FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu




"Eroi au fost, eroi sînt încã..." Mai sînt însã valabile valorile ºi conduita celor de ieri pentru cei de azi? Mai curînd nu, pentru cã, pe cît posibil, vremurile noastre tind sã elimine din viaþã situaþiile necruþãtoare, în care indivizii fãceau dovada unor comportamente exemplare ºi a unor virtuþi pe mãsurã. Circumstanþele excepþionale, ocaziile dramatice, climatul teribil, fabulos ºi liric lipsesc azi celor ce ar dori sã-ºi încerce decisiv virtuþile. Marii mutilaþi cu pieptul doldora de decoraþii sînt deja figurile unui decor de panteon vetust. Numele lor - de viteji cãzuþi fãrã s-o vrea la datorie, de martiri mãrturisind înverºunat credinþa - abia de mai atrag atenþia, fanate glorios în denumirea unei strãzi, ofilite pios pe fila unui calendar.

Încã aspiranþi la un eroism în plinã tranziþie, sîntem de-acuma de departe mai sensibili la suferinþele unui oarecare, persoanã fãrã virtuþi remarcabile, actor obscur al unei pãþanii banale, cu care ne simþim - nu ºtim de ce - complici fãrã tãgadã. Sîntem vãdit mai marcaþi de isprãvile doar verosimile ale vreunui personaj dintr-o istorie închipuitã, înscrisã numai pe hîrtie sau celuloid. Preferãm izbînzilor mortale, faptelor mãreþe ce nemuresc postum, întîmplãrile mãrunte, indecise, fãrã grandioase reverberaþii publice. Petrecute sub surdina anonimatului, acestea au adesea privilegiul unor cutremurãtoare implozii, responsabile de naºterea unei complicitãþi tainice ºi sacre cu tot ce e congenital fragil sau vulnerabil pînã la delicateþe. ªi asta mai degrabã pentru a ne putea dezice impenitent, pentru a da o replicã decisã dar neostentativã, pentru a rezista eroic, într-un anonimat solidar, ofensivelor sub al cãror stindard ar fi dorit sã ne înroleze toate miºcãrile solidariste, travestind ipocrit rutina mortificãrii în eroism cotidian.

Nu ne mai impresioneazã chipul semizeului în superbia lui, umilitoare, la urma urmei, pentru un biet om. Exemplaritatea sa nu-ºi epuizeazã însã semnificaþia doar în ipostaza demodatã a acestei suficienþe trufaºe. Ne ispiteºte azi mai mult valenþa lui de fiinþã ambiguã, incert întocmitã, alcãtuirea sa hibridã, rãnitã funciar de o precaritate insurmontabilã - statutul sãu monstruos ºi bastard.

Eroismul care pare a ni se impune în consecinþã astãzi - ca un imperativ existenþial ce nu poate fi refuzat fãrã a ne periclita irevocabil autenticitatea - este acela de a ne asuma nu vreo presupusã splendoare a desãvîrºirii, ci condiþia ºubredã ºi sfîºiatã - constituþia mitic semnificativã a semizeului. ªi anume, ipostaza celui menit sã poarte simultan ºi penibil stigmatele unei duble ºi ireconciliabile ereditãþi: jumãtate de om, cãlãrind fantasmatic - exilat perpetuu din patria legitimitãþii - jumãtate de zeu. Nimic nu ilustreazã mai bine aceastã condiþie de un ridicol patetic, de un tragicomic sublim decît încrîncenata ispitã de a ne avînta mereu într-un elan iremediabil ºchiopãtînd - vorba poetului: c-o aripã ºi-un picior - cãtre un zbor candid închipuit dar incontestabil interzis.

Image hosting by Photobucket

Nu-i, prin urmare, de mirare cã revizuirea eroismului poate atinge pînã ºi mentalitãþile cele mai drastic grevate unei tradiþii violent machiste, asemenea pãtimaºei virilitãþi argentiniene. Cãci iatã ce spune, visînd la eroi, Adolfo Bioy Casares: "Ceea ce trebuie sã aibã un bãrbat este un fel de generozitate filozoficã, un anume fatalism, care sã-i îngãduie sã fie întotdeauna gata sã piardã totul în orice clipã, cavalereºte". Recuperatã ca o virtute umanã dincolo de genuri, bãrbãþia rãmîne aºadar curajul asumãrii unei vieþi fragile ºi ameninþate - reuºind uneori, dar sortitã cel mai adesea sã piardã subit tot ce a cîºtigat cu greu -, plecînd cavalereºte genunchiul pentru a rãmîne cu fruntea sus în urgie.

Proba eroismului de astãzi s-ar pãrea sã nu mai fie aceea de a-þi da viaþa, salvînd prin moarte sensul vieþii, ci aceea de a da viaþã adevãratã unei fiinþe seduse prea adesea de gloriola mortificãrii care, nemaiºtiind pentru ce trãieºte, nu mai are de fapt pentru ce sã moarã.

(publicat în Dilema nr. 410, anul VIII, 22 decembrie 2000, tematica: „Eroi ai timpului nostru”)


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE