FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
caricaturi de politicieni/nici cu mâinile ȋn cătușe n-am să tac
Text postat de dea cris
șobolanii ar asedia până la roca mamă
mirosul de suine cu euro ȋn servietă descrește concurența
iepele ȋși saltă coada pentru o existență luxuriantă
unii cu păianjeni ȋn buzunare scot fluturi pe gură
și suferă de -pnee la microfon ȋn campanii electorale


din cauza lor
tinerii cu frunți inestimabile se orientează spre alte trenuri
cu fiecare zi rămânem mai puțini
nu ne caracterizează cabotinismul din respect pentru posteritate
sângele din ’89 ar trebui să reflecte o cupă cu șampanie.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  deci, bei, inculților și împachetaților la minte, ia luați seama colea, la demonstrațiunile impecabilamente irefutabile ale coanei hermenika:

„Încercările de șobolanizare a culturii și a lumii sunt deja fapte. Care merg până la esența monadică, excelent exprimată poematic "roca mamă". Și, din păcate, se manifestă asemeni undelor care pătrund printr-o fantă având drept centru de propagare caricaturile invocate. Și cuprinde spații din ce în ce mai largi. Generând o nouă lume, coruptă cu "mirosul de suine cu euro ȋn servietă" în care prostituția existențială este dur prezentată”... etc etc etc! (tante)

ca va zică: șobolanii culturii rod, ai dreacu, pîn la bazalt, rod tăticu, taman ca nește sfredele leibniziene, hrănite cu monade – pînă la măduva tuturor culturilor făcute grămadă: agricole, viticole, pomicole, testicole, ridicole!
deeci undiliiii alea, care să propagără pîntr-o fantă, stttrrrîmtă, sttrrrîmtă, căci pesemne că era vergină in/fanta – spectroscopic vorbind, nu vă gîndiți la prostii! –undilii alea, cum ziceam, propagară nește „caricaturi”... ăăă... „invocate”!... bine, bine, caricaturili ca caricaturili, da’ undili e unde e, care, unde, pe oriunde, o iaoră razna pîn spații, pîn calea lactee, pîn proxima centauri, pîn la mama dracu-n praznic, fără haturi, fără paznic.

dupe care, hăt, la periferia universului – un fel de mahala astrală! – născură nește lumulițe noi, da’ corrrupte rău în fund! unde toți gașperii o suinau existențial, se prostituau cabalin, o păienjeneau arahnidic și o fîlfîiau fluturînd, de mama focului. talmeș-balmeș ca la nașu, ce mai!
și pîntre toți ipochimenii, era una fffoarte lucidă și combativă kritikoas㠖 cum ajunsese acolo, în cocina aia universală, nu se știe! – care, dom’le, și cu mîinili bătute-n chiroaie, și cu buzili cusute, nu tace nici de-a dreacu. deci n-o va împiedica nimeni să denunțe zoologia infamă!
tu-i’ pneea măsicii ei dă viață!


„O asemenea lume este neroditoare, sufocantă! Și singura șansă de salvare pe care noile generații smart "tinerii cu frunți inestimabile" o găsesc constă în părăsirea ei, în plecare către alte zări, către alte lumi, poate nu mai bune, dar mai prietenoase, mai ademenitoare. Brain drain-ul zilelor și spațiilor noastre. „ (tantecuța)

nasol foarte că lumea aia e „NE-RO-DI-TOA-RE”, tantico!
da’ acilica picai în derute: păi, dacă lumulița aia era NERODITOARE, tante, ATUNCI CUM DREACU DE SE PRĂSI?
pîn spori, ca păpădia (popular: beșina porcului!) purtați în cele patru... vînturi?
așa o fi, bre tante, da’ sporii, sporii... de unde și pînă unde apărură ei, în parșivul ciclu reproductiv? den pămînt, den iarbă verde? den obectu calului, sus, în vîrfu dealului?
apoi, cum să fie sufocant ceea ce nici măcar nu e reproductibil? a?

poate vine frun tînăr din ăsta, smartofonit la maximu cel mai mare, și ne iesplică. mă rog, se vede treaba că e greu să mai vină, dacă o tunde. păcat! o să rămînem cu mare confuzii metatextuale, în mințile noastre nebrenduite. sau, mă rog, ne brain drainuite!

inestimabilă doamnă hermenică, „vâna ancestral㔠a „forțelor și valențelor” matale, de „perenitate și tărie naturale”, e atît de „cabotină”, că ar trebui să primească un premiu de excelență în cabotinaj lingvistic. anume, în arta de a te freca, oltenește, la urechea stîngă, cu mîna dreaptă. sau invers. și în abilitatea de a inventa o frazeologie atît de bombastică, analizînd nimicul cu moț, încît, dacă curcile ar fi lectorițe, ar rîde de s-ar prăpădi!

vivat papagalii din jungla criticismului gratuit!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-06-01 18:00:36
         
 
 
Sunt schiopi, orbi si chiori cu imaginatie opulenta si mai oameni decat unii oameni intregi (din punct de vedere fizic).
Va mutumesc pentru timpul acordat acestui text.
 
Postat de catre dea cris la data de 2014-06-01 12:18:09
         
 
  Ce-mi plac mie inteligenții post factum! Și care se aduc singuri în autocontradicție!

Cine naiba o fi scris: "ce să însemne, spre pildă, „șobolanii ar asedia până la roca mamă”? ce e aia „roca mamă”" Și celelalte prin care ne spunea că nu înțelege sau nu se înțelege nimic? (Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-25 14:20:04 revede'i mai jos comentariul)

Ca acum după ce i-am pus lanterna în mână să declare “ încifrarea aia caraghioasă, pe care ar pricepe-o și un prost.” Iac'așa nici măcar "performanța" aceea nu ați atins-o domnule coleg!

Iar chestia cu șchiopii e superfluă și fără valoare de adevăr. Că pot să o spun șie eu. Mai ales că am și îndreptățire. Orbul față de textul de mai sus este chiar distinsul domn Peia. Care pe lâmgă că nu înțelege, după propria-i mărturisire, mai încearcă să dea și lecții. Fără să fi probat că, în prealabil, și-a însușit el însușii lecțiile necesare!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2014-06-01 12:12:30
         
 
  of, doamne, nu degeaba se spune că, în țara orbilor, chiorul este împărat!
...și-și difuzează edictele bramburite la megafoanele orwelline, aș completa eu!
aplicat, topo stereo '70, adică coordonatelor locului: șchiopii dau lecții de mers pe frînghie!!!






 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-06-01 10:45:05
         
 
  Distinse domnule Rudy (asta în loc de un posibil reciproc "bă nene tenorule") de ce te îmbeți matale cu apă distilată? Lumea este frumoasă în principal pentru că este variată. Și poezia la fel!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-06-01 05:28:43
         
 
  Da, domnule Peia. Aveți dreptate. Dar involuntar. Adică, atunci când spuneți ceea ce, în concepția dumneavoastră, nu ar fi poezie:

"folosește, adică vorbe și expresii care, împreunate, după un fel de cifru semantic [aparent] NM bezmetic, și reșușește să realizeze cele mai flagrante (mez)alianțe terminologice posibile. citind, ai sentimentul că o pisică tocmai alunecă pe acoperișul de tablă, disperată că o să pice în gol. simți va zică, niște scrîșnete oribile în timpane, de peste o sută de decibeli!"

Ei bine, din păcate, pentru dumneavoastră, tocmai acolo aveți dreptate. Și bine a ales, ca reacție comportamentală, ȘR formula: "nu știu poziția distinsului Peia dar a mea este contrară lui" (citat aproximativ)

Cu micile intervenții pe care le-am făcut în pasajul de mai sus, da, INVOLUNTAR, vă apropiați de ceea ce este poezie! Care se deosebește mult de mnemotehnică, de simpla împerechere de rime, de scrisul cu mașina de tocat carne ori de făcut nesfârșiți tăiței! Sau de imitațiile ori de sintagmele tocite până la os de atâta utilizare.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-06-01 04:35:55
         
 
  tante,
pe scurt, ca să nu mai consum combustibilu cu matale: explicațiile savante, pe care încerci să le dai, ating culmea ridicolului. încerci să acreditezi ideea că noi, profanii, nu suntem în stare să citim niște amărîte de vorbe în doi peri, un fel de zoo/lirică bramburită, cu șobolani, scroafe, iepe, pianjeni, fluturași și alte orătănii, puse să joace țintar într-un fel de fabulă, semnată de bulă, în chip de poet universal. Care, bulă, nu are nici măcar meritul de a găsi, dracului, niște vorbulițe de duh, nu cimilituri ieftine, de căruțași școliți la facultățili lu birică.
tot încaleci, tante, pegasul hermenutic, ca ileana cosînzeana pe mătură, să demonstrezi că rața-mpunge! nu-mpunge!

ceea ce nu pricepi matale, tante, căci nu pricepi, căci nu ai cum pricepe, e că nu încifrarea asta, de doi bani, morsele ăsta, bătut la țeava de calorifer, e problema în textul scrîntit de mai sus (ca și în altele de aceeași factură).
nu e nevoie s-o plimbi de căpăstru, monadico-penibil, de la ana la caiafa hermenelii, încifrarea aia caraghioasă, pe care ar pricepe-o și un prost.
nu e nevoie de aparatură tehno-intertextualistă hazlie, ca să afli că șobolanii, scroafele, iepele, păianjenii, flutureii și alte jigănii, ba rod nu'ș ce monade, ba se insinuează prin servietele nu'ș cui, ba se expun, spre fecundare, ba țes pînze perfide pîn poznarele cui se nimerește, ba dau din aripioare, ca fluturei de la mansardă, închipuind un fel de scenariu lumesc, în fond, fefe previzibil!

problema, tante, nu e ce încearcă să pună autoarea, mai mult sau mai puțin sibilinic, ci CUM spune, tante, CUM agrăiește!

folosește, adică vorbe și expresii care, împreunate, după un fel de cifru semantic bezmetic, și reșușește să realizeze cele mai flagrante mezalianțe terminologice posibile. citind, ai sentimentul că o pisică tocmai alunecă pe acoperișul de tablă, disperată că o să pice în gol. simți va zică, niște scrîșnete oribile în timpane, de peste o sută de decibeli!

nu merge, tante, nu merge. cel mai grosier simț al esteticii lingvistice, dacă nu altceva, și tot ar refuza astfel de rezolvări expresive.
bre, o compunere – fie ea poetică au prozaic㠖 are un anume puls subliminal, un anume ritm interior, o anume modalitate de a cadra cu îmbrăcămintea în care e așezată de mînuța scriitoare. ăv cors, dacă mânuța aia e scriitoare de texte credibile, iar nu de vagoane!
ai pricipit?
și mai lasă-ne cu analizele și sintezele, tezele și tantitezele, textele și metatextele!
scoboară pe pămîntul reavăn al exprimării oneste și n-o mai fredona la flautul fermecat al locvacității gratuite, că e tare caraghios, zău așa!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-30 23:39:41
         
 
  Ba nene elena, lasa draq cheile ca sunt rupte da la prima incercare da citire a acestei nascociri stupide.Nu mai emite judecati da valoare cand nu esti in stare sa faci o poezica plauzibila de 3 randuri.

Rudy
 
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2014-05-30 22:25:35
         
 
  Exercițiu de lectură

Lumea șobolanilor, a suinelor și a iepelor sau salvarea tinerilor cu frunți inestimabile

Încă de la versul "șobolanii ar asedia până la roca mamă" suntem aduși într-un univers, poate șocant însă ușor recognoscibil.

Încercările de șobolanizare a culturii și a lumii sunt deja fapte. Care merg până la esența monadică, excelent exprimată poematic "roca mamă". Și, din păcate, se manifestă asemeni undelor care pătrund printr-o fantă având drept centru de propagare caricaturile invocate. Și cuprinde spații din ce în ce mai largi. Generând o nouă lume, coruptă cu "mirosul de suine cu euro ȋn servietă" în care prostituția existențială este dur prezentată în poem prin "iepele ȋși saltă coada pentru o existență luxuriantă" Iată lumea în care, se pare, trăim. Iată lumea pe care autoarea o denunță cu vehemență și talent. Denunțare pe care și-o asumă, ab initie, indiferent de posibilele consecințe nefaste: "nici cu mâinile ȋn cătușe n-am să tac"
Și sintagmele "unii cu păianjeni ȋn buzunare" și "scot fluturi pe gură" denunță ipochimenii care înșeală, păcălesc și fac promisiuni în campanii electorale de li se taie respirația, "suferă de -pnee".

O asemenea lume este neroditoare, sufocantă! Și singura șansă de salvare pe care noile generații smart "tinerii cu frunți inestimabile" o găsesc constă în părăsirea ei, în plecare către alte zări, către alte lumi, poate nu mai bune, dar mai prietenoase, mai ademenitoare. Brain drain-ul zilelor și spațiilor noastre. Golirea de creiere sau cum spune poeta "cu fiecare zi rămânem mai puțini" Aceasta poate fi decriptată, poate, ca un fel de salvare temporală în alte spații. Semințe smart "tinerii cu frunți inestimabile" ajunse pe soluri fertile ,pot salva o nație, o lume, de la prăpădul pe care lumea șobolanilor, a suinelor și a iepelor l-ar produce și asupra lor.

Și, cu toate acestea, adică în ciuda acestor dezastre sociale, vâna ancestrală are forța și valențele ei de perenitate și tărie naturale, anticabotine, "nu ne caracterizează cabotinismul" afirmă autoarea. Și "din respect pentru posteritate" și pentru sacrificiile făcute, "sângele din ’89", trebuie "ar trebui", spune autoarea, să reflecte întoarcerea la normal, firesc bun, frumos, adică la fast, simbolizat poematic prin cupa de șampanie.

O cheie de lectură care ne permite să interelaționăm cu acest frumos și acuzator text.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-05-30 21:29:29
         
 
  Ba tocmai despe asta este vorba. Că matale Teteo, nu ați înțeles nimic din poem. Acuma, că nu ați înțeles n-ar fi mare lucru. Dar că vă dați cu părerea despre ceva despre care nu înțelegeți este rizibil!

Dar, pagubă-n ciuperci! Nu sunteți singurul și nu se face gaură în cer din asta!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2014-05-28 12:09:55
         
 
  nu e vorba de-nțeles, tante, e vorba că e o bulilbășeală de vorbe fără cap și coadă. se vede din avion că autoru/autoarea face poezele cu telu: pune-n fel și fel de creme și sosuri, bate cu energie, folosind unealta gastronomică și iote ce salată de ciuciuleți iese!

cît privește subtilitățile lu gheorghe ion, poet proletculist notoriu, admirator subversiv de elene savante, las-o-n fasole că-i prea groasă!
acuș m-am lămurit ce fel de izvoare culturnice îți inundă lu matale spiritu!

mutatis-mutandis, chiar ai ceva din proletcultism!




 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-28 10:47:44
         
 
  Fuga, fuguța și învățați expresia "mutatis-mutandis"!

Celebrele poeme, într-o epocă în care cenzura era atotputernică, aveau, pentru cine știa să citească, multă, foarte multă subversivitate. Așa ca și poemul de mai sus. Care este un poem subversiv. Scoaterea din context, ca argument, poate merge prin spațiul stâng și proxim al Dunării giurgiuvene. Nu aici. Mai încercați.

Dar, a propos, puteți spune ce n-ați înțeles din poemul de mai sus?
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-05-28 10:21:06
         
 
  ps da, m-am mirat și eu că l-ați ales taman pă ionel ăla gheorghe...de ce nu pe Ginsberg, O' Hara sau Kerouak că tot fac oac-oac, poetesele pe lac.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-28 09:54:48
         
 
  stimată doamnă, dacă nu-s vegetarian nu am voie să consum pe lîngă un atricot zdravăn și-o sălățică?
bon, textul de mai sus e mai degrabă troscot amestecat cu pălămidă veștedă, dar că veni vb, așa de comparare.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-28 09:49:43
         
 
  da' matale, tante, ești poetesă?
chiar am vrea să știm.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-28 09:17:28
         
 
  mă uitai, măi uitai, tante, aproape că nu mai știam de existența tipului (ce aiureli consumă doamna!), și răsfoii colo, colo, da' nema apropiere de bîzdîgăniile de mai sus.
nu mai zic de faptul că ion gheorghe, produs al "fabricii de literatură" proletcultistă, mare admirator al "savantei" lu pingelică - ins care, dacă-mi aduc bine aminte, a fost acuzat de plagiat din Lao Zi - e ultimul făcător de texte asupra căruia aș mai întîrzia cu cetitul. da, da' matale văd că le ai cu reșapații eștia.

să dau totuși un fragment ditr-o poezică de-a tipului, să ne lămurim:

"Galbenă ca diploma voievodală,
Fotografia: un caminon. Acolo-s bărbați
Cu șepci, femei tunse scurt și studenți -
Agitatori cu capete descoperite -
Ca și cum toată țara ar fi fost un templu
Ori o mare sală de întruniri.
Astăzi sunt directori și savanți:
Toarnă-n oțel proiecțiile minții lor prea
Mîndre: mașini, camioane, mașini."

Vechi camioane - pag. 110, Elegii politice, Cartea Românească, 1982.

tare, nu?
ca să nu mai zic de asemănarea cu cimilitura de mai sus, pe care o vezi matale, da' nimeni altcineva.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-28 09:16:12
         
 
  Domnule Recheșan, acuma că tot ne-ați spus că nu sunteți și nu puteți fi un Petronius al poeticii, chiar vreți să și credem ce spuneți dumneavoastră?

Sunt total de acord cu sintagma "cuvîntul meu de nonpoet"
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-05-28 09:13:56
         
 
  tulaiii, doamna ștefan, dar dumitale chiar compari cocoru' cu goanga de bălegar? adus la zi, adică în scîrba și disprețul gramaticii și a unei corențe elementare? pe cuvîntul meu de nonpoet că aveți apetența rară de a pune deștul entuziast...ăăă numa pe fleacuri și gîngăveli! da' mă rog, e dreptul fiecăruia de a se face de rîs în public cum știe mai bine,n-o fi europeea aula academiei dar nici birtu' gării din Lehliu-gară! plus că faceți un mare deserviciu corpului profesoral din ciclul gimnazial: aburind-o pe tanti asta care predă biologia și tehnologia plantelor la clasele V-VIII îi deturnați atenția de la cele umane și firești...nu mai insist că e inutil!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-28 08:22:24
         
 
  Teteo Pe.uță*,

Care ar fi logica aceea potrivit căreia un poem bun ar exclude un alt poem bun?

Ai putea mătăluță dumneavoastră să cauți pân bebleotecă Elegii politice, Ion Gheorghe?? Poemul de mai sus cam de pe acolo vine însă personalizat, original și adus la zi.

*tante hermenika sau întoarcerea la Vechiul Testament!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-05-28 07:44:34
         
 
  tante hermenika,
fără caterincă, textul de mai sus e o caricatură posta-avangardistă, o imitație zborșită, care miroase, cale de o poștă, a nimic cu zorzonele!

și ca să știi și matale, că poate-nveți pînă la umră, cu arată o poezie adevărată, iaca un par egzamplu:

Poem

Cât de inutile mirarea, șfârșeala și jalea.
Durerile mari anunță liniști bolnave,
Căderile mari cheamă căderi și mai mari.

Călăresc un bivol de fum pe străzile vii.
Ghemotocul uitării spulberă aerul cald.
Șuvoiul ne umple plămânii,
petale-arămii, rotocoale de smirnă, se scutură de prin păr
peste brațe și pieptul mușcat de fluturi portocalii.

Bivolu-i negru, pășește încet.
Pe nări îi iese pucioasă și scrum.
Din coaste țâșnesc scântei albăstrui
la fiecare abatere de la drum.
Spatele drept, zvâcnitul nebun,
nici nu ai zice că e un bivol de fum.

Încremenit e mersul meu prin oraș,
doar inima ta, o pavăză roșie, moale, mi-ascunde puterea.
Nimic nu se clatină,
dar și când se va clătina.
Nici o lance nu caută ropotul cald al sângelui la tăiere,
dar și când îl va căuta.

Pe străzi e liniște în noaptea asta. Bivolul pășește încet.
Inima ta, ca un veșmânt de abur cald îmi învelește rănile aspre, uscate.
Trei frunze se desprind din copac și-și caută drum prin aerul tare.
Eu vin către tine desculț, călare pe-un bivol,
înfășurat în pielea ta ca un lup
în pântecul mamei lupoaică.
În jur zăngăne arme și-o lună plină și roșie
acoperă cerul nebrăzdat de vreun nor.


Cosmin Perța

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-27 14:42:27
         
 
  Mie de altceva mi-e si frica si rusine, concomitent: data fiind stranietatea pseudonimului, am incercast sa-mi imaginez cam de la ce ar proveni prescurtarile la sange. Dar, dac-o fi "cris" de la Cristescu si "deea" de la zeita, fireste scris gresit? Nuuuu, ar fi prea de tot, se sparie gandul!
Asa ca, mai molcutz cu critica, sa nu starnim apropitarele, mai stii?
 
Postat de catre sters sters la data de 2014-05-27 14:26:58
         
 
  ps cu tot cu agramatismele ei vagi (sîngele ar trebui să"reflecte" ce. la ce?, eventual să se reflecte într-o cupă de zarea zborșită) și pH-ul sălciu al clonei autoare!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-27 13:41:31
         
 
  p'onoarea mea de user euroeic, absolut dezinteresat de "polemica" pro și anti dea-cris-ică de mai jos, dacă discursul hipoestetico-subliminal al dnei Ștefan și replica lui ioan peia nu conțin mai multe lirisme pe mm pătrat de pagină blio decît căzneala de mai sus.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-27 13:39:40
         
 
  Și feriți-vă de iepele care au cozile ridicate! Multe pericoșle vă pasc.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-05-27 10:12:08
         
 
  Până mai înțelegeți ce-i cu bordeleza, pătlăgelele și gunoiul de la iepe, puneți în vermorel și ceva extract monadic în diluție 1 la 7 maxim sau minim 1 la 10, depinde de unde privești și stropiți poemul cu grijă. Metauniversică. Aproape sigur scăpați de mana cre vă împiedică să vedeți despre ce este vorba.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-05-27 10:09:46
         
 
  "Dar niciodată un agnozic nu ne va putea descrie parfumul unui crin imperial!"(tante)

încep cu cincluzia, că asta mi-a plăcut tare!
probabil că clona clonei dv., doamna, d-aia e așa de amețită de parfumul "crinilor imperiali", de nu mai știe încotro s-o apuce:
- către ioropa merkălarilor, alături de "ilegitimu", de!
- ori către buldogii loco, care mîrîie și ei în tandem sicret cu același "ilegitim"? că de liberalism... oooh, cum a pierit el, mînca-l-ar mama, ca măgaru-n ceață, otrăvit dă parfumu ăla amperial!...

o-ntrebare: „agnozicii” este anosmici? sau acosmici? că nu mă prinsei.

dar să trecem la oițele noastre hermenăuce, care pasc pe cîmpia albăstruie:

deeeci ce am înțeles io dîn suppptilu comentariu al lu matale:

1. că multiversu e metauniversu!

pfiuuu, frățică, ce revelațiune! va zică d-aia nu pătrundeam io faza cu „iepele” care „ȋși saltă coada pentru o existență luxuriantă”.
deci, stăi nițel să prinz ideea: iepele e multiversu, că e mai multe. iar herghelia în care nechează hermenutic, e metauniversu ăla.
da, dom’le, estraordinar și plenipotențiar, cum de nu mi-a trecut pîn minte?

da’ acilica mă-ncurc nițel: „tinerii cu frunți inestimabile se orientează spre alte trenuri".

bine, bine... tinerii, cum ar veni, fincă e mai mulți și ei, este multiversu.
da, trenurilii, trenurilii, de ce e și ele esprimate la plural! prin urmare, ce fel de metaunivers e ăla, care el trebuie să fie unu, da’ este mai mulți? că io o știam p-aia cu cei patru evangheliști, care eraoră doar doi. ori matale ești cam pe dos. matale ești blasfemică? te dai în contra religiei? aoleo! poate revii cu nește „explicativisme”! că-mi place cum le zici. dorm cu „explicativismele” matale supt pernă. și mă visez savant.


„Fără lest, fără verbiaj exagerat. Un poem bun poate fi asemuit cu o gleznă abia intuită sub faldul unei rochii de mătase ori de voal. Poemul nu trebuie să fie logoree, mnemotehnică, știre, reportaj, etc”, mai zici matale.

și asta... doamne, ce mi-a plăcut!!!
că și „explicativismele” matale sunt ffoooarte laconice, adecă scurte și la obect – nu tu ...ăăă, cum ’seși?... „verbiaj”, nu tu „logoree”! – dom’le, ce bine e să le știi pă toate! da. și sunt tare limpezi și concise „explicativismele”, ce mai. chiar dacă obectu e cît o plăcintă d-aia, monadică, metauniversală și cosmopolită, dă să îndestulează fro dooj dă persoane și mai rămîne și pentru pisică!
ooo, dar să trec piste comparațiunea cu „glezna miresei”!!...
cum le zici matale, tante, mai rar!
deeeci, poemuța de mai sus e un „multivers monadic în sensul de mai multe universuri într-un text esență.” și – fabiulossss!... e taman asemeni unei glezne de vergină, carele, în noaptea nunții este fffoarte diafană și rușinoooasă, mie-mi spui!... adecă ceva dă genu: „bine, fă, tu nu ești vergină”! „da’ ce, sunt eu vinovată că mă găsiși așa tîrziu!”
acu, mnemotehic vorbind, asta e: glezna miresei era cam scrîntită, iar cu memoria sta prost! se mai întîmplă.

acuș am treabă. tre să dau cu zeamă bordeleză la pătlăgele.
mă mai îndestulez dîn plăcinta matale hermenăukă mai tîrliu.


 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-27 08:36:58
         
 
  Vedeți, domnule Peia? Dacă spuneți unde aveți dificultăți vă pot ajuta. Când faceți inferențe, mai ales în spațiul poetic, evitați principiul fluidelor, adică, al minimei rezistențe și maximei probabilități. Și nu rămâneți la prima vedere ori primul rezultat google.

Presupun c㠓multiversul” adică, “metauniversul” vă este limpede acum. Dacă priviți textul în sens “monadic” îl puteți înțelege ca pe o unitate spirituală indivizibilă, adică, unitară, redusă, structural vorbind, la poem. Acesta este sensul poetico-metaforic al sintagmei “multivers monadic”

Prin urmare, poetico-filosofic și axiologic, un poem este o unitate spirituală indivizibilă (a nu se confuda cu subsistemele, strofă, vers silabă, semn grafic; acestea țin de structura internă a sistemului unitar care este poemul; la rândul lor, pot fi analizate ca structuri unitare în alte planuri analitice) care poate oglindi (reflecta, cuprinde, conține, etc) lumea. Așa cum „monada” „ghind㔠conține toată pădurea iar „monada” „grâu” tot lanul. Șamd.

Coroborați cu:

MONÁDĂ ~e f. (în concepția diverșilor filozofi) Unitate indivizibilă, materială sau spirituală, din care este alcătuită lumea

MONÁDĂ s. f. 1. (la unii filozofi) unitate indivizibilă materială sau spirituală din care ar fi alcătuită lumea; (la Leibniz) substanță spirituală independentă, care posedă automișcare și care oglindește tot ceea ce există în univers. 2. organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. (< fr. monade, germ. Monade)

Este clar? Sau mai clar? Dacă întâmpinați, în continuare, dificultăți, nu ezitați: am o componentă SMURD-comprehensivă care vă poate descarcera și ajuta!

În rest, domnule coleg, nu aveți organ percetiv pentru astfel de texte. Asta este. Dar niciodată un agnozic nu ne va putea descrie parfumul unui crin imperial!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-05-27 06:55:04
         
 
  "Mi-a scăpat o pârdalnică de cacofonie."(tante)

mai e o caofonie care v-a scăpat, doamna, dar nu-i nimic, axiologic vorbind, ce mai contează!

"ridi(că co)ada"

apoi,
cum sunt un încet la minte și m-am împotmolit în această expresiune jănială "multivers monadic", sării iute la domnu DEX, ca să mă lămuresc cu monada aia (că, pe vremea cînd încercam să o pricep de la chiar domnu leibniz eram cam mititel, nu-mi încăpea-n tărtăcuță!).
și ce găsii în DEX?

MONÁDĂ, monade, s. f. 1. Termen (folosit în filozofia lui Leibniz) pentru a desemna cea mai simplă unitate indivizibilă din care ar fi alcătuită lumea.

astfel încît tare aș dori să ne faceți a pricepe cum vine aia: "multivers monadic"?!!
că io, limitat la cerbel cum sunt, aplicînd, in extenso, înțelesul filozofic la cel poetricesc, gîndii așa: că unitatea indivizibilă a fulminantului poem, și anume una aia miiică, mică, taman cît sexu dă furnic㠖 adică un fel dă atom ceva mai zgubilitic, pretind unii mai pricepuți – unitatea aia, zic, e mai multe!
dă unde mai trag și următoarea concluziune: că dacă exist㠄multivers monadic” – un fel de monada cu grămada, cum ar veni!... – apăi musai tre să eziste și „unuvers monadic”. deci ăla ar cam fi monada monadei, nu? ai cam nemerit-o, ce mai. sunt o promisiune în cîmpu hermenuticii hermenăuce! păi, dacă am așa tante prefesoară!...


„Ce urmăresc eu în poezie? Și ce încurajez? Întâi noutatea și unicitatea stilului. Apoi subtextul, conotațiile, trimitele culturale, etc.” (tante)

acuma, ce urmăriți matale în poezie, nu-i o problemă. problema e că nu prea reușiți să prinzi de pe urmă ce urmăriți. mai ezact, o tooot luați pe enșpe cărări ocolitoare, care mai de care mai sofistike, și, asemeni așchiei lui bulă, care ocolea hambarul, gluga de coceni, cotețul, casa și se înapoia al punct fix (!) – tot așe și domnia voastră intertextualistă. e dată naibii așchia aia, ce mai!
apăi, nu prea mai am vreme de dxitracție, dar o vorbă tot o spui:
teoria ca teoria, tante, da’ praftica ne omoară!

„Cel mai greu, în poezie, este să ai propria personalitate, propriul stil, propriul text.”, zici matale.

mie-mi spui?!...
da’ ce greu e să te abții de la bătutul cîmpilor hermenăukăi!

banc scurt: cică, în rusia, munca e trudă și știința e nauka!
parafrazînd: pe europeea, poezia e grea, iar critica e hermenăukă!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-27 00:18:05
         
 
  apropos de politicieni, doamna Stefan, poate ne spuneti/comentati cate ceva despre taifunul de azi, am si eu o parere, dar ma tem ca-i alaturea cu drumul.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-05-26 21:09:24
         
 
  își face prezența. Evident, își fac!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-05-26 21:03:10
         
 
  Mi-a scăpat o pârdalnică de cacofonie. O semnalez acum. Trebuie, firește, eliminată. "simplifică concurența"

Ce urmăresc eu în poezie? Și ce încurajez? Întâi noutatea și unicitatea stilului. Apoi subtextul, conotațiile, trimitele culturale, etc. Făcute cu inteligență și o anume discreție, fără explicativisme și excesivă transparentizare. Fără lest, fără verbiaj exagerat. Un poem bun poate fi asemuit cu o gleznă abia intuită sub faldul unei rochii de mătase ori de voal. Poemul nu trebuie să fie logoree, mnemotehnică, știre, reportaj, etc. Un poem trebuie să fie un multivers monadic în sensul de mai multe universuri într-un text esență.

Poemul de mai sus îmi place ca ansmblu și pe bucăți. Nu am timp să fac un comentariu aplicat dar, fără să fie o capodoperă, este un poem bun.

Percepția axiologică poate ține de apartenența la diverse curente ori școli de gândire de tipul europeea, onomatopeea, ignoreea, naiveea, și multe altele!

dea cris, oricine ai fi, ai un stil aparte, recognoscibil fără mari eforturi. Nu scrii cu mașina de tocat carne și nici cu raboteza. Scrii personalizat, subtil inteligent. Respectă orice punct de vedere dar mergi pe drumul tău. Se pare că ai dat de el.

Cel mai greu, în poezie, este să ai propria personalitate, propriul stil, propriul text. Care să fie inteligent, valid, subtil, și nonimitativ. Câtă originalitate, atâta valoare. Dar fără artificialitate, fără ostentație, fără truisme. Fie și dacă remarc doar, "șobolanii ar asedia până la roca mamă" și originalitateași conotațiile își face prezența. Textul de mai sus este un poem de atitudine socială, sarcastic, având nuanțe de pamflet și, evident, în afara tiparelor obișnuite pentru mulți.

Succes. Și nu te lăsa copleșită.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-05-26 21:00:21
         
 
  Ii rog pe editori sa stearga penultimul meu comentariu.
Atata timp cat au cenzurat comentariul domnului Rechesan. Multumesc.
 
Postat de catre dea cris la data de 2014-05-26 18:19:11
         
 
  Pe bune? De obicei savurati H2SO4 sau H2CO3 ? Cred ca pentru dumneavoastra e tot aia. Va lasati dominat din nou de gena SRY.  
Postat de catre dea cris la data de 2014-05-26 17:59:21
         
 
 
Cum sa va spun,ma ghidez dupa:" Gandeste liber, gandeste creativ!"
Aceste comentarii, domnilor, sunt ca un pahar cu vin rosu, au efect fortifiant pentru mine.
Ma amuza nespus pH slab-acid al domniilor voastre.
 
Postat de catre dea cris la data de 2014-05-26 13:16:42
         
 
  Exprimarile din acest text, caruia, mie cel putin, "nu-mi vine" sa-i zic poietrie, din varii motive, sunt bizare. Formularile nefericite abunda:"...ar asedia pana la...", "simplifica concurenta", "ridica coada", "sufera de -pnee" (?!) etc.
Cui foloseste incurajarea unor asemenesa bizarerii? Nimanui, dar mai ales autorului/autoarei (caci pseudonimul este la fel de bizar ca si textul). Iar expresia "frunte inestimabila" este fortata pana la dementza. "Inestimabil" are sensul de imposibil de evaluat, de "extrem de pretios". Ar fi de lamurit despre ce fel de frunte este vorba, nu de alta, dar ca sa fim pe deplin lamuriti. Am putea crede, bietii de noi, ca e bvorba de bietele iepe cu existenta luxurianta (alt termen folosit extrem de impropriu. Din dorinta de a soca, autorul/autoarea face sarituri extreme cu parapanta semantica, riscand sa-si franga aripile poetice. Nimic profund, insa, doar rizibil.
 
Postat de catre sters sters la data de 2014-05-26 09:03:19
         
 
  aaabolut clar! textul de mai sus este echivalentul unui foaaarte profund sistem filozofic, nu poate fi înțeles decît de către hermenuții lu pește. autorul poate să alerge pe cîmpii oricum și oricît, el știe ce spune. numai că unii cititori, subdezvoltați mintal și neexperimentați în suppptilități speculative, nu au empatia necesară pentru a putea pătrunde în profunzimile insondabile ale ideilor expuse.
ce să-i faci, nește amărîți de novici și ei!
se poate observa, în schimb, ce înghesuială de lectori pricepuți este la comentariile pozitive provocate de text. cu argumentații aplicate, solide, competente! ceva dă să sparie gîndu'!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-26 08:44:49
         
 
  Orice cititor poate interpreta sau construi textul. Daca un cititor vine cu o interpretare ampla, sigur nu a avut timp sa caste sau sa fie invadat de urticarie,dar nu inseamna ca inca a inteles textul. Oricum ar fi, toti cititorii trebuie respectati.  
Postat de catre dea cris la data de 2014-05-26 04:47:47
         
 
  un limbaj ininteligibil, pretențios, artifical, împotmolit într-un fel de simbolistică gregară. nimic nu-i coerent, totul e forțat, produs în vicioasă tradiție post- avangardistă. împletiri stridente de noțiuni care se potrivesc între ele ca un anume obiect, cu rosturile prefecturii! genul ăsta de abordări textualiste compromit definitiv sinceritatea și decența actului poetic, îl transformă într-un fel de retorică sforăitoare, pompoasă, complet nedigerabilă. vorba aia: citești și caști!

ce să însemne, spre pildă, „șobolanii ar asedia până la roca mamă”?
ce e aia „roca mamă”, în primul rînd? poate mama gheea, dar dacă ăsta-i habitatul bietelor rozătoare, de ce ar fi prilej de satiră? și dacă mai vorbim și de asediul nevinovatelor rozătoare, în fabulistica asta insipidă, chiar că ne ia cu urticarie!

„mirosul de suine cu euro ȋn servietă simplifică concurența”

aida, de! mai întîi, cum „simplifi(că co)ncurența” mirosul ăla? vorbă să fie, că înțelesu-i în „servietă”! poate că vor fi fiind folosite la contrabanda cu carne de porc servietele alea? să mori de rîs, nu alta!

apoi, „existența luxuriant㔠nu este numai a „iepelor” ridicătoare de coadă. herghelegii care le întrețin duc o existență și mai luxuriantă, ba chiar folosesc „iepele”, în chip de mijloace de destindere, relația stăpîn-sclav reiterînd aceeași milenară tendință a inșilor cu abundențe ilegitime de a se folosi de restul muritorilor, prinși în capacanele circumstanțiale ale existenței. dar, trecînd peste asta, acest mod de by-passare a expresiei, prin trimiterea către ziceri populare, îmbinate cu sintagme festonate, se potrivește fix ca nuca-n perete! parcă ai vrea să împerechezi papagali cu sconcși și să pretinzi patent pentru crearea unei noi specii!

„unii cu păianjeni ȋn buzunare scot fluturi pe gură
și suferă de -pnee la microfon ȋn campanii electorale”

ce să-ți spun! iote ce mai mîndrețe de fabulist care, cică, se exprimă poetic!
cine dracului umblă cu păienjeni în poznare, mai ales dintre cei la care se face aluzie? ce vor fi fiind? colecționari de arahnide? dacă sunt, atunci folosesc și ei, ca tot omul pasionat de așa chestiune, un insectar, nu se hazardează în a-și burduși buzunarele cu material zoo.
aaaa, știu, vine tante hermenika să-mi iesplice cum că acilica e vorba dă chestii suppptile, de simbolistici rafinate, de intertextualilzări, de întrepătrunderi și rezonanțe elevate, de una, de alta, că numai ăia cu glagorie pot percepe astfel de echilibristică expresivă, nu nește proști ca noi! mda, mda, cunoaștem!
apoi, că suferă ăia cu campaniile electorale de sughițuri pneice la microfon, chiar că e o găselniță nemaipomenită, de o originalitate absolută, n-avem ce zice.

„tinerii cu frunți inestimabile” (!!!!)

oooauuu! ai că de așa ceva chiar că n-am mai auzit!
inestimabilă stimabil(ă) poet/poetesă, lasă-ne! că or avea tinerii ăia frunți, nu e de contestat, anatimia-i imparțială în privința asta. dar că sunt și „inestimabile”, apoi asta-i de hazul posteriorului!
în logica aceleași expresii, ar urma că sunt și „tineri cu frunți”... stimabile! să fie antonimul fizionomic al „inestimabilității”?
oh!

„nu ne caracterizează cabotinismul din respect pentru posteritate
sângele din ’89 ar trebui să reflecte o cupă cu șampanie.”

pe cine nu „ne” caracterizează cabotinismul ăla? pe „noi”, carele facem excepțiune serafică de la regulă? și cîți de puțini „suntem”? poate e vorba de elita adînc cugetătoare și, mai ales, doldora de „morală”, elită mult ridicată-n slăvi de chiar elita însăși? anume dintre aceia care fac radiografii cardio/copro/culturale, pentru uzul lămuritor al „posterității”? gen kakapatievici? sau liichenievici, preșievici, kaconskievici, etc.? că parcă așa am înțeles de la prozeliții lor, că ei esteră esența, spuma, caimacu omenirii celei pervertite!

în fine, dacă sîngele din 89 ar fi prilej de sărbători udate cu șampanie, ne-am lămurit cum stăm cu simbloistica holistică (derivată de la hol!) a poetului/poetesei anonime, căci, pe aici, se paortă intens anonimatul, ca o dovadă supremă a curajului și tăriei de caracter ce “ne” caracterizează.
pe “NOI”, ăi puțini, da’ bine eugenizați!
ba, încă, și poieței, pe deasupra!

ps: e pierită tante după limbaje umflate cu pompa, pierită rău, cade-n extază cînd dă peste un vociferant din ăsta, în doi peri!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-25 14:20:04
         
 
  Sa lasam timpul sa fie decident. In literatura,si nu numai, oamenii n-ar trebui impartiti pe criterii: sex, religie,etnie, profesie, activitate literara( premii literare), varsta, rasa etc. Mesajele textelor trebuie sa fie ca un tatuaj definitiv in sufletele oamenilor. Multumesc pentru intelegere.  
Postat de catre dea cris la data de 2014-05-25 10:42:02
         
 
  Un bun și original poem de atitudine socială. Ne spui mai multe despre tine dea cris? Ai un stil propriu și, în opinia mea, ai confirmat.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-05-25 02:26:23
         
 
  În context nu trebuie utilizat "datorită" ci "din cauza"

"cabotismul"? Ce este? Poate "cabotinismul".

În rest OK.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-05-24 21:58:05
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE