FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Tot ce trebuie sa stii
Text postat de eva popescu
Se uita la ea cum soarele îi învăluia corpul. Stătea întinsă pe pat și părul îi aluneca într-o parte. Era blond și soarele îl făcea și mai strălucitor. Privea în depărtare sau în direcția lui. Nu știa sigur. Dar i se părea că femeia asta matură tolonită nepăsător pe pat, în hainele ei cele mai bune era probabil cel mai frumos lucru pe care îl văzuse vreodată. Erau picioarele subțiri acoperite de blugi sau o cută a bluzei care îi aluneca pe la mâneci sau poate moliciunea părului ei. Era ceva. Dar nu știa ce anume. Isabel îl evita sistematic. Isabel era frumoasă și stranie. Emana feromoni.

In camera lui, mai târziu, Luca citește tratate de anatomie despre trupul femeii. Caută informații pe net, romane vechi despre sentimente și sexualitate. Vrea să înțeleagă ce se întamplă când un bărbat și o femeie rămân singuri. Vrea să se apropie de Isabel. Vrea să simtă bubuitul inimii în afara lui. Bineînțeles că e ceva prostesc și absurd. Isabel are 27 și el 14 ani. Diferențele astea sunt întotdeauna notabile. Și diferențele contează foarte mult, mai ales când tatăl lui Isabel, domnul Dragomir, e chirurg șef la Spitalul de Urgență, iar el este totodată și tatăl lui Luca. Lucrurile sunt abstracte iar conceptele lasă loc de interpretări.

Uneori Isabel iese la petreceri și mai aduce câte un băiat acasă. Cu toate astea Isabel nu este căsătorită. Este ceea ce se numește fată bătrână. Dar Isabel nu este de fapt bătrână. Corpul ei este elastic și se mulează foarte bine în haine. Intr-o zi, când era mai mic, Luca l-a întrebat pe un prieten de-al Isabelei ce înseamnă să fii iubitul cuiva. Istvan încurcat și cu un glas misterios i-a spus că a fi iubitul cuiva înseamnă sa iei în brațe o fată și să o săruți. Luca știa că nu este adevărat. Că trebuie să fie mai mult de atât, pentru că atunci când te îmbrățișează o fată e ceva sfâșietor. Lui Luca i-a venit să plângă.

Luca are dormitorul lipit de cel al lui Isabel. Când iese seara la baie vede o dâră de lumină ieșind de sub ușă. Uneori vede și o umbră. Picioarele lui Isabel goale, tropăind pe podea și în inima lui totodată. O aude cum se uită la filme horror toată noaptea. Țipătul lor trece prin pereți. Până la Luca care se face mic. Oricum știe că este acolo, imobilă, în patul ei, pe jumătate dezbrăcată, cu simțurile adormite.

Când mai stau târziu seara în living în serile de iarnă, uitându-se la patinaj, Isabel bea lapte dulce. Lui Luca nu i-a plăcut niciodată patinajul. I se pare un sport extrem de plictisitor- dar se uită pentru că îi place lui Isabel. Nu înțelege de ce trebuie să existe două concursuri pentru fiecare probă: calificările și pe urmă concursul propriu zis. Și Isabel moare după patinatori. Dar nu contează foarte mult dacă stă măcar câteva ore foarte aproape de Isabel. Oricum Isabel miroase în felul acela. A dragoste. Iar mirosul ăsta nu se găsește oriunde. E ceva foarte rar, înnebunitor.

Chiar dacă este mai mic, Luca o cunoaște pe Isabel. Isabel zâmbește rar și e labilă psihic. Isabel e ca o felină poate să îl facă praf într-o secundă. Simte asta. Isabel nu se poate atașa de bărbați pentru că îi este frică. Și pentru că așteaptă o experiență. Ceva mai mult. O chestie definitivă care să o schimbe. În urmă cu un an, în octombrie, Isabel a descoperit un nodul la sânul stâng. L-a văzut și domnul Dragomir. S-a speriat foarte tare. Și doamna Dragomir a făcut cancer la sân când era de vârsta Isabelei(era deja mamă). Isabel și-a facut multe analize. A plâns. Dar nu era cancer. Cancerul s-a amânat cu câteva luni sau câțiva ani. Dar Isabel tot nu zâmbește.

Luca s-a gândit mult la această chestiune, cum va fi când va fi. A gândit-o în cel mai mic amănunt. O va lua în brațe, poate chiar atunci pe canapea, cand vor privi la patinaj. O să o țină în brațe un timp. Mai mult sau mai puțin. Nici el nu știe bine cât. Și pe urmă va face cum a văzut pe net, când a prins un calculator fără filtru. Lucrurile alea sinistre. Dacă asta înseamnă dragoste el o va face. Se gândea cum pot să aibă lucrurile alea vreo însemnătate sau legătura cu dragostea. Dar daca ei îi place asta. O va face. Și vor uita de cancer și de tot. Oricum el o să o iubească așa bolnavă când va fi.

Luca s-a gândit că Isabel e foarte fragilă așa și nebună când iese cu toți băieții ăia. Și toți vor aceleași lucruri. Iar ea se îmbracă cu hainele alea mulate și poartă lanțuri lungi de argint care îi ajung până la abdomen. Și abdomenul ei este mereu descoperit, un spațiu larg între blugi și tricouri. Se suie uneori pe fotoliu dansând provocator și câteodată fumează câte o țigară mentolată. Își aprinde bricheta cu un zgomot și trage fumul cu nesaț în piept. Toți știu că Isabel o să moară de cancer ca doamna Dragomir. Și ea știe. Cancerul nu e ceva cu care să lupți. Dacă ești însemnat o pațești. Cancerul poate fi chiar purificator câteodată.

Luca a fost cu domnul Dragomir la facultate și a văzut un cadavru. El predă și Anatomia la studenți (pe lângă postul de chirurg). Era o femeie disecată întinsă pe o masă. Domnul Dragomir era liniștit și le explica pe unde vine aorta si vena cavă si restul vaselor. El s-a gândit la femeia asta. Și i-a părut rău de ea. Apoi s-a gândit cum ar fi să facă dragoste cu ea. Și i s-a făcut rău. Sunt gânduri ciudate care îi trec prin cap lui Luca și nu le poate controla. De exemplu într-o zi a văzut o femeie în tramvai. Era gravidă în luna 8. Și el a avut un impuls să o lovească. Direct în burtă. Ar fi vrut să se dezumfle ca un balon. Domnul Dragomir nu știe asta. Probabil că l-ar închide într-o casă de nebuni. Nu știe nici că o iubește pe Isabel. Că nu-i pasă de genele ei, de genele lor și de posibilul ei cancer.

Făra dragoste nu poți să trăiești. Fără dragoste nu există alinare. Tam tam. Asta o să îi spună. Când vor fi ei doi singuri, în situația aia. Așa o să îi spună și Isabel o să fie fericită.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  PS. Nu este locul unor dezbateri teologice aici. Și, credincioși ori atei, în opinia mea, ar trebui să avem un respect față de religie. Chiar dacă, în viziunea, demonstrabilă a științei, fosforul alb pare a sta la temelia unei, unor "minuni".

De ce trebuie respectate convingerile religioase ale oamenilor? Pentru că ele țin de latura profundă a structurii și personalității umane. Și, așa cum respectăm omul ca ființă anatomo - fiziologică și psiho - sociologică tot așa trebuie să-l respectăm și din punctul de vedere al convngerii sale religioase. Ca o condiție a existenție ori necesității coexistenței pașnice pe planetă. Altfel deschidem cutia Pandorei și putem da frâu liber tenebrelor talibanice. Asumarea concepțiilor religioase sau eliberarea omului de credințe sunt acte de profundă individualitate.

În plus, religia a fost secole de-a rândul un fel de coloană vertebrală a unității neamului. Și, fie și numai pentru aceasta, ar trebui respectată.

De aceea, repet, nu aici trebuie să realizăm dezbateri teologice. Sunt extrem de multe site-uri specializate unde ne putem manifesta pe această temă.

Aici, evident, în limitele regulamentului, putem aborda problematica din punct de vedere literar sau ca reverberație având conotații literare în viața omului.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-25 08:29:29
         
 
  "Autoarea bate campii. Fara gratie si fara talent literar. Punct." KV. O opinie. Pe care o respect dar, pentru cele spuse mai jos, evident, nu o împărtășesc.

Textul de mai sus, fără a fi o capodoperă, cu toate micile greșeli, pe care ar trebui de urgență să le corecteze, este un text bun. În analiza unui text, oricărui text, trebuie văzute originalitatea, abordarea și problematizarea subiectului, coerența și validitatea și, nu în ultimul rând stilul. Iar acest text îndeplinește, în viziunea mea, toate aceste criterii.

"Va rog respectuos sa-mi precizati daca ma considerati inclus in aceasta lista"KV. Răspuns: nu.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-25 08:12:50
         
 
  ps. acu dacă mă asiguri că între tine și val navara nu e nimic, zic și io că Harmodius și Aristogeiton era hetero.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-04-24 23:56:19
         
 
  nu, latunski, nu voi a a te atrage-ntr-o capacană hurmuzachiană, era doar un șpriț de glumă... chiar dacă scriu satire bunicele îmi permit uneori luxul să fac cîte-o glumă năroadă, ai vreo problemă?!
ce să zic, nu ești ultima echidnă, tigru tasmanian, ornitorinc literar asta e sigur și ți-am dat deja rezon. da, probabil că stînd și persistînd în astfel de atitudini ”scrie doar despre cele bune” nici Oedip, nici Legăturile primejdioase, nici damele lui Brantome, Decameronul sau sadismele marchizului nu s-ar fi scris. ceea ce vis-avis de tecstulețul de mai sus, cu tot cu steaua ta de comisar roșu-aprins, îs toate niște repere de neatins.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-04-24 23:49:10
         
 
  err: îngerașii... îngerașii, de!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-24 16:11:36
         
 
  așa, ca o paranteză, nu musai ironică:
de cîte ori mi se pomenește numele Margueritei Yourcenar, de a cărei "piatră filozofală" am fost încîntat cîndva, mă cuprinde un rîs vinovat! de ce?
la noi, în sat, era o vorbă, care califica pe cineva ce se cam repezea la treabă așa, fără să chitească un pic mai 'nainte: "diha, mărgărito"!, i se zicea, pt a-i tempera elanul exagerat, făcîndu-se aluzie la o iapă, probabil mitică, a cuiva, care se repezea-n ham cînd nu prea era nevoie. și-atunci era strunită din zăbală și vorbă. ori margherita noastră - bipeda, de - avea, pare-se, nește elanuri olecuță cam lesbiene, deci biblice! că multe iubiri rușinoase mai întîlnii și pe-acolo, prin sfințenia de carte, eu, băiet cu educațiune pudică, curat țărănească, și anume care ținea morțiș că îngerații - mînca-i-ar mama și tata! - se fac prin comuniunea, mai puțin sfîntă dar sănătoasă, dintre un bărbat și o femeie! fie ea și pe snopii din vremea secerișului, iar nu pe divanele elevate ale persoanelor supppțiri !!...


 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-24 16:09:24
         
 
  Dar e ciudat, e foarte ciudat, credeam că dacă sînt pe un sait literar și convențiile sînt aidoma. Îmi pare rău că sînt doar ultima găină de pe acilea. Nu cred că că pot să mă exprim la justa altora valoare. Sigur că n-am greșit ținta. Doar că n-am concurat la valorile europeene.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-04-24 16:02:44
         
 
  Gaspadin Recheșan, Eva-i soru-mea, bre! Și tu crezi că eu trebuie să trec la finalizare, precum Amnon, ăla din Biblie? No, că acum mi se contabilizează și visele adolescentine ale lui Luca. Hallal! Cred că faci ce faci doar pentru a-ți satisface apetitul de contradicție. De mult vrei să intru în mocirla bălăcărelii hurmuzenistice. Never, gaspadin, te-am „citit”. Talentul domniei voastre este mult peste posibilitățile mele de a-l depăși. N-an=m sevă pentru așa ceva.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-04-24 15:20:30
         
 
  Gaspadin Recheșan, Eva-i soru-mea, bre! La care mă gîndesc incestuos. Ai ceva contra?  
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-04-24 15:07:52
         
 
  e clar, gaspadin eva asta a lui popov, e nepoata de frate a ninei l. și te-a uns c-un laptop marca soyuz, o copie necenzurată a peliculei xxx "maica odă soldatului" și un antal de basamac de perje!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-04-24 14:49:01
         
 
  Drept pentru care am să mai renunț la o steluță de pe capela mea de comisar sovietic. Trăiască secera pictorului Grigorescu și ciocanul zeului Thor!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-04-24 14:34:00
         
 
  Și, referitor la textul de mai sus, chiar că-i ceva de el! Problema ta nu-i că nu gîndești ca Luca, e doar că nu ai gîndit niciodată ca el, la vîrsta lui. Nu mă determina să spun mai mult.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-04-24 14:31:06
         
 
  „Fii fara grija, Latunski, cand vom trece (unii, mai devreme, altii, mai tarziu, Slava Creatorului!) dincolo, vom afla totul, chiar daca nu se stie la ce ne va folosi”
Păi, mai e ceva de spus? Că eu nu știam cum să încleiez (că de lemn încleiat e logosul universal) această dispută prietenească, „sine ira et studio”. Bogdaproste!
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-04-24 14:23:24
         
 
  a, și nu putem "conchide, odata pentru totdeauna,"!!
chiar nu putem.
fie și pt simplul fapt că suntem oameni raționali!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-24 13:36:59
         
 
  "lumea nu putea sa apara din nimic," (k.vianu)

faceți rost de "taofizica" lui fritjof capra și lăsați-vă dus de raționament. ajungi să crezi și asta, domnu vianu! dacă nu ai tendințe habotnice și nu iei totul ca pe o ipoteză, un fel de: hai să vorbim că n-avem ce face. la fel ca și relilgia, în ansamblul ei.
deci, pardon!, dle vianu, "confuziile" mele, tranșate sever de către sistemul dv. de valori, se înscriu perfect în sfera rezonabilității sănătoase, a incertitudinii.


 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-24 13:35:58
         
 
  Bun, si, ca sa conchidem, odata pentru totdeauna, mie mi se par suficiente revistele porno pentru "educatia" tineretului, nu mai e nevoie sa se insiste si in literatura pe tema devierilor comportamentale legate de sexualitatea umana. Care e complexa, de acord, dar de ce sa nu incurajam (sic!) normalul? De ce sa scoatem paduchii in frunte? Ies ei singuri, dupa prostul lor obicei! Daca exista Binele si Raul, pe care Creatorul le-a considerat necesare echilibrului lumii, suntem liberi sa alegem una din cai, cu mentiunea ca Raul se face usor, iar binele cu mari eforturi. Asadar, pentru ca binele este handicapat din start, avem datoria sa-l promovam, pentru ca Raul se promoveaza singur. Ce dracu e asa de greu de priceput?  
Postat de catre sters sters la data de 2014-04-24 11:11:22
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Autoarea bate campii. Fara gratie si fara talent literar. Punct. Fii fara grija, Latunski, cand vom trece (unii, mai devreme, altii, mai tarziu, Slava Creatorului!) dincolo, vom afla totul, chiar daca nu se stie la ce ne va folosi atata cunoastere dintr-odata, fara maini si fara picioare, adica fara influenta asupra lumii asa-zis materiale.
Pe mine nu ma intersecteaza cum arata Doamne-Doamne, daca are adica si el "toate cele la locul lor", conform cu "dupa chipul si asemanarea..." ci faptul ca lumea nu putea sa apara din nimic, necum cuvantul si constiintza binelui si a raului, care desi nu se vad se manifesta. Omul mi se pare a fi, simultan, culmea splendorii si culmea abjectiei, ca si tie, numai ca eu inteleg, sdpre deosebire de tine, de ce e nevoie de doua talere la balantza. Nu, Latunski, nu exista extraterestri sau nave de-ale lor, atata timp cat nu le-ai vazut aterizand la Casa alba sau la Cuca Macaii, in judetul Gura-Vaii. Daca o fi fost voia Lui sa-i creeze, El i-a asezat, sunt sigur, la distante cosmice convenabil de mari, astfel ca fratii nostri galactici sa nu ne calce never pe bataturi pe noi, si nici invers. De ce? Pai, daca intre noi ne avem precum cainii, si ne smulgem unii-altora bucatica de la gura si femeile din mana, ia gandeste-te cam cum s-ar purta doua specii diferite genetic, cum presupunem c-ar fi acei extrauterini? Nu, Dumnezeu, oricum sau orice o fi El, a facut lumea dupa matura si indelunga chibzuintza, altfel n-ar putea sa se eziste pe lume alde Cioaca, epigramizdul raspopit, Bacilica dilie, cea mestera la facut cozonaci si altii, ejusdem farinae. Pai, zi si tu, nu e splendid pe lume?
 
Postat de catre sters sters la data de 2014-04-24 10:52:49
         
 
  „Domnilor editori, nu vă lăsați manipulați de acest tip de șantaj machiavelic și tăiați în carne vie. A vorbi despre cenzură aici este departe de a fi o simplă impolitețe. Este o blasfemie!” (em. cristescu)

waw! waw! waw!... da’ un rug instalat în curtea evropeică, spre a fi trași în frigare „șantajiștii” „blasfemicii” „propensiunicii conflictogeni”, nu ar fi apppsolut necesar, dom’le? păi, cum s-ar fi putut menține credința a dreaptă, inchizitorială, dictată de popii cei îndrituiți a judeca ce e bine și ce e rău pe lumea asta? o, god, și ce furtuni dogmatice au stîrnit heliocentriștii, pe vremuri! cum fu giordano „blasfemicul” scrădit la focul purificator al credinței popești!
ce e drept, „tăiatul în carne vie”, cristescian (poate cristic?!) e ceva mai blînd, da’ eu, spre ex., aplecat mai mult spre plăcerea conflictogenică, aș prefera și ceva sare pe tăieturile corijatoare.
dom’le, eu zic să-i echipezi pe nenea editorii cu cevașile tichiuțe ascuțite pe scăfîrlie și cu niște macete din tantal, să ia hotărîri incisive și fiabilitate maximă la inciziuni.

„El, acest text, poate zgâria oarecum, percepțiile timpaniene ceva mai talibane.” (tot onor torquemada!)

ai putea să ne explici, onorate domn, cum pot fi zgîriate nește percepțiuni? că parcă nici metaforic nu prea merge. abia timpanele putînd fi – tot metaforic, desigur – deranjate de atare intruziuni semantico-kristo-derridiene!


„De aceea spun eu; citiți, citiți marii scriitori, citiți capodoperele. Dar nu scrieți niciodată ca ei.”

păi, unii dintre noi citirăm, dom’le, da’, iote necaz! pîntre ăia mari se află și cei trecuți de Înalta-Vă Autoritate Diriguitoare pe lista celor interziși! ce ne facem? p-ăia mari, da’ neagreați de către gusturile dv., de „prejudecățile” dv. literare, îi aruncăm la coș?

„Ce regret este că mulți tineri au foast speriați de prejudecățile unora cu privire la literatură.” (derrida din bucurești!)

păi, cum ’sei mai sus, sunteți unul cu astfel de prejudecăți, dom’le! știți, chestia aia „eco”, de care vă tot cramponați, e tot o prejudecată, fir-ar! și, culmea! una care-i inhibă pe ăi tineri, care-s departe de a mai fi îngerașii pe care-i invocați dv., în lungile puseuri criticiste de pe aici! și, probabil, de pe la catedra pe care, cu onoare, o ocupați!


„Scrisul presupune ORIGINALITATE.” (derrida eco-loco)

păi, în ce ar consta „originalitatea” pentru care, văd, ne dăscăliți? se limitează ea, cumva, la aprecierile exclusiviste ale dv.? la gusturile dv.? că, dacă ne tot vorbiți despre aiasta, cu atîta patos, înseamnă că aveți capacitatea evaluatorie de a o face. ori, după cum judecați textele poetice, în lungile dv. poliloghii semantico-intertextualiste, și, mai ales, după cum le produceți, numai de așa ceva nu poate fi vorba. pe scurt: sunteți caduc, vetust, banal. iar cînd încercați să ieșiți dintre ostrețele pe care vi le-ați tras singurel în jur și săriți pîrleazul prin vecinătățuri, adică în modernități cam abrazive, odată vi se rupe lancea sanchopanzatică în două, și vă treziți vorbind despre cai verzi!

rezumativ: dom’le, și faptul că încercați să impuneți direcții și să sancționați deviațiunile tematice – chipurile, democratic! – tot cenzură se cheamă că faceți.
zo! chiar și inițiatorii de școală literară făceau același lucru! așa că... mai înmuia-ți-o!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-24 10:37:41
         
 
  precum rabi low din lvow între doi împricinați, aș zice "amîndoi aveți dreptate!" dar cum de curînd aflat-am că apocrifele-s scrise inițial în coptă v-aș coace de mai mare rîsu'.așa că mă reîntorc spre text. ăsta, nu ăla biblic. cred, io, că marea nemulțumire a dlui Kosta vine, nu atît din subiectul propus ci din faptul că autoarea dezinhibată sau nemotivată nu propune o alternativă literară în imaginii țîncului prezumtiv incestuos, nu vine cu un contrapunct al unei iubiri sănătoase. cît despre ceea ce afirmă gaspadin latunski, dincolo de aparenta persiflare a textului biblic, nu văd decît deschiderea spre lumesc, homo sum, nihil humani a me alienum puto ceea ce io traduc oameni suntem, nimic din omenesc nu ne pute! :))  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-04-24 10:02:15
         
 
  Iar la acuzația că sînt ateu, răspund că nici eu nu știu ce (cum) sînt. Nu pot crede că Universul a apărut din nimic, deși chiar și evoluționiștii afirmă cevașilea pe-aproape. E posibil să nu aflăm niciodată adevărul. Ce știu cu siguranță este că sîntem niște sugari părăsiți în scara unui bloc, fără nici un bilețel, că nu știm cîte zile avem de la naștere, cine-i mama, cine-i tatăl. Mai știu că religiile sînt necesare, altfel cei mulți și săraci cu duhul ar lua-o mai la razna decît cei care care-și pun întrebări. Mirarea mea se răsfrînge asupra faptului că unii dintre pretinșii credincioși nu știu nici măcar ce sărbătoresc ei la Crăciun, la Paște. Hallal cler și educație religioasă!
Dar, imaginați-vă o navă extraterestră aterizînd în fața Casei Albe, sau în Piața Roșie, imaginați-vă că ocupanții ei ne-ar dezvălui toate și adevăratele taine ale Universului. Ar fi necesar să rezervăm un continent doar pentru ospicii.
Și chiar mărturisesc că Biblia mă fascinează. Pe drept cuvînt că nu există carte mai de valoare. Cîtă poezie există în „Cîntarea Cîntărilor” și în „Psalmi” nu găsești la nici unul din marii poeți universali. Cîtă înțelepciune laică, liber-cugetătoare, atee găsești în „Ecleziast”, n-o să afli nici la Schopenhauer, nici la Nietzsche.
Dar, cum pot să cred eu, necondiționat, că onor Creatorul a dictat și grozăviile,masacrele, crimele, violurile, canibalismul chiar; cum pot să cred că Mîntuitorul a existat dintotdeauna în „treimea sfîntă”, apoi brusc, vine și schimbă placa în iubire, toleranță, iertare și-alte cele. Mă chinui să repet „Tatăl Nostru”, dar nu mă pot abține să mă întreb de ce (și de către cine) trebuie să i se sfințească numele. Cumva, de către Înalt Preasfințitul? Apoi: „nu ne duce pe noi în ispită”. Adică, întîi ne duce în ispită, pentru ca apoi să ne mîntuiască? Asta nu-i o logică perversă?
Dar, foarte puțini își pun asemenea întrebări. Și nici nu mai scot altele pe interval, chiar și pe aceste nu le-aș fi făcut publice, doar că de la unii mă așteptam la o mai mare flexibilitate. Amin.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-04-24 09:15:12
         
 
  Citind si neintelegand ce citesti, domnule Latunski, poti ajunge sa crezi ca Biblia promoveaza incestul ca fiind o atitudine sexuala normala. Caci, iarta-ma, dar eu asta inteleg ca vrei sa spui alaturand cele doua texte. Si nu te cred in stare de naivitate. Nu trebuie sa fii expert in teologie ca sa intelegi. Dar daca ai ales sa fii liber cugetator, de ce sa te mai obsedeze textele sacre?
Altfel, sa traiesti si sa fii sanatos, eu polemici cu tine nici nu vreau si nici n-as putea purta, si tu stii bine de ce. Kosta
 
Postat de catre sters sters la data de 2014-04-24 09:13:01
         
 
  "Sunt câțiva membri care folosesc strategia victimizării și a acuzelor nefondate, pentru a se face remarcați, a produce disensiuni pe site și pentru a-și alimenta propensiunea conflictogenă."
Va rog respectuos sa-mi precizati daca ma considerati inclus in aceasta lista. Altfel, confuzia poe care o creati cu aceasta afirmatie va spori si mai mult aproape-resentimentul meu fata de ce se intampla pe site de la o buna vreme incoace, de cand au navalit (acesta este cuvantul!) aici o seama de ipochimeni, care n-au prea multe in comun cu literatura, poate doar cu litera-tura-vura. si toate acestea de dragul entropiei. Al l;ibertatii devenite libertinism. Chestie la care nu ader si cu care nu voi fi niciodata in consens, fapt pentru care ma si manifest in sensul aratat de dvs, si ar trebui sa ma lasati s-o fac, in numele aceleiasi libertati pe care o clamati cu atata inversunare.
 
Postat de catre sters sters la data de 2014-04-24 08:57:57
         
 
  Ce-am zis eu, si ce ati inteles dumneavoastra! Eu am zis ca n-ar trebui sa scoatem la lumina, sa evidentiem devierile, de orice fel ar fi ele. Mai ales cele sexuale. Pofta lubrica a adolescentului pentru sora lui nu mi se pare un subiect demn de luat in seama din punct de vedere literar. Pe de alta parte, mintea care naste asemenea aberatii nu mi se pare tocmai "kosher", daca se intelege ce zic. Nu, pe Europeea nu este cenzura. Exista numai postatori de mana a treia, care, orice-ar zice sau orice-ar face, sunt "nomina odiosa", pe cata vreme exultestii spirtuali si alte minti turmentat-diabolice tre' sa sara rau de tot calul pentru a fi bagati in seama ca delincventi ai regulamentului ioropeic. Oare, de ce? Mister. Ca nu exista texte egale ca valoare? Corect. Dar ca se incurajeaza productiuni slabe si agramate, de dragul incurajarii tineretului creator, de dragul libertatii duse la extrem? Corect si asta! De ce va inflamati? Da, mi se pare scarbos sa vorbesti de dragoste, care e cel mai inaltator sentiment omenesc, dar sa te gandesti de fapt cu pofta la ce i-ai face sora-ti. Nu vi se pare nimic in neregula? Nu credeti ca o autoare tanara ar trebui sa inceapa explorand alte alea? Ma rog, daca eu sunt "taliban" ma multumesc cu eticheta, dar ma gandesc cu groaza la eticheta voastra. Cam ce ar trebui sa scriem pe ea? Faceti, va rog, un efort de imaginatie. Nu le serviti autorilor incurajandu-i pe calea aceasta, a amatorismului agramat si lubric. Cat despre acuzatiile pe care mi le aduce Latunski, m-am obisnuit ca el sa ia in deradere scrierile sfinte si nu ma mai ostenesc sa-i ofilesc atitudinile. Biblia insa vorbeste de cu totul altceva decat ati inteles dumneavoastra, iar pe domnul Peia, care confunda abitir credinta cu popii, l-am iertat de mult, ca nu stie ce spune. Sa va fereasca Dumnezeu sa aflati pe propria piele de ce ar trebui sa credeti. Atat.  
Postat de catre sters sters la data de 2014-04-24 08:51:10
         
 
  "Onoratei doamne Stefan nu i se poate reprosa starea in care se afla Revista Europeea." Kosta Vianu

Nu contest că sunt publicate aici și texte slabe și comentarii foarte slabe. Însă pentru aceia care cunosc și înțeleg spiritul atelierului, acela al prevalenței celei mai importante valori ale spiritului uman "dreptul la liberă exprimare" asupra valorii textuale, "starea în care se află Revista Europeea" este una firească. Ba, aș spune, chiar foarte bună. Tot mai mulți membri înțeleg să publice aici simțindu-se liberi și putând aborda orice subiect respectând, din propria voință și conștiință, minimele cerințe de exprimare civilizată într-un spațiu public. Cerințe care ne fac, unii altora, comunicarea suportabilă. Sunt câțiva membri care folosesc strategia victimizării și a acuzelor nefondate, pentru a se face remarcați, a produce disensiuni pe site și pentru a-și alimenta propensiunea conflictogenă. Și care încalcă periodic Regulamentul. Însă Atelierul are mijloacele informatice necesare pentru a ține situația sub control. (O paranteză. Rog editorii să nu mai valideze niciun text sau comentariu în care cineva își va mai permite să ne acuze de cenzură folosind strategia ticăloasă: eu încalc regulamentul și-ii acuz apoi că mă cenzurează. Îi complexez astfel și ei pentru a scăpa de posibila anatemă, îmi vor valida textele ori comentariile acuzatoare. Mefistofelică strategie care, am văzut, asupra unora, mai slabi de înger, are efect. Nu de alta daar unii membri, poate mai puțin familiarizați cu tehnicile de autoapărare în raport cu tehnicile de manipulare, chiar ar putea lua de bună ideea cum că aici există cenzură. Și ar putea fi influențați în a legitima conceptul! Domnilor editori, nu vă lăsați manipulați de acest tip de șantaj machiavelic și tăiați în carne vie. A vorbi despre cenzură aici este departe de a fi o simplă impolitețe. Este o blasfemie!)

Freud, domnule Kosta a abordat problematica despre care vorbiți, din punctul de vedere al psihiatriei sau psihologiei. Textul de mai sus o abordează din punct de vedere literar. Și nu o face rău. Și nimeni nu-i poate interzice să o facă. Faptul că subiectul vi se pare "scârbos" nu poate fi un argument în a interzice abordarea sa literară. Om sunt, spuneau latinii, și nimic din ceea ce este omenesc nu îmi este străin. Ori literatura, în principiu, are ca obiect discursul organizat și ficțional despre tot ceea ce este omenesc. Important este cum este realizat acest discurs. Iar textul de mai sus a făcut-o elegant, inteligent, într-un limbaj ecoliterar și fără a cădea în scabros, lubric, mizerabilism, etc. Cel mai apropiat exemplu care mi-a venit în minte, cu privire la tratarea literară a unui subiect neconform paradigmei sexuale a normalității, a fost "Alexis"-ul Margueritei Yourcenar. Regret că volumul este răvâșit pe undeva prin biblioteca mea și deși am pierdut aproape o oră căutându-l nu am dat de el. V-aș fi redat câteva pasaje. Cât privește "confuzia" pe care o invocați, mă tem că domnia voastră confundați autoarea cu personjul. Ceea ce, literar vorbind, nu este recomandabil. Cel puțin în cazul de față. Lecturând acest text, nimeni și nimic nu vă dă dreptul să interogați, acuzator, autoarea astfel: "Atat sa mai insemne iubirea pentru dumneavoastra?" Vă rog, cu toată deferența, distinse coleg, să încercați să faceți diferența între autorul unui text și ce va fi însemnând iubirea pentru el (poate fi și acesta un subiect literar) și personajele dintr-un text. Nu mai insist. Cu siguranță înțelegeți despre ce vorbesc.

"De unde n-ai ce alege, n-ai nici ce culege, se stie, pe sistem!" Vă contrazic. Avem, am de unde alege. Am deja o selecție de peste 50 de autori cu texte bune și foarte bune. Am depășit mia de pagini de astfel de texte. Doar că trebuie ceva efort. De altfel, mă repet poate, pentru găsirea unei pepite de aur, de cele mai multe ori, trebuie să prelucrezi tone de steril. Este adevărat că întâmplarea, șansa ori hazardul pot scoate la iveală astfel de pepite. Prin urmare nu vă îngrijorați. Și nu cădeți în defetismul ori acuzele unui alt distins membru europeic, îl numesc aici pe domnul CTA, care vede totul în negru și care nu găsește nimic bun în spațiul bleu. În plus, domnule coleg, dacă tot ce s-ar scrie ar fi doar capodopere, viața noastră literară ar deveni plicticoasă. Literatura înseamnă, printre altele, bucuria și plăcerea lecturii. Care nu sunt, nu pot fi funcții continue. Ci secvențiale și antitetice.

În ceea ce privește textul invocat de către distinsul nostru coleg, latunski, rămânem pe poziții ireconciliabile. Ideea sa a fost magistrală. Și îmi mențin părerea. Și, dacă doriți, putem discuta pe această temă. Și nimeni, aici, nu a acuzat textul biblic de pornografie. Nici direct nici subtil! Și nici textul de mai sus nu are nici măcar conotații pornografice. El, acest text, poate zgâria oarecum, percepțiile timpaniene ceva mai talibane. Atât.

Evident că, de asemenea, ne situăm pe poziții divergente și în ceea ce privește încurajarea scrierii unor astfel de texte. Da, îmi asum și încurajez astfel de texte precum și toate tipurle de experimente literare. Literatura a progresat și progresează prin noutate, prin originalitate, prin experiment, prin creativitate. De aceea spun eu; citiți, citiți marii scriitori, citiți capodoperele. Dar nu scrieți niciodată ca ei. Sunt patternuri care le aparțin. Sunt brand-uri ori mărci, cum am spune astăzi, deja consacrate. Iar orice scriere având astfel de modele nu poate aspira decât, cel mult la statutul de pastișă ori parodie. Scrisul presupune ORIGINALITATE. Și, închei aceste însemnări, parafrazând un celebru evanghelist: dacă originalitate nu e nimic nu e!

PS1. Europeea este un proiect deschis și viu. Ce regret este că mulți tineri au foast speriați de prejudecățile unora cu privire la literatură. Ei cred că gustul, gusturile lor sunt unități de măsură. Nimic mai fals. Gusturile, toate gusturile sunt relative. De aceea spuneau anticii " de gustibus non disputandum"

PS2. Invitați tineri să publice aici. Fără tineri, zadarnic europeim!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-24 07:04:33
         
 
  Ar fi multe de spus, mai puține despre text și mai multe despre comentarii. Întîi, dacă nu remarca altcineva textul îl înstelam eu. Plecînd de la premiza că autorul este o autoare care intră cu bisturiul în mintea unui adolescent. N-o condamn prea tare pe pudica și fundamentalista Amelia, care crede că toți „bătrîneii” sînt libidinoși și vizionează casete cu bulinuță. Mai de rîs sînt bătrîneii care au uitat ce gînduri le treceau prin minte în perioada de tranziție de la pubertate la adolescență. Gînduri curate, frumoase, despre cum o să reușească ei în viață, cum o să cînte în corul bisericii, o să descopere merele de aur și o s-o salveze pe Leana din turnul zmeului. Mai adaug și faptul că unii bătrînei nu prea mai citesc literatură contemporană (drept pentru care le recomand măcar „Cimitirul” lui Teleșpan). Că e de bine (sau de rău) tendința extirpării inhibițiilor ancestrale – n-am de unde cunoaște. Probabil e o modă exacerbată, trecătoare. Mă gîndeam să nu comentez, ci doar să postez (sub incidența anonimatului) un fragment din Sartre, Sade, Miller, sau, mai contemporanul José Frèches. Atunci să fi văzut vrăjeală!
Cel mai-mai mă surprinde reacția onorabilului Kosta. Mai ales mă surprinde aerul inchizitorial de tipul „contra lui Celsus”. Eu n-am afirmat că Biblia este un text pornografic. Am citat doar cîteva paragrafe. Că nu sînt în măsură să înțeleg subtilitățile din ce-am citat, că nu pricep mesajul sacru ce derivă din, iar e adevărat. Întotdeauna am fost un autodidact, nu aveam de unde să știu că domnia-sa a devenit titrat și în teologie. De parcă n-ar fi fost suficient că este cel mai în măsură să taxeze pe necunoscătorii limbii mioritice; și grammar-nazi doar cu cine vrea domnia-sa, ignorînd „miticii” și alte creaturi antediluviene. Și mă simt vinovat că n-am înțeles subtilitățile și mesajul din ultimul text al domniei-sale, „Java Sport”. Doar m-am prins că este scris într-o limbaj impecabil, fără nici o greșeluță.

p.s. și-apoi, unde vedeți voi incestul în textul de mai sus? Dacă eu văd o limuzină și mă gîndesc că ce bine ar fi să fie a mea, sînt hoț de mașini?

p.s. (cf. Cioacă) și, n-o să iert niciodată textele „sacre”, atîta vreme cît sutaniștii vînd doar manuale de istorie sfîntă (cu ce le convine lor), iar prețioșii nu citesc textele sfinte de la „a” la „z” .

Howght!
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-04-24 06:53:54
         
 
  Catren neburuienos adresat domnului neintransigent

În plasa lor când ai să pici
Te vor vâna acești Mitici,
Căci trec prin ochiul de năvod
Orice... nărod.
 
Postat de catre Dumitru Bordusanu la data de 2014-04-23 17:33:06
         
 
  "Traducerile succesive ale textelor sacre nu au putut sa surprinda toate subtilitatile textului originar, iar pe aici nimeni, dupa stiinta mea, nu are calificarea sa o poata face." (K. Vianu)


dle kosta,
dacă ar fi să luăm în seamă afirmațiile dv., am ajunge la următoarele neplăcute concluzii:

1. nea traducătorii ăia succesivi au comis o blasfemie cutremurătoare, drept pt care ar fi trebuit trăsniți de Marele și Primordialul Autor care Este, din elementarul motiv al vicierii mesajului său Sfînt și Atotputernic.

2. cu toate că blasfemia ar fi trebuit detectată și îndreptată de către Mai-Marii Interpretori ai ai Adevărului Absolut (și care au avut și au, pare-se, Legitima Autoritate a cercetării Sfintei Declarații de Dependență a omului de Voința Nemărginitului), totuși, ea s-a perpetuat secole, chiar cîteva milenii de-a rîndul, lăsîndu-ne a crede că incestul e chiar o chestie divină și, prin urmare, nemarcată de păcătoșenie!...

corolar: una din marile nedumeriri, în legătură cu Atotoputernicul este aceasta: dacă El este întocmai alcătuirii noastre pămîntești (precum Sfînta sa Mărturie, redactată în la feld e Sfînta Carte, agrăiește) se naște fireasca întrebare: el, dumnezeu, ce sex are?
e și dumnezeu și dumnezoaică, în același timp?
e hermafrodit?
și dacă da, concepîndu-ne, nu se cehamă că a incestuit cu sine însuși?
păi?!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-23 15:32:52
         
 
  eu n-aș fi atît de intransigent, domnule Kosta, pînă la urmă, generația postdecembristă scrie ce, cum și unde poate. nu mesajul e beteag, ci exprimarea! da' de încurajarea catrenelor buruienoase marca cioacă and miticii ce spuneți, c-acolo năvodul valoric e rupt de tot?  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-04-23 11:08:43
         
 
  Incurajarea unor asemenea texte nu imi pare c-ar produce nimic benefic. Non multa, sed multum, pare ca ar trebui sa fie deviza oricarui Mecena, fie el si contemporan. Incurajand cunoasterea aproximativa a limbii, nu veti aduce lumii scriitori de valoare, ci dimpotriva. Iar Europeea ar trebui, dupa umila mea parere, sa aiba un filtru valoric cu "ochiuri mai mici".  
Postat de catre sters sters la data de 2014-04-23 09:45:15
         
 
  Si, nu, in niciun caz, Biblia nu este un text pornografic, asa cum subtil incearca sa sugereze Latunski, iar doamna Stefan aproba. Traducerile succesive ale textelor sacre nu au putut sa surprinda toate subtilitatile textului originar, iar pe aici nimeni, dupa stiinta mea, nu are calificarea sa o poata face. Asa ca, avocati al diavolului sau nu, atei convinsi sau numai neinteresati de credinta, puteti lasa textele sacre in pace, altele sunt acolo, si nu este dat oricui sa le citeasca adecvat. Nu mai amestecati, va rog, sula (scula cu care ciubotarii dau gauri in pielea ciubotelor) cu prefectura, n-au nici in clin, nici in maneca. Mi se pare blasfemiator ce faceti, onorabile Latunski.  
Postat de catre sters sters la data de 2014-04-23 09:39:49
         
 
  Onoratei doamne Stefan nu i se poate reprosa starea in care se afla Revista Europeea. Cu redactor sau nu, textele reflecta valoarea autorilor care publica aici, ma rog, a selectabililor. Si gustul (de gustibus...) selectorilor. De unde n-ai ce alege, n-ai nici ce culege, se stie, pe sistem!  
Postat de catre sters sters la data de 2014-04-23 09:32:12
         
 
  Dincolo de stangaciile evidente de exprimare, schiopatari care tradeaza o prea subtire cunoastere a limbii in care autoarea are pretentia sa scrie literatura, subiectul e unul scarbos. Mult mai bine a schitat Freud problema atractiei sexuale intre rude, subiect jenant care ar putea face, evident, obiectul unor lucrari de medicina, necum al unei proze scurte, care nu are nici sansa de a spune totul in asa de putine cuvinte. Maladivul, senzationalul desantat, faptul divers atroce vad ca au devenit singurele (aproape!) subiecte demne de luat in seama de tinerii autori(?). Iar daca lumea in care, de bine-de rau, vor fi siliti sa traiasca, va fi asemenea lor, destula pedeapsa! Nu! Parerea mea! Mai ales ca autoarea pare sa confunde dragostea cu... f...l mecanic. Atat sa mai insemne iubirea pentru dumneavoastra? Pentru ca vad, din comentariile de mai jos ca dumneavoastra chiar va luati in serios.  
Postat de catre sters sters la data de 2014-04-23 09:28:31
         
 
  offtopic>
dna Ștefan, să înțeleg că dumneavostră editați revista europeea? Puteți să-i comunicați dlui Corbu nedumerirea mea? vb pe email, e mai prudent!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-04-23 07:40:36
         
 
  Ce mai, pe colo, pe dincolo, pe după cireș. O provoc pe stimata și pudica Amelia să scrie un text de două sute de cuvinte - despre imensa bucurie a unui puști de paișpe ani selectat să participe la olimpiada de istorie. Cu tot ce-i trece lui prin cap în momentul respectiv. Apoi, mai vorbim. Că mi se pare mie doar, ori mare dreptate am? - cum că distinsa n-a comis nici un pasaj bele-tristic, bele-comic, bele-arte și celelalte.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-04-23 05:06:47
         
 
  "un text pînă la urmă anemic ca desfășurare și mesaj adună 3-4 opinii nu probează valoarea lui" Probează oare nonvaloarea lui? Și de ce anemic? Dimpotrivă, spun eu, pentru ce și-a propus să exploreze și să valorifice literar, textul este chiar viguros.

PS1. Eu cred că gestul de a înstela acest text, pe lângă faptul că nu mi se pare a fi nejustificat, cel puțin ca încurajare, a surprins și valoarea textuală. În opțiunea lui latunski. Opțiune pe care o împărtășesc. Iar justificarea înstelării a fost făcută de către rebelul nostru coleg, MAGISTRAL! Pasajul biblic este revelator. Felicitări distinse latunski. Domnule Recheșan, cu celelate aprecieri ale domniei voastre, în mare, sunt de acord.

PS2. Ați scris recent, domnule Recheșan, un text analitic la adresa Europeii. Având comentariile închise, am început, într-un topic separat, să vă răspund. Din păcate, am fost întrerupt de alte priorități. Și, n-am mai avut timpul să continui. Până și dacă o voi mai face, vă spun că aveam atunci a vă face o propunere. Conceptul Europeea are și o revistă. În care valorile Hyde Park-ului, respectiv, Atelierului literar, pot fi decelate și promovate. În revistă nu poate publica oricine. Ci pot fi publicate doar texte selectate și asumate de către un colectiv editorial. Că nu o folosim, că nu a avut succesul pe care eu îl proiectasem, nu analizez acum. De ce am spus toate acestea? Pentru că vreau să vă fac o propunere: nu vreți să ne ocupăm de această secțiune a Europeii? Adică să fiți Redactor șef? Am mai făcut propunerea. Însă, din păcate, totul a fost un fiasco. Și, iarăși din păcate, timpul trece și eu singur nu mă pot ocupa. Ce spuneți? Dacă da, vă voi da parolele de acces să vă familiarizați și să dezvoltați proiectul.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-23 04:14:49
         
 
  Pervers, nepervers, mai sunt și alte opinii. Textul este valid. Literar vorbind. Asta nu înseamnă că nu poate exista și opinia contrară. Literatura, prin definiție, cred eu, este ori ar trebui să fie spațiul alterității, al diversității și toleranței textuale. Nu al adevărului. Nu al realismului. Nu al încremenirii! Ci, al validității.

"ndigoul folosit de personajele literare de mai jos, monstruoasa coalitie care, iata, isi da mana cu mana la momente importante. Cum ar fi vizionarea pe sub mana a casetelor cu bulinuta."
"Va faceti mana pe aici, experimentati cu batraneii,"

Cu toată eleganța de exprimare a pasajelor, prin voalul textual scump, pare că, în loc să se simtă o serafică gleznă ori linia sveltă a unui picior de gazelă, un fel de terminație a piciorului lui "Ucigă-l Toaca" pare a-și manifesta preznța. Da, avem de-a face cu argumenum ad hominem! Firește, la plural, în varianta "copitei extraliterare". Fie ea și de gazelă. Procesele de intenție, un fel de TVA inclus, "bulinuța" întregesc peisajul.

Textul, dulce textul...
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-23 03:50:50
         
 
  Erată: "Blondul poate fi și mat, de exemplu"  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-23 03:32:09
         
 
  Acribic vorbind, câteva imprecizii ca se nu le spun incorectitudini de exprimare, ar trebui corectate.

"Era blond și soarele îl făcea și mai strălucitor." Bșondul poate fi mat.

"Privea în depărtare sau în direcția lui." Imprecis. Care lui? (probabil a Soarelui dar nu se înțelege)

"tolonită" parcă "tolănită" se spune. Sigur aici este vorba de un typo.


"tatăl lui Isabel" De fapt de mai multe ori "lui Isabel" Corect "Isabelei"

"Uneori Isabel iese la petreceri și mai aduce câte un băiat acasă. Cu toate astea Isabel nu este căsătorită."
Să înțelegem că femeile căsătorite ies la petreceri și mai aduc, în viziune auctorială, câte un băiat acasă?

"Luca care" - trebuie evitat.

"Își aprinde bricheta" Sigur că întâi se aprinde bricheta. Însă din context rezultă că își aprinde țigara.

"predă [...] la studenți" - studenților
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-23 03:30:16
         
 
  Ce-i drept, e drept. Talentul nu poate fi pus sub obroc. Va faceti mana pe aici, experimentati cu batraneii, iar apoi va consacrati in Hustler.

Tam tam

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2014-04-22 23:10:59
         
 
  Experiment, neexperiment, textul e pervers. Si prinde acolo unde nici presa de scandal nu mai poate potoli umorile deja scapate de sub control. Exemplele apar mai jos cu prisosinta.

Proiectul regizoral al frazei scurte, de care nu am amintit intamplator, banuind raspunsul, e un fiasco. Procedeul modern din filmografie ascunde golul de idei, se pune accent pe imagine, schematica, fireste, decadenta, incercanata. Nu ma mira nici indigoul folosit de personajele literare de mai jos, monstruoasa coalitie care, iata, isi da mana cu mana la momente importante. Cum ar fi vizionarea pe sub mana a casetelor cu bulinuta. Nu, nu se vorbesc defel prostii, totul e curat. Ca lacrima unui copil de 14 ani.
 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2014-04-22 22:50:15
         
 
  Textul de mai sus este un text experimental. Pare schematic pentru ca e scris cu propozitii foarte scurte special pentru a concentra toata atentia pe mesaj. Ma interesa modul in care este receptat. Oricum dupa comentariile voastre mi-am facut o idee :).  
Postat de catre eva popescu la data de 2014-04-22 20:23:49
         
 
  ps. firesc mi s-ar părea ca editorul v.n. să-și motive gestul, și-ncă repegior, pînă n-apare cioacă cu al său catren de bun venit adresat autoarei! inepuizabilul senior europeic a spîrcuit cam tot ce se putea de paște, îi lipsește doar trofeul unei incest în panoplie!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-04-22 12:23:04
         
 
  părerile fiind împărțite, iaca pun și eu în balanță cîteva observații, nu musai obiective.
1. subiectul nu e grețos, nu trebuia să răsfoim biblia sau estetica urîtului de rosencrantz ca să aflăm asta
2.tratarea și tehnica narativă, probabil că nu-s cele mai izbutite dar comunică un pdv auctorial. sau poate nu, propune dar nu dispune de mijloace literare adecvate.
3.constatarea că textul a stîrnit controverse mi se pare riscantă, faptul că un text pînă la urmă anemic ca desfășurare și mesaj adună 3-4 opinii nu probează valoarea lui
4.un minus evident este aerul artificios, miștocăresc-naiv-vag cinic de "asta e dacă v-am șocat problema voastră, mie nu-mi pasă!"
5.da, graba înstelării cred că ține nu de diskinezia postpascală a editorului navara ci de o anume predispoziție personală! latunski, probabil a cedat unor partispriuri ale verișoarei domnișoarei nina, mai știi? că oameni suntem și nimic nu ne este străin, nici frunza evei nici incestul primordial! :))
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-04-22 12:19:14
         
 
  Eva Popescu, primul lucru pe care ar trebui să-l faci, dacă ai încredere în textele tale, este să privești la rece și cât mai puțin emoțional, comentariile colegilor noștri. Mulți sunt exigenți, extrem de exigenți. Și trebuie să înțelegi dacă și unde vor fi având dreptate. Însă, după cum vezi, textul tău a născut deja controverse. Și ce-și poate dori mai mult un autor? Să-i fie citite textele, dezbătute, interpretate, plăcute ori contesate. Iată, textul tău a atins acest deziderat.

Privit prin prisma unui puritanism intransigent și din perspectiva credinței religioase textul tău șochează. Potențialul incestuos virtual oripilează spiritele caste. Și nu putem nega, de plano, existența unor astfel de spirite. Însă, cum știm, viața nu este alb și negru. Așa cum realitatea validează o astfel de existență, tot ea, realitatea, validează și alte mulțimi infinite de tipologii. Printre care și pornirile incestuoase latente ori manifeste. Iar faptul că un scriitor abordează astfel de tipologii nu-i poate fi reproșat ori interzis. Sigur, textul tău, nu este reportaj ori anamneză medicală. Și nu știu dacă este un text de sine stătător ori face parte dintr-unul mai larg în care latența să devină manifestă. Dacă este un text autonom, de sine stătător, atunci el poate că percepe un episod pasager din existența unei familii și a relațiilor interfamiliale. Cu accent pe cele două "destine": unul în plin proces hormonal-formativ, iar celălalt aflat într-un fel de cumpene existențiale "bătrânitatea", "maladia incurabilă" raportată și la ereditate, un fel de inadaptare erotic-socială și altele. Destine pe care textul le surprinde în fraze precise, tăioae și aproape reci. Tehnica narativă în care un eu-auctorial imprecis și tanscendent situației servește textului. Iar textul, în viziunea mea, este un text valid, literar vorbind. Validitatea sa este confirmată inclusiv de către sentimentele de greață și disconfort intelectual pe care le induce unui lector exigent și puritan.

Ce nu trebuie să uite lecorul, orice lector, este că oamenii nu sunt îngeri. Că oamenii au păcate, fantasme, îndoieli, imaginație, uneori bolnăviciasă și multe, extrem de multe alte calități și defecte. Important, poate cel mai important, este faptul că oamenii sunt deveniri. Adică tranzitivități temporale respectiv căi de evoluție ori, din păcate, de involuție. Și acestea se manifestă în procesul formativ-deformativ al fiecărei ființe umane. Îmi place să cred că textul de mai sus problematizează o astfel de situație. În sensul limpezirii ei în procesul formativ al unui copil care, cu un interior bulversat hormonal și percepțional, într-un context deloc confortabil evoluează sub ochii atenți ai lectorului. Și care poate induce lectorului diverse tipuri atitudinale, diverse percepții și diverse căi de evoluție.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-22 11:43:31
         
 
  din pacate, subscriu opiniei d-nei Amelia. mai exersati. sau abordati o tema ceva mai optimista, mai senina, de ex, vizita lu' mama soacra, cu aruncatorul de flacari dupa gugustiuci, decapitarea unei pisici gestante, sau, la limita, cu exegeze m. buricea. cu stima, jean clonaru.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-04-22 08:05:55
         
 
  Pentru că împărtășesc bățoșenia didactică a Ameliei Cojocaru; pentru că mă simt rănit în esența valențelor mele sacre; da, pentru că e un text scîrbos, grețos, slab spre foarte slab scris:
- reproduc mai jos un text scris sub atenta îndrumare (sau măcar cu tacita binecuvîntare) a unui autor sfînt. Text admirabil, urmat de finalizare. Așa să ne-ajute Dumnezeu!


Cartea a doua a Regilor
Capitolul 13

1.După aceea s-au petrecut următoarele: Abesalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, cu numele Tamara. Pe aceasta o iubea Amnon, alt fiu al lui David.
2.Și s-a chinuit Amnon până într-atâta, că s-a îmbolnăvit din pricina surorii sale Tamara, căci aceasta era fecioară și lui Amnon i se părea greu să-i facă ceva.
3.Avea însă Amnon un prieten, anume Ionadab, fiul lui Șama, fratele lui David.
4.Ionadab era om foarte șiret. Acesta i-a zis: "Fiul regelui, de ce slăbești tu așa pe fiecare zi? Spune mie!"Iubesc pe Tamara, sora lui Abesalom, fratele meu", a zis Amnon către el.
5.Culcă-te în patul tău, i-a zis Ionadab, și te fă bolnav; iar când tatăl tău va veni să te cerceteze, să-i zici: Lasă să vină Tamara, sora mea, să mă întărească cu hrană, pregătind mâncare înaintea ochilor mei, ca să văd și să mănânc din mâinile ei!
6.Și s-a culcat Amnon și s-a făcut bolnav și a venit regele să-l cerceteze. Atunci Amnon a zis către rege: "Lasă pe Tamara, sora mea, să vină și să coacă înaintea ochilor mei o turtă sau două și să mănânc din mâinile ei".
7.Și a trimis David la Tamara acasă să-i spună: "Du-te acasă la Amnon, fratele tău, și-i fă de mâncare!"
8. și s-a dus ea acasă la fratele său Amnon; acesta sta culcat. Și a luat ea făină, a frământat-o, a făcut înaintea ochilor lui turte și le-a copt;
9.Apoi a luat tigaia și a pus-o înaintea lui, dar el n-a vrut să mănânce. și a zis Amnon: "Să iasă toți de la mine!"
10.Și au ieșit de la el toți oamenii. Apoi Amnon a zis către Tamara: "Du mâncarea în odaia cea din fund și voi mânca acolo din mâinile tale". Atunci a luat Tamara turtele ce le gătise și le-a dus lui Amnon, fratele său, în odaia cea din fund.
11.Dar când le-a pus înaintea lui ca să mănânce, el a apucat-o și i-a zis: "Vino și te culcă cu mine, sora mea!"
12."Nu, frate, a zis ea, nu mă necinsti, căci aceasta nu se face în Israel; nu face ticăloșia aceasta!
13.Căci unde mă voi duce eu cu necinstea mea? Și tu vei fi în Israel cu unul din cei fără de minte. Vorbește cu regele și el nu se va împotrivi să mă dea după tine".
14.El însă n-a vrut să asculte cuvintele ei, ci a silit-o și s-a culcat cu ea și a necinstit-o.
15.După aceea a urât-o Amnon cu ura cea mai mare, așa încât ura cu care a urât-o el era mai mare decât iubirea pe care o avusese către ea. Și i-a zis ei Amnon: "Scoală și pleacă!"
16."Ba nu, frate, i-a zis Tamara, a mă alunga este un rău și încă și mai mare decât cel dintâi, pe care mi l-ai făcut tu mie".
17.Dar el n-a vrut să o asculte, ci a chemat pe omul său care-l slujea și i-a zis: "Alungă pe aceasta de la mine afară și încuie ușa după ea".
18.Ea însă era îmbrăcată cu haină pestriță, căci astfel de haine purtau pe deasupra fetele regelui care erau fecioare. Și a scos-o sluga afară și a încuiat ușa după ea.
19.Iar Tamara și-a presărat cenușă pe capul său și-a rupt haina cea pestriță, cu care era îmbrăcată și, punându-și mâinile pe cap, mergea așa și striga.
20. Atunci a zis către ea Abesalom, fratele ei: "Nu cumva Amnon, fratele tău, a umblat cu tine? Dar taci acum, sora mea, căci el este fratele tău; nu-ți zdrobi inima pentru fapta aceasta". Și a șezut Tamara părăsită în casa lui Abesalom, fratele său.
21.Și a auzit regele David de toate cele întâmplate și s-a mâniat foarte tare, dar n-a stricat inima lui Amnon, fiul său, căci îl iubea, pentru că era întâiul său născut.(Biblia Cornilescu)
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-04-22 07:58:35
         
 
  gretos, chiar gretos

nu-mi pot imagina cum cineva, om cu capricii literare si, de ce nu, profil uman, poate instela asemenea text. Nu, nu tine de Pasti, nu s-a remarcat vreo persoana cu valentele amintite, aici, care sa respecte, inteleaga intelectual (nu sa traiasca, Doamne fereste!) Pastele. Deci sa-si puna, cumva, o cheie de bun simt o zi, doua, noua.

Intreb ca o persoana cu nivel mediu de cultura (asa cum ma aflu) si cu gusturi literare necizelate dar care s-au infiripat, in timp, alaturi de dvs.

Aceasta mizerie de tip "the dreamers" autohton, vulgara, schematica intru a fi pe gustul domnilor Lazaresti, slab (spre foarte slab) scrisa, cum a avut sansa de a impresiona pe cineva?

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2014-04-21 22:24:08
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE