FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Daniela Luca


între noi dorm munþi tu le spui sentimente
eu vãd numai pãmânt rãscolit
sunt arheologul cu timp redus
te invit sã coborâm seara
sã luãm cina
pe aceastã câmpie unde umbrele
nu mai au mâini
iar lucrurile sunt deja ºtiute
pe de alt rost

nu e nevoie sã explorãm prea adânc
în fond
iarba are aceeaºi rãdãcinã
în palmele tale
se schimbã doar culoarea din trupul meu
fiindcã am deja loess în atriul stâng
ºi nu mai trãiesc decât pentru a descoperi
ultimul templu

dimineaþã nu voi mai respira
în loc de cord
voi avea ruine tu le spui banalitãþi
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Oriana, cum sã nu mã învârt prin lumini când umbrele îºi fac loc în inimã? Da, am evitat inimã fiindcã am tot scris-o în fel ºi chip în ultimele poezii. Iar uneori îmi place cum sunã "cord", poate ºi masculinul acesta îºi are... "banalitatea" lui. Mulþumesc mult pentru fineþea desluºirilor. Te mai aºtept, vii frumos.  
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-02-21 08:01:19
         
 
  ªi când te gândeai cã umbrele au fost epuizate în poezie, vine Daniela cu o nouã metaforã:
pe aceastã câmpie unde umbrele
nu mai au mâini
iar lucrurile sunt deja ºtiute
pe de alt rost


Un poem atent lucrat, cât despre mesaj... amar:
ntre noi dorm munþi tu le spui sentimente
...
în loc de cord
voi avea ruine tu le spui banalitãþi


Nu ºtiu de ce ai evitat cuvântul inimã. Ca umbra, inima a fost ºi ea banalizatã dar nu cred cã e cazul sã renunþãm definitiv. Se mai poate inova în acest sens. Multe comori zac ascunse... la umbra inimii!
 
Postat de catre Luminita Suse la data de 2006-02-21 04:14:28
         
 
  Uneori compoziþia cuprinde în ea jocul interior, cel abia expresibil. ªi totuºi, cu strãdania de a da nume, de a transforma angoasa în metafore, de a psihiza sezaþiile ºi a-perceptibilul se pare cã ºi tu eºti îndeajuns de familiarã. Altfel nu ai fi "citit" atât de bine esenþialul. Mulþumesc.  
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-02-20 21:57:36
         
 
  "se schimbã doar culoarea din trupul meu
fiindcã am deja loess în atriul stâng"
o metafora originala, impregnata inutil de angoase pentru atata nestatornicie.
o vocatie deosebita pentru compozitie.
Anca
 
Postat de catre A Floria la data de 2006-02-20 21:41:48
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE