|
|
|
|
|
|
|
|
|
Chiar și abisul |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
La o pasăre cu aripile retezate
în ochi norii s-au ridicat prea sus,
nu mai înțelege ce rost are
să plouă.
Când întâmplarea nimerește drept îm mine
cineva îmi spune să nu mă tem
și femeia cu ochii de smoală
e căutată des.
Chiar și abisul
are o punte deasupra
pe care o treci de fiecare dată
cu cerul pe umeri ca un melc.
Te sculptezi în stâncă și te așezi
coloană înaltă
prin care au urcat strămoșii.
Cel mai friguros anotimp din trup
te cheamă să aprinzi focul
apoi cuibărești
în casa sufletului
până nu mai respiri,
pănă nu mai respir. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23973 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|