel puțin conlucrarea lor), având același aparent rezultat: starea în sine. Apar și întrebările reale, inerente, despre cauzalitate, odată cu o primă triere de principiu a nemulțumiților. Evident, modestia aparține celor care au găsit deja măcar doi-trei factori interni, rezumând nemulțumirea cel puțin și la dezordinea interioară (proprie).
Absolut firesc mi se pare ca din această categorie să prelevăm probele de competență ulterioară, restul rămânând în conul de umbră a veșnicilor frustrați. „Nimeni și nimic nu mă mulțumește” devine o sabie cu două tăișuri, dacă din „nimeni” pe tine te-ai exclus. Inter-relaționalul devine un coșmar într-un astfel de caz. Reproșurile subiectului (celui în cauză), lipsite de orice obiectivitate de cele mai multe ori, sunt o cascadă cu bară de repetiție, un loop infinit, iar logica e tabu, sau în cea mai fericită situație un analgezic temporal. Certurile nesfârșite sunt insipide tocmai pentru că nu au o bază reală, alta decât nemulțumirea ext, exponențială și mai ales neprincipială, iar subiectul își exercită toate tarele cu degetul ațintit pe tine. Oglinda lui ai devenit tu, brusc. Greșeala cea mai mare pe care o poți face e să te implici, degenerând pe nebăgate de seamă în cercul vicios al nerezonabilității. Provocarea cel mai des întâlnită cu care ești presurizat: „- Nu-ți pasă!”. Orice argument contra e cel puțin gratuit, deci, mai bine te lași. Ăla este momentul , poate, când nemulțumitului i se ia darul...
Trist, dar adevărat, nemulțumitul EXT, în continuare cu o bâtă inutilă în mână. De ce? Simplu. Pentru că nu are în cine da. Normal, firesc, e total nefericit. Anomaliile suntem noi... ăștilalți nemulțumiți de... noi.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Observații corecte, apreciez trecerea și semnul. Mulțumiri n.n. Elena Stefan  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-20 10:25:41
         
 
  “Mecanismele vinovate” sau păcatul generalizării în situații anizotrope

O meditație automotivațională. Un text cu nuanțe ușor polemice adaptat unui sine nemulțumit și de sine și de ceilalți! În care, nesistematizat, adică, așa cum îi vin ideile la îndemână, sunt rostite “adevăruri discutabile” De exemplu: “Orice om, cu, sau fără pretenții prea mari de la sine, își caută permanent starea de echilibru, de stabilitate.” Sunt oameni pentru care echilibrul, stabilitatea înseamnă moartea spiritului. Pentru ei dezechilibrul, riscul, situațiile asimetrice, necunoscutul, aventura, inovativitatea, creativitatea, starea de criză, și acestea, cumulate ori nu în integrală, reprezintă permanentele și adevăratele lor căutări.

În acest context “Instabilitatea asta nenorocită,” nu este deloc nenorocită ci, din contră, reprezintă mediul provocator, creativ, suportul existențial generativ și benefic pentru creație, pentru noi explorări, pentru sine și pentru colectivitate. Ca soluții pentru un anumit moment temporal. Care poate deveni, în anumite situații, moment istoric.

Și alte aserțiuni, din textul de mai sus, sunt discutabile. Cum ar fi “generând diferite stări negative” Nu numai. Instabilitatea poate genera și stări pozitive, soluții, creativitate. Care pot fi transformate, sublimate în stări pozitive. “Reacția de bază, [...] a nemulțumitului vizează conjunctura și mai ales pe cei din jur (ext).” Poate la scară existențială minoră. Creatorii, marii creatori, au fost și sunt nemulțumiți, frustrați la o adică, (altădată am arătat beneficiile frustrării) de ei, de creațiile lor. Iar această nemulțumire generează un mecanism perfecționist care conduce, de multe ori, la realizarea capodoperelor.. Mai sunt și alte ziceri amendabile. “îi animă căutările (acțiunile) și implicit, evoluția” “cameleonismul nemulțumirii”, “modestia aparține celor care au găsit deja măcar doi-trei factori interni”, “conul de umbră a veșnicilor frustrați”, “Greșeala cea mai mare pe care o poți face e să te implici, degenerând pe nebăgate de seamă în cercul vicios al nerezonabilității”

Iată, am comis și eu gestul implicării pe care nu-l consider nici pe departe o greșeală, nicidecum cea mare, și sper eu, nu voi degenera “în cercul vicios al nerezonabilității”!

Marea greșeală a textului este, de fapt, încercarea de generalizare în contextul anizotrop în care coexistă omul ca trăitor banal și ca personalitate distinctă, mai mult ori mai puțin accentuată . Considerațiile de mai sus, din câte îmi dau seama, pot fi, statistic, valabile cu o mare probabilitate pentru existența cotidiană la nivel de comportament aferent necesităților și trebuințelor umane din baza Piramidei Maslow. Adică, a acelor puțin spiritualizate. Cu cât ne ridicăm mai sus, cu atât aceste considerații își pierd valabilitate. Însă, precizez, nici în bază nu pot fi în totalitate valabile.

Considerațiile de mai sus pot reprezenta viziunea, cu o mare marjă de eroare, a unui personaj dintr-un text extins cu privire la mecanismele vinovate care ne definesc existența.

PS. Cu toate limitele sale, textul este oricum extrem de departe de ceea ce unul dintre colegii noștri, incomprehensibil l astfe de texte, l-a catalogat drept “un text cretin”
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-06-20 07:10:38
         
 
  Mersi dl Radu Ștefănescu. Trebuie să vă fac o mărturisire: cred în jazz-ul cuvintelor, chiar dacă momentan nu-l stăpânesc. Dar, în fond, ca să-i răspund și domnului Kosta, spațiul ăsta îl consider nu o scenă, ci o sală de repetiții, unde greșelile trebuie tratate ca atare. Întradevăr, scena mea e acolo, iar pentru aia am muncit mult mai mult.
Cu drag, tuturor
PS Să știți, și o spun cu mâna pe inimă, deși poate nu las impresia, criticile îmi fac bine și contrar așteptărilor mă ajută să-mi ating scopul propus: mult râvnitul și delicatul contrapunct. Deocamdată, atât mi-am propus, aici cel puțin...
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 17:50:19
         
 
  domnule Ghejan, acum, la spartul targului, daca va consoleaza cu ceva, mie imi sunteti simpatic, si va consider un artist adevarat. nu pt eseurile sau enigmistica dvs literara (sincer, dpdv discursiv, pe ambele le-as situa undeva intre bizar, incoerent si indescifrabil - am zis-o cu blandete) ci pentru linkul de mai jos, peste care am dat mai mult sau mai putin intamplator

https://soundcloud.com/babbba

oricum, prezenta dvs aici, cel putin in comentarii, mi se pare inedita si absolut ok. keep going :)

stima
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-06-19 15:23:20
         
 
  Va inteleg din ce in ce mai greu apetenta pentru spatiul europeea. Nu inteleg nici de ce insistati in incoerentza. Ma rog, e problema dvs, nu va mai deranjez.  
Postat de catre sters sters la data de 2014-06-19 15:20:25
         
 
  Latunski, dacă-ți mai citesc comm-ul de două ori, risc să devin fan puzzle, la anti-scrabble sunt deja ))  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 14:47:02
         
 
  Latunski, recunosc, asta e buna:))))  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 14:32:07
         
 
  Momentan o să mă rezum să vă explic ghicitoarea aia “absurdă”, incoerentă, care are soluție unică (se pare), presupunând “integrala” ca fiind 7.
Spectrul luminii, ROGVAIV, e format din 3 culori de bază, restul fiind culori complementare, redefinite din RGB. Oricare culoare de bază extrasă din spectru, elimină alte trei complementare. Rezultat 7-1=3.
Revenind la coerența mea, pe care după cum se observă, doriți să o discreditați, încerc de fiecare dată doar să montez un mic labirint în care e nevoie de puțină elasticitate, (contorsionismul de care vorbeați), să ieși din el. E de așteptat ca de multe ori lungimea de undă a comunicării să difere, motiv pentru care mă feresc să fiu înțepat (și la propriu, și la figurat). Coerența, chiar cifrată excesiv așa cum susțineți, nu are alt scop decât să elimine monotonia unei “poteci” bătătorite deja, cu, sau fără oul ăla pe care mă străduiesc să nu-l strivesc. Sunt surprins totuși de reacția dvs virulentă, aproape alergică. N-aș putea să vă ajut, elasticitatea vă aparține, așa cum încercați dvs asiduu să o faceți, “ortopedic” vorbind…
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 14:28:04
         
 
  Odată cu prezentarea pildei despre motanul haios "apar și întrebările reale, inerente, despre cauzalitate,...". "E în natura firii lui să fie avid de cumul în integrală", iar ispita peștelui prăjit ne determină să "percepem tot mai des cameleonismul (ne)mulțumirii în sensul tranzitoriului factorilor externi, catre cei interni". Indiferența motanului poate fi asimilată unei cascade "cu bară de repetiție, un loop infinit, iar logica e tabu, sau în cea mai fericită situație un analgezic temporal". În final, rezultă pîrlirea mustăților , dar, "Greșeala cea mai mare pe care o poți face e să te implici, degenerând pe nebăgate de seamă în cercul vicios al nerezonabilității."
p.s. A se pieptăna motanul cu responsabilitate, înainte de a i se permite să stea în apropierea aragazului.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-06-19 13:40:38
         
 
  ma rog, "mama elefant", ca sa nu credeti dracu stie ce.  
Postat de catre sters sters la data de 2014-06-19 13:31:34
         
 
  Recunosc, nu ma preocupa textele gen "ghicitoare", e vina mea si mi-o asum. Eu prefer sa judec numai situatiile literare in care se plaseaza cate un autor. Iar aritmetica bizara cu sapte minus unu egal trei, ma lasa perplex dar in aceeasi masura, indiferent. Pe vremuri, in tineretea mea mult prea indepartata (mea culpa!) obisnuiam sa radem de unul mai slab de inger decat noi punandu-l sa descifreze o ghicitoare nu depoarte ca logica de ale dumneavoastra: "lacul este ca oglinda, la mijloc, o minge. Sare tata elefant, pleosc in minge, sare mama efelant, pleosc in minge, sare puiul elefant, pleosc in ce?" Daca imi raspundeti la aceasta ghicitoare simpla va puteti considera membru plin in grup, cu legitimatie. Ramane sa aduceti dvs. o poza color.  
Postat de catre sters sters la data de 2014-06-19 13:29:41
         
 
  De altfel, nu sunteti cu totul lipsit de speranta, dovada ca o femeie (ma rog, prietena, alta decat mama!) va poate accepta alaturi, ori macar in preajma bucatariei ei, e un mare pas inainte spre normalitate. La mai mare.  
Postat de catre sters sters la data de 2014-06-19 13:14:29
         
 
  Apropos de ghicitori domnule Kosta, p-asta o știți?:
"Din 7 una dacă iei, mai rămân doar 3", sau vi se pare un nonsens ca și restul?
Nu contest însă că "Zombie" e una din cele mai slabe ghicitori ale mele, am și recunoscut asta.
Cât despre terapia propusă de dvs, mă tem că ați dat cu bâta-n baltă, timpul nu-mi permite să vă explic și de ce...
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 13:05:29
         
 
  De altfel, incercand sa urmarim traiectoria gandirii dumneavoastra, am ajuns sa ne contorsionam mintile intr-un dans amintind de miscarea imprimata unui ou purtat pe fundul unei galeti goale, pe o poteca de munte. O mostra de imposibila identificare a unei idei: "...pentru ca sonoritate vs. (versus?)analitic are castig de cauza...". Nu mai insist, si nu cautati inutil prin farmacii.  
Postat de catre sters sters la data de 2014-06-19 12:57:06
         
 
  Metafora "tigaia sfaraia stinghera" merita medalia de atza si insigna 'cel mai fruntas" cu brasarda tricolora! Ce noima are povestea cu motanul, in legatura cu Latunski sau spusele lui? Niciuna! Fracturile de logica din textele dumneavoastra va recomanda pentru serviciul "cifru" al MAPN, SRI sau MI5. Eu unul am citit rabdator de fiecare data ce scrieti, dar cu stupida mea minte n-am priceput nimic sau aproape nimic. Culmea a reprezentat-o ghicitoarea cu Zombie, care era la asa departare de vreun posibil sens, fix ca griva de iepure. Incercati sa va relaxati citind superbele basme romanesti si ascultand muzica simfonica sau chiar populara. In unele cazuri, a dat rezultate.  
Postat de catre sters sters la data de 2014-06-19 12:52:32
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Mucilagiu.
Deosebirea dintre mucilagiu și precipitat, exceptând sonoritatea ușor scârboasă, constă în genul de amorf. Diferit de o minte “izotropă”, care are involuntar tendința să arunce mucilagiul numai pentru că sonoritate vs. analitic are câștig de cauză, scăpând din vedere posibila identificare a mucilagiului cu produsul esențial, analiticul știe exact ce urmărește: ideea, dezvoltarea ei și în final reținerea. Separarea unui precipitat de restul este facilă pentru orice analitic, se face prin filtrare, iar cutuma o obține prin cristalizarea amorfului. Unui izotrop, datorită stării proprii de instabilitate, îî va veni foarte greu să decidă ce trebuie să rețină: precipitatul (suspensia), sau filtratul? De ce? Pentru că nu știe ce urmărește în final să obțină. În final, asta face diferența și între cei ce poartă batistă, sau nu. Primii mai au un avantaj: știu când sunt răciți.
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 12:32:39
         
 
  Latunski, am o prietenă care are un motan, destul de haios. Panarama (motanul), să nu fiu înțeles iar greșit)), obișnuiește să stea pe pervazul ferestrei în bucătărie chiar lângă aragaz, observator. Într-o zi, Luiza prăjea un pește în timp ce ne luasem cu vorba, dar… la un moment dat tigaia sfârâia stingheră. Totul nemișcat, motanul se uita indiferent pe geam, noi contrariați în farfuriile noastre goale, doar în oglinda geamului reflecta o jumătate de mustață pârlită…  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 11:19:15
         
 
  Iar le-ncurcați don Ghejan. Aici nu merge regula de "trei simple" (sic!). Merge un silogism:
Premiza majoră: Ce naște din pisică, șoareci mănîncă.
Premiza minoră: Mama d-voastră are ce are.
Concluzia. O concluzionați singur.

p.s. Eu sînt nemulțumit de mine doar cînd nu pricep ceva. Evident, din vina mea. De alții nu sînt nemulțumit - cînd nu pricep ei.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-06-19 10:30:05
         
 
  Ecsi, când un text (citez pe cineva) în coliziune cu o căpățână, emite un sunet gol, nu numai textul e de vină…  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 10:17:48
         
 
  Exact ce spuneam domnilor: poți fi nemulțumit de tine, sau de ceilalți. “Criticul” prin definiție nu poate fi nemulțumit decât de ceilalți. Mă feresc să aplic regula de trei simple la “ce naște din pisică, șoareci mănâncă”, poate fi o familie de critici extrem de mulțumită, virtual vorbind…
P.S. Mama are Alzheimer, a ta ce a avut?
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 10:11:09
         
 
  Nu, nu-i un text numai tîmpit. E un text pe care-l poate înțelege doar autorul. Eventual și mama dînsului. Știut fiind că mamele își iubesc copiii și îi aprobă în acțiunile lor.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-06-19 04:56:30
         
 
  Andrei, tu te-ai citit??? Reproșurile subiectului, lipsite de orice obiectivitate de cele mai multe ori, sunt o cascadă cu bară de repetiție, un loop infinit, iar logica e tabu, sau în cea mai fericită situație un analgezic temporal. Atanasiu este doctor in tampenie, tu nici macar nu amuzi
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2014-06-19 01:19:16
         
 
  Doamne, ce text cretin!  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2014-06-19 01:17:01
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE