|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mărturie ingrată |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Cât despre mine îmi ies mai rar din fire
dau pe dinafară îndoiala care mă roade,
nu-i a bună ocazia ivită dar nici a rău,
am diminețile topite în tâmple ori tâmplele topite în ele.
Îmi ies pe nas toate grijile și altele vin,
stau ca o haină veche ce visează petreceri de gală,
în rest îmi ascund cearcănele și mă mângâie gândul
că au rămas și alții pe arătură
privindu-se cu îngăduință în apa de ploaie.
Zilele fug mâncând pământul nefolosite
într-o groapă fără fund cu foșnetul rar,
noaptile alunecă după ploi și se înnegresc
au un fel de limbă de moarte pe buze.
Tot ce spun se naște din singurătatea oarbă,
durerea mă mângâie cu ceaiuri fierbinți
și umbre de bucurie care vibrează prin aer,
cântecele vechi au parfum de îmbălsămat amintiri
sărutându-le pe umeri înainte de culcare.
O dorintă trece prin inimă amintindu-mi că bate
și nimic nu-i mai frumos decât femeia de lângă mine.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|