|
|
|
|
|
|
|
|
|
Celor care trec |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Urc deasupra și toți norii plâng,
plâng cu lacrimi de piatră și apă,
cad pe pământ
rădăcinile le prind în brațe
răstignind o mare între țărmuri.
Nimeni nu știe mersul norilor
cum se adună și se risipesc peste lume,
cum răsuflă ușurată câmpia
sub ploi vălurite de anotimpuri.
Ne întâlnim pe marile coridoare
pe care numai vântul trece.
Cineva strigă să se deschidă porțile,
celor care trec
să-și lase numele scrijelite-n piatră.
Cum risipit sângele strămoșilor,
multe sentimente a stins,
migrație de inimi arse-n piepturi,
smulse de înfrângeri și victorii.
Aspirația și lupta lor
nu stă-n ordine și medalii fără valoare
pe care nu le-au câștigat
ci-n demnitatea din sufletul urmașilor. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|