FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Neadevăruri esențiale II
Text postat de Elena Stefan
Dacii nu au avut alfabet

Există documente [0] care arată că secuii au preluat - de ce nu ? - în bună conviețuire cu vlahii alfabetul dacic. Iar faptul că au preluat, conservat și transmis din generație în generație până în timpurile noastre nu ar trebui să ne facă să afirmăm : « au furat » ci, dimpotrivă, să le fim recunoscători. Și să mulțumim acelui nobil Kézai care a scris ceea ce veți vedea mai jos.

Avem pe aici pe cineva care locuiește la Viena și care are ceva timp liber? Ar putea lectura, (eventual fotografia și posta paragraful), o cronică maghiară scrisă de Simon Kézai și dedicată regelui LADISLAV AL III-lea care a domnit între 1272 - 1290.

Spune Hașdeu în "Alfabetul dacic al lui Dekeneu": "Biblioteca Imperială din Viena posedă un exemplar din secolul XV, după care s-a și făcut edițiunea lui Endlicher. Niciodată și de cătră nimeni autenticitatea acestei cronice n-a fost supusă bănuielei și nici că putea să fie, deoarece pe la 1340, abia cu vro jumătate secol în urma autorului, noi o găsim deja prescurtată în limba germană de Enric de Muglein [1]
Într-un loc Kézai zice:
“Zaculi Hunorum sunt residui, qui dum Hungaros in Pannoniam iterato cognoverunt remeasse, redeuntibus in Ruthenie finibus occurrerunt, insimulque Panonia conquestata, partem in ea sunt adepti, non tamen in plano Pannonie, sed cum Blackis in montibus confinii sortem habuerunt, unde Blackis commixti litteraris ipsorum (Blackorum) uti perhibentur”
Adecă:
“Săcuii sînt resturile hunilor. Aflînd despre rentoarcerea ungurilor în Panonia, ei le-au ieșit înainte la hotarele Galiției și dempreună cu dânșii au cucerit Panonia, din care au și căpătat o parte, nu însă pe șes, ci la munte învecinați și amestecați cu vlahii, de unde se vede că au și adoptat literele vlahice” [2]
.....
Așadar, un cronicar maghiar ne spune, sînt acum șase secoli, că românii posedau atunci un alfabet propriu al lor, “litterae Blackorum” care nu era nici lătinesc, căci lătinește scria însuși Kézai, nici slavon, grec sau german, de vreme ce pe “sclavi, greci, teutonici” [4] Kézai nu-i confundă niciodată cu românii”

[0] B.P. Hașdeu, Istoria critică a românilor, Editura Minerva, București 1984, pg. 545 și 619.

[1] În KOVACHICH, Sammlung kleiner noch ungedruckter Stûcke, Ofen, 1805, in-8, t.I p. 1-94: Chronik der Hunnen.

[2] ENDLICHER, Rerum Hungaricarum monumenta Arpadiana, Sangalli, 1849, in-8, p. 100. – prima edițiune a lui Kézai este de HORANYI, Viennae, 1782, in-8.

[4] ENDLICHER, 101.


Din descoperirile din ultimele decenii cu privire la strămoșii noștri citate de către regretatul academician Augustin Deac

“ • descopenirea de către istoricii români a celei mai vechi cronici turcești, intitulată Ogusmame, în care se menționează existența în secolul al IX-lea e.n., mai precis pentru anul 839, a unei Țări a Românilor la nordul Dunării și în teritoriile din nordul Mării Negre, până spre Nipru;
• descoperirea Atlasului german din anul 1826. în care pe o hartă ilustrând popoarele Europei de răsărit la anul 900 e.n., pamântul românesc se întindea din Pannonia până la Nipru, specificându-se: Walahen oder Rumuny;
• descoperirea scrisorii unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezultă existența în Transilvania a “țării Ardil”, adică a țării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedește că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, spunându-i, după topica limbii maghiare, Erdély;
• descoperiirea în Biblioteca națională din Budapesta a lucrării lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic și arheolog. care a păstorit peste zece ani în regiunea Balatonului, unde a făcut cercetări arheologice, identificând urme materiale ale unor conace, biserici și cetăți voievodale românești în secolul al X-lea, adică tocmai de pe timpul invaziei triburilor migratoare ungare, lucrare care, deși apăruse în anul 1937 la Tipografia Episcopatului romano-catolic din Oradea, unde preotul a fost transferat de către autoritățile ecleziastice, această carte nu s-a găsit în nici o bibliotecă din România. Motivul se cunoaște!
• descoperirea Cronicii împăratului german Friederic Barbarossa în care pentru anul 1189 se atesta existența unei țări românești numit㠓Walahia” între Dunăre și Munții Carpați condusă de un principe;
• descopenirea surselor documentare privind lucrarea ilustrului cărturar român din secolul al IV-lea, Aeticus Dunăreanu, intitulată Cosmographia, scrisă în limba română cu alfabet geto-dacic și tradusă apoi în limba latină romană;
• descopenirea în lucrările lui Homer-lliada și Odiseea, a unor cuvinte, nume de persoane și alte expresii ca bătălie, Poarta Schciană din limba daco-românească;
• descoperirea a sute de cuvinte daco-românești în limba greacă a dorienilor, plecați din Transilvania pe la anul 1200 î.e.n.,
• descoperirea, într-o lucrare de studii sociale a învățatului grec Pithagora din secolul al V-lea î.e.n. a unor cuvinte neaoș românesti, ca spre exemplu cuvântul “moșneni”;
• argumentarea științifică a folosirii unor cuvinte românești ca mied, meiu, colibă etc., în opera ambasadorului bizantin Panites Priscus, aflat în anul 448 la Curtea neîmblânzitului Atila în al cărui blazon figura ca fiind și “rege al dacilor”. Sunt toate acestea descoperiri semnificative, care corectează aprecierile mai vechi ale unor filologi români și străini, care dup㠓cercetările” lor, cuvinte românești scrise nu apar, chipurile, decât abia din secolul al IX-lea e.n. “
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Domnule Ioan Peia,

Am primit. Mulțumesc. Este un volum impresionant și este în contextul celor susținute aici.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-10 12:50:53
         
 
  eu tot n-am înțeles și n-o să înțeleg de ce trebuie să scoatem cartea xistențială de identitate ca să dovedim lui ics și lui igrec că vorbim românește și suntem AICI!...
asta să o facă ăia care s-au tot fîțîit de colo-colo, prin lume, și nu au mai mult de vreo 70 de ani de cînd ocupară teritorii care nu le aparțineau - prin '47 parcă, - și care au pus gheara pe finanța mondială.
noi nu avem de ce.
toate disputele astea de natură istorică, în ceea ce ne privește, nu sunt decît un fel de sport gratuit, neomologat încă la concursurile de cultură generală!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-07 15:44:13
         
 
  doamna Elena,
am trimis coletul cu cele două volume.
mîine ar trebui să ajungă la dv.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-07 15:22:42
         
 
  Iar cea a domnului CTA a depășit limita bunului simț acuzându-mă de lipsă de discernământ.

Ceea ce am vrut să spun este că nu sînteți destul de perspicace ca să simțiți slăbiciunea argumentelor pe care ni le serviți. Că n-aveți nas pentru domeniul în care vă avîntați atît de tumultuos. S-ar putea deci să fiți dus de nas de unii și mai entuziaști ca dv. Oricum, se pare că și dv. vreți să ne duceți de nas pe cei care ne arătăm un pic mai rezervați.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-02-07 09:28:32
         
 
  "Domnului Cioacă

Pe când un text, fie și versificat, despre văduvioare? Nu de alta dar, se pare, femeile se plâng toată viața că sunt bolnave și mor...văduve. Sau, mă rog, văduvioare!"
(doamna Elena Stefan)

Doamna Elena
Chestia cu " femeile se plâng toată viața că sunt bolnave și mor...văduve. Sau, mă rog, văduvioare!"
este traznet! Ideea este prea frumoasa sa nu incerc ceva. Nu cred ca voi reusii dar de incercat tot o sa incerc.
Sia cum sa va spun si eu una nostima si destul de personala. Eu, printre alti frati si surori o am si pe Onita, care in sase saptamani va implini 83 de anisori. Onita a fost una dintre surorile mele favorite fiindca atunci cand m-am nasut eu ea era deja fata de maritat si instinctul ei de viitoare mama a facut-o sa ma trateze ca pe copilul ei. Deci eu, in primii patru ani de viata am avut doua mame. Onita a fost brici la carte, dar, din pacate, nascandu-se prea devreme nu a fost data la liceu, fiindca taranii pe timpurile alea nu-si dadeau fetele la studii mai inalte. Cu inteligenta si harnicia ei a devenit insa o taranca de exceptie. Nici acum nu a renuntat definitiv la vechea ei profesie, desi datorita varstei si muncii dure pe care a practicat-o intreaga viata arata ca un semn de intrebare. Anul trecut cand am venit in Romania sa-mi mai revad frati si surorile nu am gasit-o la Valcea unde traieste cu fica ei, ca de, cum zice ea, nu pra mai poate, ci la casa din satul natal sub un prun. Statea in genunchi, cu mana stanga se rezema intr-un baston sa nu cada, iar cu dreapta aduna prunele ca ea considera ca este un mare pacat sa lasi viitoarea tuica sa curga pe apa Sambetei. Nu pentru ea vroia sa faca tuica, fiindca ea nu bea, ci "pentru copiii astia" care nu zic nu la un pahar de tuica facut din stradania unei femei de 82 de ani. Dar nu despre asta vroiam sa va vorbesc ci despre convorbirea telefonica pe care am avut-o cu ea acum o luna. Ca sa-i abat atentia de la tot feluri de betesufuri pe care mi le impartasea, am adus vorba despre sotul ei si cumnatul meu care s-a pradit acum zece ani la varsta de 79 de ani. A fost o idee catrastofala, fiindca sora mea in loc sa-si reaminteasca de clipele placute din casnicia ei, asa cum speram eu, s-a apuca sa-si boceasca barbatul, "ca uite eu traiesc si Gheorghe-al meu s-a dus de zece ani"
-Te rog sa termini cu bocitul, ca tu esti principala vinovata ca Gheorghe-al tau s-a dus de zece ani!
-Ce vrei sa spui m-a intrebat Onita oprindu-se din plans pentru a putea rumega mai cum se cuvine acuzatia pe care i-o aduceam.
-Pai tu nu stii de ce barbatii dispar inaintea sotiilor lor?
-De ce?
-Fiindca sotiile le mananca zilele.
-Ha-ha-ha, a reactionat ea nestiind bancul, si tu crezi ca de asta a plecat Gheorghe al meu?
-Nu cred, stiu sigur!

p.s.
Sper sa nu va fi plictisit prea tare cu pologhia mea
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-02-07 02:54:31
         
 
  Viorica Enăchiuc pretinde că a tradus dintr-o limbă necunoscută. adică este un Champollion.

Ar trebui ca de acum încolo să știm că semnul Acela cu trei bare si două puncte este litera a în lafabetul dac, iar semnul .... este litera b.

Nu exist㠔a încercat” în timp ce prezintă un text care se vrea coerent dar miroase de la o poștă a făcătură (haida-de, am pierdut Aradul și Ineul, vin catolicii peste noi ortodocșii, săriți să apărăm municipiul - n-are nici o treabă cu limbajul de sec.XIII).

”Să-i oprim cum spun piesele de teatru că l-am oprit pe Atilla” - asta chiar e bună. Se consuma teatru la greu în sec.XII în Transilvania. Parcă teatrul dispăruse odată cu noua cultură creștină. Va reapărea în Renaștere.



O încercare însemna să spună că semnul cutare poate însemna sunetul f, de exemplu, cu argumente.

Nu să faci corespondențe arbitrare ca să iasă un text. Asta poate face oricine, cu ceva muncă și imaginație.

Nimeni nu o atacă fiindcă a încercat, stați liniștit.
Au atacat-o științific (vezi Dan Ungureanu), iar apoi s-a încăpățânat să facă pe neînțeleasa și marginalizata și a intrat în gașca lui Napoleon Săvescu .

2. Dacia Preistorică este o lucrare depășită din toate punctele de vedere. A fost o muncă uriașă acolo, dar este clar o lucrare de pionierat. Astăzi se regăsește în bibliografii extinse ca o trecdere și cam atât. Orice lingvist vă va confirma că este cu totul depășită, poate utilă accidental.

Eu o am acasă și dacă vă reproduc perle de acolo nu vă va cădea deloc bine. Altfel jos pălăria pentru marele patriot care a fost Nicolae Densușianu. Dar a-l urma orbește e altceva.

E valabil și pentru Hașdeu, un titan chiar față de Densușianu, dar compromise încă din timpul vieții ca cercetător onest. A falsificat câteva documente, lucru arhicunoscut.

Ca și în cazul tăblițelor de la Sinaia sau Tărtăria, invocați cazuri disparate, excepții, posibile falsuri, ciudățenii, cu siguranța că ar reprezenta ceva.

Precizez că pe aceste așa-zise documente nu se regăsește aceeași scriere, caz în care ar fi fost într-adevăr posibilă o conspirație, o desconsiderare.

Sunt cazuri separate, fiecare cu legenda sa, amplificată de timp.
Se vede reaua credință. Se ia tot ce e discutabil, misterios etc și se atac㠔istoriografia oficială”.

Sunt mari diferențe între Hașdeu, Boliac (Deac nu știu) și Iorga. Primii încă sunt la începuturile istoriografiei, gafele erau mai dese, normal. Nici Ioga nu e infailibil, sigur. Dar, ca orice știință, cu trecerea timpului s-a decantat amatorismul de profesionalism, greșeala de adevăr.


Dacă Boliac avea scuza că înainte de el nu prea exista cercetare istorică la noi, cei de azi nu au nici o scuză.

Nu poți să ataci senin romanitatea ignorând dovezile romanizării dacilor și făcând abstracție de colonizare.

Nu poți să afirmi ceva fără să te raportezi la cei care au scris pe subiect. Și raportare nu înseamnă să ataci cu nesmțire, cum face N. Săvescu.

Raportare înseamnă să faci o demonstrație de erudiție și de intuitie, ca Schliemann. Vino cu un text complet în dacă, autentic, care să poată fi tradus sau să nu poată fi tradus. dar să fie authentic.

Nu speculații că alfabetul secuiesc de fapt e de la noi, dar nu există nici o dovadă că noi l-am fi folosit, nu tăblițele de la Sinaia, falsuri recunoscute, nu Hașdeu și falsurile sale cunoscute de toată lumea științifică, demonstrate de Panaitescu dar și de alții.

Există vreo similitudine între Codex-ul Rohoczy, Tăblițele de la Sinaia, Tărtăria sau documentele lui Hașdeu?

A, înseamnă că avem de-a face cu vreo 4 alfabete, fiecare păstrat într-un singur exemplar de text.



Degeaba încercați să inițiați o dezbatere. Nu are sens. Avem de-a face cu propaganda nu cu știință, și știți foarte bine asta.

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2014-02-07 00:26:04
         
 
  Domnului Cioacă

Pe când un text, fie și versificat, despre văduvioare? Nu de alta dar, se pare, femeile se plâng toată viața că sunt bolnave și mor...văduve. Sau, mă rog, văduvioare!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-06 22:12:31
         
 
  Er.

"De ce este chiar documentul însuși atacat cu atâta vehemență?"

"și tot ce o denigrează este bun?"
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-06 22:08:09
         
 
  Distinsă Amelia Cojocaru,

Viorica Enăchiuc este prima care a reușit o traducere. Sau a propus o traducere. Bună sau rea. Dar o traducere. Ori o propunere de traducere. Din câte știu nu susține că ar fi infailibilă. Din păcate nu am cartea să analizez cu mintea mea dacă procedura și algoritmii de descifrare se susțin. Însă sunt minți luminate care sunt de acord cu acest demers și, evident persoane care o neagă. Oricum reproșurile care i s-au făcut țin mai mult de procedură ori de persoana sa, nu de fond. De exemplu, că nu ar exista scrieri de la dreapta la stânga și de jos în sus. Din câte știu a produs exemple care contrazic această afirmație. Că a lucrat înainte de 89 la nu știu ce institut, că, etc. etc. Nimeni nu a venit să ia de exemplu pagina n și să spună: iată semnul grafic G1 are în acest context valoarea literei l1 iar în cuvintele C1, C17 șamd valoarea literei L7, de exemplu. Prin urmare descifrarea nu este congruentă și coerentă. Ori fraza Fx contravine frazei Fy din următoarele motive. Etc, etc.

Așadar există un document într-o bibliotecă din Ungaria. Descoperit de un academician român și tradus într-o versiune care ar putea fi considerată de lucru. De ce este atacată persoana care s-a ocupat de acest document? De ce este chiar documentul însuși cu atâta vehemență? De ce nu nu se analizează ce a scris acea doamnă care a muncit ani până să aibă, cel puțin pentru ea, certitudinea că a procedat corect și coerent și că a descifrat acel document? De ce taxați acest document, fără niciun argument, ca "propagandă"? Că nu vă place traducerea? Demonstrați că este greșită, falsă ori abțineți-vă.

Și dacă aceasta ar fi un fapt singular am putea spune: în regulă o excepție. Însă, din păcate, există un șir întreg de documente și lucrări care, fie sunt ignorate, fie sunt duse în derizoriu și negate la fel de vehement. Dacia Preistorică, tăblițele de la Tărtăria, tablele de la Sinaia, spunerile unor istorici români și străini și câte și mai câte. Ca să nu mai vorbesc de lungul șir de denigrări, demitizări, ducere în derizoriu, negări cu privire la toate personalitățile trecutului nostru și la istoria noastră. Cum să asiști pasiv la un astfel de trend? De ce ar fi mai credibil un fost spion, Neagu Djuvara decât Agustin Deac? De ce tot ce ar veni în sprijinul națiunii noastre este rău și tot ce o denigrează este rău? De ce multiple referințe ale unor profesori de la universități celebre despre trecutul națiunii noastre sunt ignorate?

În textul de mai sus, eu, pornind de la surse de necontestat am afirmat -corect ar fi AM DEMONSTRAT- că aserțiunea "Dacii nu au avut alfabet" este unul dintre neadevărurile esențiale ale istoriei noastre.

Observați mai jos care au fost reacțiile. Majoritatea în afara subiectului ori colaterale subiectului. Dacă nu chiar parazitare. Iar cea a domnului CTA a depășit limita bunului simț acuzându-mă de lipsă de discernământ.

Au avut ori nu dacii un alfabet? Putem răspunde la această întrebare pe baza surselor de care dispunem? Mai ales că se profilează mai multe astfel de pretennții. Care ar putea fi toate valide: alfabetul acesta, de care vorbește Hașdeu, alfabetul propus de Viorica Enăchiuc,(150 caractere) alfabetul tăblițelor de la Sinaia și poate or mai fi. Care este argumentația dumneavoastră cu privire la acest subiect? Dacă aveți vreuna.

Spuneți, "Nu se poate accepta să fie puși tot felul de exaltați sau, mai rău, escroci, lângă Pârvan sau Daicoviciu." Cu ce ar fi mai prejos Hașdeu, Deac, Bolliac și alții în raport cu iluștrii istorici pe care îi invocați? Din câte știu și Iorga era de părere că dacii aveau un alfabet al lor. Să fie aceștia, după spusa dumneavoastră, escroci? În plus, de ce credeți că istoricii și arheologii au monopulul cercetării și descoperirilor istorice? Poate mă înșel dar Heinrich Schliemann, din câte știu eu a fost la bază un avocat. Și abia apoi un ilustru arheolog!

PS.
1. Dacă abordăm o multitudine de subiecte mai mult sau mai puțin adiacente topicului, dispersia de forțe ne va slăbi eficiența. Ce ar fi să dezbatem, cei care suntem în stare, doar subiectul topicului. Nu este obligatoriu să ajungem la o concluzie comună. (Ideal acesta ar fi obiectivul) Dar cel puțin putem testa ce vulnerabilități are fiecare susținere.

2. Da, dpmv traducerea postată sună a ev mediu timpuriu.

Postez mai jos, pentru comparație, un extras dintr-un celebru astfel de poem. Și mi se pare, ca stil, că seamănă izbitor.

"Cum seama-și dă că și-a pierdut vederea,
Se scoală și puterile-și strunește
Și chipul său își pierde-mbujorarea.
În fața lui e-o piatră negricioasă;
De zece ori cu spada o izbește:
Scrâșnește-n ea, dar nici nu se știrbește.
Roland grăiește:”Ajutor, Fecioară!
Ah, Durendal, ce vitregă ursită !
Eu mor și nu-mi mai ești de trebuință.
Cu tine-am câștigat atâtea lupte
Și-atâtea necuprinderi, stăpânite
De Carol cel cu barba colilie.
În mâinile de laș să nu ajungi vreodată !
Un bun vasal te-a mânuit atâta.
Rămâi fără pereche în sfânta Franță !”
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-06 22:03:39
         
 
  Nu înțeleg, apoi, relevanța trimiterii la atestări de țări românești în zorii evului mediu. Știm asta, și nimeni nu neagă în istoriografia română existența acestora în sec. IX sau mai devreme.

Despre alfabetul secuiesc din câte știu e mai complicat, dar a afirma cu atâta siguranță că e ”dac” chiar e riscant.

Da, avem o sursă care spune asta, altele care spun altceva, analiza semnelor, care indică certe origini semite și turcice, explicabile prin probabila origine hazară a secuilor, maghiarizați apoi. E mult aici de spus, dar... iarăși avem de-a face cu o chestiune controversată.


În final, ca profesoară de istorie, implicată, vrând-nevrând în problemele identitare, mărturisesc o anume senzație, cea a unui anchetat.

Intră anchetatorul dur, superior, care îți repeat ore, zile, ani în șir: ești un rebut, un gunoi al Europei, ne e rușine tuturor cu tine, nu te speli, nu muncești, ai IQ sub-medie, istoria ta este una plină de rușine, de trădări, trecut pe care îl cosmetizezi, părinții tăi sunt abulici, aloolici, retardați.


Când te apucă exasperarea, când ai nevoie de o gură de aer și de o speranță, își face apariția anchetatorul ”celălalt”.

Este un personaj bonom, îmbrăcat vesel, zâmbetul său iradiază. Te strange în brațe și îți spune că ai suferit mult, pe nedrept, că ești minunat, ești un geniu, cel mai bun dintre pământeni, că ceilalți toți greșesc și că tu, tu trebuie să le arăți lor cine ești.
Uite, spune bonomul, de mâine vei fi alt om, vei renunța la numele tatălui tău și îți vei descoperi adevăratul tău Eu, ascuns, interior, cel care abia așteaptă să irumpă în cea mai griozavă demonstrație de forță și originalitate.

Doar că DE MÂINE TREBUIE SĂ FII UN OM NOU.


 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2014-02-06 20:23:31
         
 
  Doamnă Elena, entuziasmul dv. a fost excelent carcterizat ca lipsă patentă de discernămînt:

Dv. ideologizați istoria națională a românilor dând curs propagandei unor escroci.


Aveți o minte foarte tînără și credulă.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-02-06 18:26:04
         
 
  Am avut curiozitatea să parcurg așa zia traducere a Codexului Rohoczy de Viorica Enaciuc.

Iată câteva mostre, alese, credeți-mă, cu totul la întâmplare:

”Și marea căciulă a păcii, a luptătorului
din tine, cum merge în același timp hrana
din aceiași mamă, rugăciunea războinicilor
ascult-o! În același timp umple căciula!
Soarele lovește-l! Nimicește băutura,
jertfirea pe tine insuți și marea pază pune-o
la cale aici! Ține căciula, și marea căciulă
va fi cu tine în loviturile importante! Tiara
de tei, cușma Soarelui e
moartă.
Ține cu ceilalți căciula înaltă! Fii
hotărât!
Dacă strălucita căciulă va fi nehotărâtă,
apărarea sa, apărarea sa va fi împotriva sa.
Mergi cu fapte în încercări ori cu cavaleria,
cu căciuli încercate și cu strigăt de șoim,
cu căciula îndoită!
Importantă caciulă să înlăture băutura
de orz pentru generația ta! Căciula ta în
același timp să umple apărarea
municipiului tău cu toți deodată și căciula
să aducă folos! Căciula ta împreună cu ai
tăi să izbească, aducând folos!”


.....................................

Prin luptă Tisa a fost luată; Aradul
lovit; Mântuitorule! Nenorocire e
drumul încheierii păcii; pentru noi e marea
nenorocire! O mare viclenie! Au, vai,
viclenia va face fiii pământul umbrelor!
Drumul tău e al marelui Mântuitor lovit
(zice), furia profetică înaltă Ajută
semănăturile când drumul vicleniei se
va usca! Bătălia e calea ta! Au a ta cale să
fie lovită de mânia profetică vicleană drumul tău merge spre limpedea Tisă,
furios, cu strigăt de șoim! Urmași
ortodocși, loviți însuflețirea profetică,
catolică și marea însuflețire profetică a
șoimului, a drumului tău va fi marea luptă
și victoria înaltă! Au, vai, viclenia să fie
pământul umbrelor în calea ta!

.................................

(...) în drumul și în marea luptă pentru
apărarea Aradului, cu Marele Mântuitor în
importanta luptă, vin de la Rarău armii; și
cu marii Sahara , împreună cu ajutoru1
Mântuitorului.
Să-i oprim, cum spun piesele de teatru
că l-am oprit pe Atila, cu corăbiile din
drumul lor!”


Este stilul acestei scrieri medieval, are o minimă logică, în afara logicii însuflețitoarei propagande de sec.XX?

Aștept răspunsuri, d-na Ștefan.
 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2014-02-06 18:04:46
         
 
  erata:
Cred ca am facut o greseala. Poporul German a avut opt milione de morti in total. Dar din acesti opt milione in jur de douaa milione au fost, probabil, soldati. Fiinfca numai la Stalingrad au murit cateva sute de mi. Deci sa zicem ca raportul dintre vaduvioare germane si armata de ocupatie a fost numai de zece la unu. Este greu de imaginat ca un soldat din armatele de ocupatie sa poata lupta in acelasi timp chiar cu zece inamice. Deci greul a cazut tot pe barbatii germani ramasi in viata. Fiindca ei erau, cu mic cu mare, in jur de trezeci de milioane si nu cateva sute de mi. Deci nu se poate face nici o comparatie intre situatia din Germania dupa cel de al doilea razzboi mondial si situatia din Dacia dupa cu cerirea ei de catre romani. Fiindca nu stim cati barbati daci au mai ramas in viata si nici raportul numeric dintre vaduvioarele dace si soldatii romani din armata de ocupatie. Ce putem afirma cu certitudine este ca nici vaduvioare dace si nici soldati romani nu si-au pierdut timpul degeaba. Fiindca altel nu ar fi aparut Poporul Roman.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-02-06 17:30:47
         
 
  "Și populația Germaniei, după al doilea Război Mondial, era majoritar feminină. Și rușii și americanii au instalat baze militare în această zonă. Cu toate acestea, printr-un fenómen mai greu de înțeles, dar explicabil, după război, în Germania, s-au născut preponderent băieți și, într-un orizont de timp nu prea a mare situația s-a echilibrat. Sigur vor fi fost și nașteri metisate însă nu într-atât încât să un mai avem un popor de germani."
(doamna Elena Stefan)

Aveti perfecta dreptate. Am vazut cu ochii mei un neamt nascut dupa razbel care era negru-negru. Nu l-as fi vazut daca nu ajungea un mare fotbalist. Faptul ca nu s-au nascut mai multi metsti nemti dupa razboi nu s-a datorat refuzului vaduvioarelor brunhilde de a coopera cu armata de ocupatie ci raportului dintre populatia germana si armatele de ocupatia. Dupa pierderea celor opt milione de sodat in cel de al doilea razboi mondial populatia celor doua state germane luate impreuna se afla cam intre 70 si 80 de milione. Armatele de ocupatie luate impreuna nu depaseau doua sute de mii. Oricat de harnici ar fi fost cei doua sute de mii de soldati din armata de ocupatie, tot nu puteau sa satisfaca cererea celor opt milione de femei germane ramase disponibile prin moartea celor opt milione de soldati germani.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-02-06 17:12:13
         
 
  Subscriu în totalitate opiniei dl. Cioacă. Nu exist㠔istoriografie oficial㔠vs. istoriografie underground, există doar profesioniști vs. amatori care sunt mânați de tot felul de interese obscure sau de un patriotism prost înțeles.

Nu există dacomani vs. latinomani.

Suntem români! Nu daci sau romani! Istoriografia, aia oficială, este istoria noastră națională.
Nu se poate accepta să fie puși tot felul de exaltați sau, mai rău, escroci, lângă Pârvan sau Daicoviciu.

Cum putem să ne încredem în Viorica Enăchiuc, în condițiile în care acesat nu este specialist în limba latină???
Cine o boicota în 1983, când toată țara dera în plină febră dacistă, motivate ideologic? Și, totuși, teza sa nu a fost ac ceptată de nici un specialist.

Nu observați că orice nebulosă a istoriei este speculate de manipulatori doar într-un singur sens?
Avem un text pe care nu a reușit nimeni să-l descifreze, un manuscris pe hartie filigranată, pe marginea căruia poți broda oricât, dar nimeni nu te va lua în considerare dacă nu descifrezi limba, că de presupuneri sunt toți buni.

Altcineva, de prin Chitila, a găsit limbă dacică scrisă pe un craniu de cal. Foarte încurajator, chiar un craniu este potrivit să-l tran sformi în lăbliță de scris. Nu știm de unde trage concluzia că ar fi dacică.

Nimeni nu a venit până acum cu un text în dacă, parallel cu un text în latină, slavă sau greacă.

În nici un sit dacic nu s-a găsit până acum o singură tăbliță cu înscrisuri într-o eventuală limbă dacică.
Chiar nu înțelegeți că pentru orice istoric sau lingvist ar fi lovitura vieții lui să descopere așa ceva? De ce să ascundă sau de ce să nu ia în considerare un izvor autentic.


Tot cee a ce ”sun㔠misterios, intră în câmpul propagandei deșănțate, fără respect față de metodă, logică, norme academice.



”Istoria propriu-zisă a poporului român nu a fost scrisă înc㔠- este text de PROPAGANDĂ.

Este sinonim cu istoria poporului romăn nu a fost re-scrisă. După interese obscure.

Nu, istoria poporului roman este cea scrisă de Pârvan, mort pe șantier la nici 50 de ani, de Gheorghe Brătianu, mort la Aiud, de Nicolae Iorga, executat cu sânge rece la comandă politică.

Dacă încearcă cineva să treacă peste ei, atunci să o facă onest, cu documente și cu știința lor de carte, nu prin propaganda deșănțată, bazată pe link-uri de pe internet.

Ceea ce faceți, dl. autor al acetui text, este subminarea identității naționale, a imnului national, a unității poporului romăn și a temeiurilor sale istorice, contestarea dascălilor nostri naționali, contestarea operei patrioților din Transilvania, legitimarea moldovenismului și a existenței unui așa zis popor dac, diferit de cel roman.





Să nu-mi spuneți că ideologizez. Dv. ideologizați istoria națională a românilor dând curs propagandei unor escroci.



 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2014-02-06 15:13:06
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  "inradevar in Romania moderna exista intradevar"(gagiu cioacă)

"întradevăr", "întradevăr", sunt agramat într-adevăr!

"Desigur si marii istorici profesionist pot sa faca gresel in interpretarea evenimentelor istorice, dar greselile lor nu sunt niciodata intentionate asa cum sunt de obicei greselile istoricilor amatori."(ciocălău)

ei, da, greșelile neintenționate devin adevăruri absolute dacă-s făcute de profesioniști. sunt greșeli pozitive, deci valide!
cum ar fi, dacă cioacă zice că "întradevăr" se scrie legat, atunci e o greșală validă, căci, e știut, el e specialist în limba română, prin care a trecut cu ciricliul, precum cioara prin ploaie, ca să se îndrepte spre valea silicoanelor, adică una din văile pe unde își așează, de regulă, cortul minoritarii călători!

"Ma refer la Poporul Australian care este urmasul direct al c......r si hotilor deporati din Anglia acum doua sute de ani. Si ce popor viguros a iesit! Lucru pe undeva normal fiindca in ambele meserii, pentru a se putea supravietuii, e nevoie de mult curaj si inteligenta."(cioculete)

ai uitat să adaugi, cioacă, și poporu migrator, numit, mai nou, rrom, la fel de specilaist, și el, ca viguroșii australieni, în "mbele meserii"!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-06 14:40:48
         
 
  "Ce ați prezentat aici este poziția unui reprezentant al istoriografiei oficiale și argumentele domniei sale,..."
(doamna Elena Stefan)

Doamna Elena Stefan,
Eu nu cred ca istogriografia Romaniei poate fi impartita in istorigrafia oficiala si istorigrafia neoficila. Fiindca nu vad ce interese ar uramrii istorigrafia oficiala si ce interese ar urmarii cea neoficiala. Sau daca exista cele doua laturi ale istoriografiei romanesti, marii nostri istoricici Xenopol, Iorga, Gheorghe Bratianu, Vasile Parvan, Constantin C. Giurascu din ce istoriografie faceau parte din cea oficiala sau cea neoficiala?
Parerea mea este ca inradevar in Romania moderna exista intradevar doua ramuri, una care este interesata sa descopera adevarul istoric asa cum a fost el si care este constituita din istorici profesionisti si una care este interesata in infrumusetarea adevarului istoric datarata unor unor pseudo-istorici motivati de un pseudo-patriotism exagerat. Desigur si marii istorici profesionist pot sa faca gresel in interpretarea evenimentelor istorice, dar greselile lor nu sunt niciodata intentionate asa cum sunt de obicei greselile istoricilor amatori.
Pentru mine interviul reafisat de domnul Latunski este nu numai extrem de interesant dar si extrem de folositor. Daca domnul Latunski ar fi dat numai link-ul probabil ca nu l-as fi citit, din comoditate. Probabil ca asa ar fi procedat si alti colegi de site. Ce este rau in asta?
Si apoi ce interes ar avea istoricul Alexandru Vulpe sa nu ia in considerare tezele istoricilor amatori daca acestea s-ar baza, cat de cat, pe o documentatie valabila? In decursul interviului dat de istoricul Alexandru Vulpe revine ca un laitmotiv expresia "din pacate nu avem dovezi" ceace nu presupune ca el ar fi impotriva oricaror dovezi referitoare la istoria dacilor si istoria de inceput a Poporului Roman, ci ca regreta ca nu sunt mai multe si spera ca in viitor vor fi mai multe. Eu consider ca daca prin vinele mele curge 10% sange roman si 90% sange dac, sau invers, eu tot ala raman. Exista popoare cu o origine mult mai joasa decat originea Poporului Roman, dar nu au din acesta cauza nici un fel de compleze. Ma refer la Poporul Australian care este urmasul direct al c......r si hotilor deporati din Anglia acum doua sute de ani. Si ce popor viguros a iesit! Lucru pe undeva normal fiindca in ambele meserii, pentru a se putea supravietuii, e nevoie de mult curaj si inteligenta.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-02-06 11:46:26
         
 
  Aveți dreptate, am greșit. Cereți unui editor să radieze comentariul meu. Nu știu ce-mi veni!
Ținînd cont că, nici în copilărie nu m-am jucat „de-a dacii și romanii”. Dacă se va pune în discuție și subiectul „țară,țară, vrem ostași” și o să recidivez, să-mi mai atrageți atenția, vă rog. Pînă atunci, îmi prezint scuzele parțiale.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-02-06 11:28:22
         
 
  1. Domnule critic, nu se face așa ceva. 11 pagini cu textul altcuiva! Nu este corect și nici relevant. Și este parazitar.

Puteați să luați câteva extrase și să dați link-ul.

2. Eu nu văd comunitatea științifică dichotomic așa cum sugerați dumneavoastră. Ci nuanțat, mult mai nuanțat. Și cooperativ.

Ce ați prezentat aici este poziția unui reprezentant al istoriografiei oficiale și argumentele domniei sale, le presupun, a priori, de cea mai mare bunăcredință, reprezintă, am putea spune, părerile, opiniile, credințele domniei sale. Adică, în cea mai mare parte, argumente de autoritate. Cărora ușor le pot fi contrapuse alte argumente de autoritate. Așa nu rezolvăm problema. Dacă veți citi cu atenție veți observa "după părerea mea", "În opinia mea" "Eu sunt de părere", "cred", "nu avem izvoare istorice" etc. Sigur este corect ca omul sau oricine altcineva să aibă dreptul la a-și expune părerile. Dar asta nu înseamnă și adevăr, nu înseamnă și argumente de necombătut, cum sugerați dumneavoastră. Și în baza cărora ați dori să știți cine este naționalist și cine nu!

În sinteză un lucru esențial afirmă distinsul domn și, evident, nu pot să nu fiu de acord cu acesta: "istoria propriu-zisă a poporului român nu a fost scrisă încă."

Și aceasta mi se pare esențialul. De aici ar trebui pornit. Într-o largă cooperare cu toți cei care se preocupă de subiect. Pentru că o diplomă, cea de istoric, arheolog, etc îți conferă competențe, îți certifică abilități, cunoștințe, etc. Dar nu îți acordă monopolul. Mai ales, într-o problemă așa de importantă și delicată cum este istoria. Care ne privește pe toți. Și nu putem asista pasivi la fenomene care, cel puțin, sunt discutabile. Și aceasta ca să fiu elegant.

Sigur, luat punct cu punct articolul suportă multe amendamente.

Men'ioney câteva:

Unul dintre "argumentele" latinomanilor este acesta „Populația predominantă locală era, după cele două războaie daco-romane, de sex feminin“ și, vezi doamne, soldații și colonii au înlocuit dacii dispăruți. La o analiză atentă argumentul nu poate fi decât parțial, "extrem de parțial" valid.

Și populația Germaniei, după al doilea Război Mondial, era majoritar feminină. Și rușii și americanii au instalat baze militare în această zonă. Cu toate acestea, printr-un fenómen mai greu de înțeles, dar explicabil, după război, în Germania, s-au născut preponderent băieți și, într-un orizont de timp nu prea a mare situația s-a echilibrat. Sigur vor fi fost și nașteri metisate însă nu într-atât încât să un mai avem un popor de germani.

Spune distinsul istoric " Eu sunt de părere că am fost în principal un popor de păstori" Discutabil. Zona cucerită putea fi în principal exploatarea și prelucrarea aurului și a argintului. Pentru care Traian va fi făcut atâta drum Drum care însă i-a asigurat imense bogății și 123 de zile de sărbătoare.

Mai afirmă istoricul: "Aceste simboluri ale culturii geto-dace au fost rase de romani" Pe întreg teritoriul? Și pe teritoriile, extrem de mari, rămase neocupate?

Mă opresc aici și conchid că o cooperare critică, extrem de critică între "latinomani" și "dacomani" ar fi necesară și benefică.

Oricum, faptul că mulți, extrem de mulți oameni și, în special, tineri, se ocupă de problemă și muncesc precum furnicile, în această direcție, este de admirat.

PS. Insist și vă rog ca pe viitor să vă folosiți mai mult propriul generator de idei și ipoteze. Evident, cu trimiteri la surse.

Vă mulțumesc!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-06 10:33:49
         
 
  și care-i problema, musiu latunski?
că citii și nu găsii niciun motiv serios de constestare a continuității? presupuneri, și atît.
la fel cum toată agitația creată în jurul problemei.
repet: suntem aici, avem o limbă foarte clar definită, viețuim și făptuim, de ce trebuie să aducem dovezi că stră-stră-stră...bunicii erau fix, dar fix, de același tip genomic cu noi, cei prezenți? uite, ungurii veniți din asii, cu carnea sub șa, nu putură să se așeze prin locurile astea - fie pentru că nu le permiseră indigenii, fie pentru că li se păru mai facil în panonia, că, de, ei erau globtrotteriști (!) - și, deși se știe bine acest lucru (că-s venetici, adică), tot încearcă să se insinueze încoace.
păi, dacă e pe doveditelea, că unii au fost, n-au fost pe unde sunt, atunci s-o luă de la adam încoace, să vedem cu cine se însură cain, de apărură atîtea seminții pe lume asta!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-06 10:28:47
         
 
  Acest domn este tot elitist antinațional?

Sintagma «strămoșii noștri daci» ar trebui discutată. Interviu cu Alexandru Vulpe, directorul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan“ Autor: Ciprian Plăiașu |Historia.ro)


Domnule profesor, cine sunt dacii? Ce știm despre ei? Putem să îi considerăm strămoșii noștri?
Sintagma aceasta, „strămoșii noștri daci“, ar trebui discutată. Sigur, dacii pot fi considerați dintr-un anumit punct de vedere strămoșii noștri. Dar s-a exagerat teribil mult. Ei sunt strămoșii noștri cu siguranță din punct de vedere genetic, biologic. Toate popoarele care s-au perindat pe teritoriul acesta au lăsat măcar o mică amprentă genetică, și cu atât mai mult geto-dacii care au fost cuceriți de romani.
„Populația predominantă locală era, după cele două războaie daco-romane, de sex feminin“
Totuși, față de alte cazuri, cum ar fi celții sau chiar și germanii, amprenta de substrat a fost, după părerea mea, mai subțire la noi decât în alte părți. Unul dintre principalele motive este acela că populația locală a fost extrem de puternic afectată după cucerirea romană. Nu doar în sensul că unii au fost luați sclavi, dar foarte mulți luptători daci care au supraviețuit războiului au avut de ales între sclavie și înrolare în trupele auxiliare romane. Aceste trupe auxiliare, formate aproape în totalitate din daci, au fost strămutate cât mai departe de Dacia. Avem documente, niște grafitti pe cioburi, studiate de un coleg mai tânăr, Dan Dana, care confirmă prezența unor astfel de unități în Egiptul de Sus. Alte asemenea unități, formate aici, au fost strămutate în Mauritania sau tocmai în Britania. După ce-au fost eliberați din armată poate unii s-au întors, nu avem cunoștiință. Totuși, cea mai mare parte a lor a rămas acolo unde a fost cantonată unitatea. În orice caz, e clar că populația predominantă locală era, după cele două războaie daco-romane, de sex feminin. Acest lucru a dus, cum e firesc, la romanizarea rapidă. Așadar, cu siguranță putem vorbi de o genă biologică provenind de la populația geto-dacă. Chiar și pe continentul american, unde populațiile amerindiene au fost izgonite, tot a rămas o amprentă genetică. Cel mai bine se vede la populația mexicană: sunt catolici, vorbesc spaniolă, dar dacă ne uităm la înfățișarea lor se vede că sunt urmași lui Montezuma. Dacă mai au ceva comun cu el, asta e altă poveste. Cam așa ar trebui să privim și noi chestiunea cu strămoșii geto-daci, termen și poveste cu o tentă, mai degrabă, politică, naționalistă, decât științifică.
Ce înseamnă, în fond, strămoș? Noi nu știm bine nici românii cum s-au constituit. În opinia mea, istoria propriu-zisă a poporului român nu a fost scrisă încă. Ceea ce avem este istoria elitelor care au condus această țară (domnitori, voievozi, regi, nobili etc.), dar povestea acelor ciobani care au rămas după retragerea aureliană e foarte greu de redat în scris; pentru că nu există documente și nu vor exista. Cine se interesează, de atfel, de populații rămase în teritorii de care erau legați prin necesarul de supraviețuire, de obținerea subzistenței materiale? Eu sunt de părere că am fost în principal un popor de păstori legați strâns de centura muntoasă a Carpaților și, prin acest mod de viață, am asigurat hrana tuturor etniilor care s-au perindat pe aici. Această formă de relief cu peisajul ei specific a asigurat continuitatea noastră în acest loc. Există voci care spun că această teză nu este susținută de documente, că e doar un exercițiu de imaginație. Totuși nu se poate imagina orice! Este, cred, scenariul cel mai veridic.
Lucrurile trebuie văzute în acest caz prin ochii antropologiei culturale. Același lucru e valabil și în cazul civilizației geto-dacice, din care nu a rămas mare lucru. Toate monumentele de cult, fortificațiile, cetățile care au reprezentat cultura elitelor au fost distruse de romani. În fond, urmele arheologice ale sanctuarelor pe care le cunoaștem astăzi sunt doar fundațiile lor. Aceste simboluri ale culturii geto-dace au fost rase de romani, iar elitele au avut de ales: unii au trecut de partea romaniilor, iar alții au rămas să-și împartă soarta cu Decebal. Toți cei care au rămas loiali regelui dac au fost exterminați, iar populația, o parte în sclavie, iar cei mai mulți, înrolați în armatele auxiliare romane. Imperiul practica acest lucru, a făcut-o și cu alte populații cucerite. De altfel, pe teritoriul țării noastre există inscripții cu tot felul decohortes (subdiviziune a unei legiuni, având 500 de soldați – n.r.) și alae (trupe auxiliare de cavalerie – n.r.), cum sunt Britanorum, Hispanorum, Thracorum și multe altele.
„Despre Burebista cunoaștem cu mult mai mult din inscripția de la Dionysopolis decât știm din toate celelalte izvoare”
Ce izvoare avem pentru istoria dacilor înainte de cucerirea romană?
Pentru istoria dacilor, din păcate, izvoarele au dispărut sau ne-au pervenit fragmentar în niște forme trunchiate, ceea ce mi se pare și puțin bizar; sunt în această situație toate izvoarele literare care relatau nu doar detalii cu privire la această creștere și expansiune a puterii geto-dacilor, dar chiar prezentau cu lux de amănunte războaiele daco-romane. Să luăm, de pildă, pe celebrul scriitor roman de origine greacă, Dio Cassius, din opera căruia s-a păstrat mai mult de jumătate. Totuși, capitolul care trata luptele împăratului Traian în Dacia a ajuns azi sub niște forme mizere de rezumare, realizate de Ioan Zonaras (cronicar și teolog bizantin din secolul al XII-lea – n.r.) și de Xiphilinus (călugăr trăitor la Constantinopol în secolul al XI-lea – n.r.).
Se cunoaște, de exemplu, efortul extraordinar depus de Traian de a termina cel de-al doilea război daco-roman și de a integra Dacia, dar despre toate acestea s-au păstrat doar câteva rânduri, în care se spune că a fost un război crâncen, „dus mai mult cu înțelepciune decât cu înfocare“ de către împărat. Au fost mobilizate 12 legiuni, dacă nu mai multe, plus trupe auxiliare, o concentrare de forțe cum rar am mai întâlnit în istoria romanilor. Și cu toate că acest război a fost unul extrem de important, de ce n-avem nicio informație?! Deși știm clar c-au fost o mulțime de autori care au relatat despre aceste evenimente. Despre aceste războie a scris medicul lui Traian, Criton, din care avem câteva fragmente. Apoi împăratul Traian însuși a scris, după modelulDe Bello Gallico a lui Iulius Cezar, o lucrare, De Bello Dacico, din care s-a păstrat numai o simplă frază, ca exemplu de stil sec, simplist, cazon: „Inde Berzobim, deinde Aixim processimus” (De aici am mers la Berzobis, apoi la Aixis – n.r.). Această propoziție s-a păstrat la Priscianus, un gramatic bizantin din vremea împăratului Iustinian (527-565), care o dădea ca exemplu de stil urât, în comparație cu lucrarea lui Iulius Cezar. Traian n-a fost însă un literat, ci un excelent comandant.
Nu avem nici lucrarea originală a lui Dion Chrysostomos (ca. 40-ca. 120), Geticele, ci o cunoaștem doar printr-un filtru târziu, din secolul al VI-lea, al lui Iordanes, care, deși spune niște lucruri interesante, dar care nu amintește nimic exact despre războaiele în care dacii au fost înfrânți. Nu cunoaștem motivul pentru care s-a făcut această omisiune. Iordanes a scris două lucrări: Romana și Getica. Prima este o istorie a romanilor și unde se povestește de victoria lui Traian asupra Daciei, iar în a doua, unde îi confundă pe geți cu goții, nu pomenește decât de victoriile acestora. Afli despre Burebista, Burvista cum scrie el, afli despre Deceneu, afli despre înfrângerea generalului roman Fuscus, în timpul împăratului Domițian (81-96), dar nicio vorbă despre cucerirea Daciei de către romani. Acesta este un aspect interesant, pentru că același autor, în cealaltă lucrare –Romana – amintise de războaiele lui Traian. De aceea trebuie să avem în vedere mentalitatea și ideologia celor care ne furnizează informațiile și care era interesul lor când au scris aceste lucrări. De multe ori, adevărul este distorsionat pentru a corespunde unor cerințe de ordin politic și propagandistic.
Din acest motiv, despre Burebista cunoaștem cu mult mai mult din inscripția de la Dionysopolis (Balcic) decât știm din toate celelalte izvoare. Din acest izvor, contemporan cu Burebista, înțelegem importanța autorității sale; Burebista se afirmă drept cel mai mare rege, care stăpânea asupra teritoriilor de la nord și de la sud de Dunăre.
A existat sau nu un rege cu un nume asemănător lui Burebista în secolul II î.Hr.?
Dar cuvântul „Burebista” este el un substantiv propriu sau comun? Este numele acestui rege dac sau un cuvânt care, în limba geto-dacilor, denumește un șef de trib sau un rege?
Nu putem da un răspuns indubitabil. Într-un text al istoriei romane, scrisă pe baza izvoarelor grecești, de către Trogus Pompelius (istoric roman din sec. I î.Hr. – n.r.), se menționează: „creșterile puterii dacilor prin regele Rubobostes”. Problema este că textul integral a dispărut și avem doar un compendiu, făcut în secolul II d.Hr., de Iustinus. În afară de aceasta, există un sumar al cărții lui Trogus scris de un necunoscut și atașat la compendiul unui manuscris al lui Iustinus. Se pare că în textul original, cartea a XXXII-a conținea informații cu privire la respectiva dezvoltare a dacilor lui Rubobostes, însă rezumatul lui Iustinus reține mai degrabă anectodele și faptele cu caracter moralizator decât datele și evenimentele istorice. De altfel, menționarea lui Rubobostes apare doar în sumarul scris de necunoscut, textul compendiului amintind doar o anecdotă în care dacii au fost pedepsiți de regele lor Oroles pentru o înfrângere suferită în lupta cu bastarnii și c㠄dacii sunt și ei o mlădiță a geților“. De aici a pornit o întreagă controversă, dacă a existat în secolul II î.Hr. acest Rubobostes, o corupție prin metateză a lui Burobostes, Burebista, sau Trogus menționa probabil vreun eveniment care s-a petrecut în vremea lui Burebista cel mare, din sec. I î.Hr. ?
S-au adus argumente foarte puternice și într-o direcție, și într-alta. Constantin Daicoviciu, Rudolf Werner, Carl Brandis considerau că este firesc să fi existat un rege dac cu denumirea de Rubobostes și că acele creșteri ale puterii dacilor s-au petrecut realmente în secolul II î.Hr., cu aproape 100 de ani înainte de regele Burebista, care moare în acelaș an cu Iulius Cezar, în 44 î.Hr. De asemenea, pe plan arheologic, constatăm că începutul culturii materiale geto-dacice, așa cum o știm astăzi, a început tocmai în secolul II î.Hr., în jur de 150 î.Hr. Potrivit cercetătorilor menționați, este de presuspus că în prima jumătate a secolului al II-lea î.Hr. a existat un rege cu un nume asemănător lui Burebista. Că îl chema Rubobostes sau Burobostes n-are nicio importanță. Putea să fi fost un „Burebista I“!.
Nu pot fi ignorați însă nici cei care contraargumentează teoria existenței unui rege dac în secolul II î.Hr. Aceștia spun că un rege de o asemenea importanță ca Buro-Rubobostes ar fi fost imposibil să nu fie amintit și de o altă sursă, pe când Burebista este menționat de mai multe izvoare. Disputa este departe de a fi soluționată și doar o nouă incripție, ca aceea de la Dionysopolis, ar face lumină sau ar putea schimba total viziunea noastră asupra lui Burebista.
Nici centrul puterii sale nu știm exact unde a fost. Există o întreagă dezbatere în privința capitalei, dacă aceasta a fost în zona Munților Orăștie sau în Argedava, așezată cu siguranță la sud de Carpați, dar exact unde, nu cunoaștem (poate la Popești, Mihăilești, pe Argeș, poate alta, în Dobrogea). Faptul că, probabil, prima acțiune militară a lui Burebista a fost împotriva celților din spre vest ar valida ideea că avea puterea în Transilvania, deși textele sugerează mai degrabă că el provine de la sud de Carpați, chiar dacă confuzia între geți și daci se făcea curent la acea vreme. Cel care menționează proveniența getă a lui Burebista este Strabon (istoric și geograf grec, 63 î.Hr-24 d.Hr. – n.r.). Dar tot acesta e unul dintre autorii care scriu că dacii și geții nu sunt același neam deși ar avea aceeași limbă.
„Documente existente indică o rudenie cu limbile balto-slave“
Cum îi putem diferenția? Cine îi prezintă prima dată separat?
Strabon face prima diferență categorică: geții sunt cei care trăiesc în aval pe Istru (Dunăre), în vreme ce dacii locuiesc în amonte. Dar tot Strabon spune că geții au aceeași limbă cu dacii, și tot el, în aceiași carte, că geții au aceeași limbă cu tracii. Trebuie luată cu rezervă această observație întrucât vine de la un grec și nu de la un vorbitor al vreuneia din aceste limbi. Limbile erau probabil foarte înrudite, dar nu era una și aceeași limbă. Nu avem documente, dar sunt lucruri pe care le putem înțelege prin analogii cu ceea ce există în alte părți. Despre limbile tracice cunoaștem foarte prea puțin. Documente existente indică o rudenie cu limbile balto-slave – aceasta este opinia mea. Unii, care nu vor să mai audă de slavi, caută o altă origine a dialectelor sau limbii pe care o vorbeau supușii lui Burebista și ai lui Decebal. Nu au unde să ajungă pentru că n-au argumente. Ce avem ne îndreaptă către grupul balto-slav. Putem considera că limba geților, a dacilor, a format – împreună cu cea a tracilor până la un punct – o grupă comună, într-o ramură balto-slavă.

Cum rămâne cu cele aproximativ 200 de cuvinte geto-dace din limba română: brânză, barză, viezure, mânz...?
Argumentul că ele ar fi de origine geto-dacă ține de domeniul etimologiei ipotetice. Cunoaștem că există în limba română aproape 200 de cuvinte care n-au o origine clar explicabilă. Nu știm etimologia lor; asta nu înseamnă că erau automat geto-dacice. Este plauzibil să credem că cel puțin o parte ar putea să provină din substratul geto-dacic. Însă, cum poți demonstra? Aceste lucruri sunt foarte complicate pentru că, științific, nu poți dovedi indubitabil. Asta nu-i împiedică pe unii să facă speculații de toate felurile.
Putem remarca un lucru care a rămas într-un con de umbră, și anume o informație din vremea împăratului Iustinian (527-565), că o populație tracică din Balcani, bessi, care încă vorbea limba ei, lingva bessorum. O parte din această populație a fost mutată, sub Iustinian, în Sinai, la mănăstirea Sfânta Ecaterina. În urmă cu vreo 25 de ani s-a descoperit o ladă cu manuscrise și conținutul acelor documente ar putea să ne intereseze și pe noi. În prezent, acestea sunt în Grecia, iar accesul este restricționat; nu știm exact ce conțin nici până astăzi. Din ce am auzit, de la cei care le-au văzut, sunt și texte în limba slavă. E de văzut dacă sunt, într-adevăr, în slavonă sau nu cumva sunt în bessă. Dacă bessi de acolo au lăsat ceva scris și acel ceva se păstrează, s-ar putea să ne schimbăm total imaginea despre ce au fost limbile tracice, dacă și cât erau ele de apropiate de familia de limbi balto-slavă.
Deci ipoteza, lansată de unii, că dacii ar fi vorbit latină și că s-ar fi înțeles în mod direct cu romanii este o speculație?
Nu are niciun fundament. Dacii vorbeau o limbă din familia limbilor tracice.
„Media de înălțime la toate populațiile din acea vreme era mult mai mică decât a populațiilor de azi“
Cum arătau dacii? Erau ei mai aproape de greci sau mai aproape de germani?
În primul rând, trebuie să ținem seama că atât grecii, cât și romaniiaveau un ten măsliniu.Astfel, tot ce era la periferia nordică a zonei mediteraneene arăta blond. Există, într-adevăr, informații că traciiar fi fost blonzi, dar e greu de spus tocmai din cauza clișeelor și a percepției autorilor. În privința înălțimii, știm că media populațiilor mediteraneene pe care le cunoaștem era undeva la 1,60. Pentru celelalte populații, referirile se fac mai ales la gladiatorii aleși dintre traci sau germani. Însă criteriul de alegere îi viza pe cei mai voinici dintre ei. Nu înseamnă că toți erau așa. Mult mai precisă ar fi o demonstrație antropologică. Din păcate, avem foarte puține schelete. Ritul funerar al dacilor se oficia prin incinerație și nu avem dovezi în acest sens. În general, cu unele excepții, media de înălțime la toate populațiile din acea vreme era mult mai mică decât a populațiilor de azi. Cauza principală este dezvoltarea industrială din epoca modernă, care a dus la o acțiune mai agresivă a glandei numită timus.

Din informațiile arheologice, cum ne putem imagina o casă a unui dac?
Aici trebuie să luăm în calcul importanța lemnului în construcție. Casele dacilor erau în principal din lemn, nu mult deosebite de cele tradiționale din Maramureș, așa cum se pot vizita la Muzeul din Sighet. Acolo unde exista stejar locuințele erau făcute din acest material și puteau dura foarte mult. Etnografia actuală ne arată case care sunt datate pe la 1700 și care sunt în funcție și astăzi. În plus, de multe ori la construcția unei case se folosea material din casa distrusă. Astfel, o casă bine făcută din stejar poate dura câteva sute de ani, dar aici avem probleme greu de rezolvat. Dacă satul nu este incendiat, astfel încât să rămână urmele incendiului, există probabilitatea să nu rămână nimic. Lemnul putrezește extrem de repede când nu este întreținut, mai ales dacă e inundat de vegetație. Acest lucru se poate observa ușor pe stâne; odată părăsite, invadate de pădurile din jur, nu rezistă mai mult de 100 de ani și, ca arheolog, nu mai vezi nimic, niciun indiciu care să te determine să sapi.
„Putem asemăna casele geto-dacilor cu locuințele vechi ale țăranilor“
Dacă locuitorii așezării foloseau ceramică sau metal găsim urme, dar urmele locuințelor, nu. În cazul geto-dacilor, ceramica devenise un lucru comun începând cu secolul al II-lea, sub influența, în mare măsură, a civilizațiilor de la sud și de la sud-vest, în special din lumea mediteraneeană. Trebuie să vedem însă și care era funcția ceramicii. În viața de zi cu zi, cei care au această cultură a lemnului folosesc ceramica în mare măsură ca formă de reprezentare, așa cum o folosește românul de astăzi: în Maramureș ai instalate, de pildă, farfurii frumoase pe perete. Nu se mănâncă din ele. Se mănâncă în blidul din lemn, care dispare odată cu civilizația. Până și cuiele, care sunt tot din lemn, dispar.
Dacă locuințele nu sunt întărite cu lut și nu au fost incendiate, ele nu lasă urme. De obicei, în așezările mari găsim de multe ori case întărite cu lut. Am găsit aici, la Plopești, lângă București, locuințe făcute cu nuiele și umplute cu lut, care, luând foc, ne-au permis, în câteva cazuri, să urmărim pereții până la o înălțime de 40 și ceva de centimetri. Una dintre casele de la Popești, pe care am săpat-o în anii ’50, arăta exact ca locuința în care eram cazat: două camere, la mijloc un coridor și în față o prispă. În domeniul acesta, până la apariția betonului și a cărămizilor moderne nu s-au făcut progrese. În 1974 a venit în România un coleg german. Am mers împreună în Maramureș și atunci el mi-a spus ceva care completează foarte bine demonstrația: „Parcă mă aflu în Germania secolului al XII-lea. Aștept din moment în moment, după un deal, să apară castelul de la Heidelberg“.
Putem, așadar, asemăna casele geto-dacilor cu locuințele vechi ale țăranilor, inclusiv bordeiele.
„Exista o castă preoțească și o castă nobilă, care se distanțiau ca port de mare masă a luptătorilor“
Din punct de vedere al organizării socio-ierarhice ce informații deținem?
Avem câteva informații și cred că sunt destul de complete ca să ne dăm seama că exista o castă preoțească și o castă nobilă, dar care se distanțiau ca port de mare masă a luptătorilor. Erau distincții în materie de port și prin forma căciulii pe care o aveau. Burebista și Decebal pot fi considerați într-adevăr regi, aleși sau pe cale ereditară, ajunși în această funcție. Nu mai poți să-i vezi ca șefi de trib. Sigur, triburi existau și la greci, și la romani, și la evrei. Sunt cele 12 triburi ale lui Israel. Tradiția s-a păstrat, dar nu putem compara un trib de epoca fierului cu un trib din neolitic. E clar că ierarhia era deja bine marcată în vremea Burebista-Decebal.
De asemenea, se destinge o castă preoțească ale cărei ecouri s-au păstrat în textele istoricului roman de origine iudaică, Flavius Iosephus, care îi compară pe esenieni cu cei mai mulți dintre daci, pleistoi, ceea ce, la prima vedere, pare a fi o absurditate. Totuși, specialiștii în ebraică mi-au atras atenția că termenul pleistoi (cei mai mulți) este tradus cu ha rabim în limba ebraică, iar această înseamnă și cei mai buni (limba ebraică veche n-are superlativ). Flavius Iosephus, care îi cunoștea bine pe esenieni, a spus cei mai mulți, dar se referea la cei mai buni, așa cum se vedeau pe sine, eseninii, care își spuneau fii lui Sadoc.
Esenienii erau și o sectă religioasă, deci ce concluzii putem trage de aici despre religia dacilor?
Există un comportament religios al dacilor, comparat pe de o parte de Flavius Iosephus cu cel al esenienienilor și, pe de altă parte, de Herodot cu cultul pitagoreic. Geții din vremea lui Herodot nu vorbeau de Pitagora, dar grecii, neînțelegându-i, au comparat cultul lor cu Pitagora. Această mențiune a lui Herodot – fie că a fost numai a lui, fie că a fost din vremea lui la mai mulți autori, de pildă la Hellanikos, care e contemporan cu Herodot și care spune același lucru despre Zalmoxis – a fost preluată apoi până în epoca romană și a dăinuit până în Evul Mediu. Toată această relație între geți și pitagoreici a dat naștere la speculații în epoca noastră.
„Dacia era politeistă, cu rituri sângeroase, iar creștinismul a pătruns abia odată cu romanii“
Practic, ce cunoaștem despre religia geto-dacilor, în afară de lucrurile provenite mai degrabă din imaginarul grecesc?
Nu putem să excludem imaginarul grecesc și implicit izvoarele scrise de greci. Avem, așadar, două surse. Pe de-o parte, imaginarul grecesc, care trebuie luat cu mare precauție, dar e clar că a existat un cult special al lui Zalmoxis. Poate n-aș crede nici în acest cult, dacă n-ar fi apărut, în 1959, inscripția cu regele get Zalmodegikos. Deci, a existat într-adevăr un personaj, despre care putem discuta dacă e zeu sau nu; plăsmuire este felul în care îl prezintă Herodot. Cum s-a ajuns la asemănarea cu Pitagora e greu de aflat. Geții erau cunoscuți deja într-o tragediea lui Sofocle. Așa încât avem o dată această imagine, care s-a amplificat cu timpul la alți autori și care, cum vedem, a ajuns până la epoca lui Iosephus, iar acesta face paralela de care vorbeam. Dincolo de toate dezbaterile provocate de aceste surse, e cert faptul că exista o castă preoțească cu o serie de ritualuri, iar asceza era sigur unul dintre ele. Nu cunoaștem sub ce formă: dacă era numai abținere de la unele alimente și/sau de la raporturi sexuale ori era mai mult decât atât.
A doua sursă e arheologia, dar există o problemă de datare. Sursele literare se referă la epoca lui Herodot, secolul V î.Hr., iar sursele arheologice cele mai vechi sunt din secolul II î.Hr., iar mai numeroase din secole I î.Hr.-I d.Hr. Acestea constau în urmele sanctuarelor distruse de romani, care sunt nu doar la Sarmisegetuza, dar și în alte părți. Un exemplu este în județul Brașov, la Augustin: acolo s-a găsit un complex de cult la fel de mare ca dimensiuni ca acela de la Sarmisegetuza, numai că mai slab păstrat. Cunoaștem două tipuri de sanctuare: unele cu coloane și unele cu absidă orientată nord-est, vest-nord-vest. Prin munții din jurul Sarmisegetuzei, Melea, Tâmpu și Rudele, s-au găsit mici sanctuare, care au fost interpretate mai întâi ca stâne, după aceea ca locașurile acelor pleistoi, comparați de Flavius Iosephus cu esenii și care au trăit acolo, care locașuri au fost distruse, la rândul lor, de cucerirea romană. Chiar pe Columna lui Traian există niște temple circulare pe lângă care trece cavaleria romană, probabil cea a lui Lusius Quietus, care a atacat Sarmisegetuza venind dinspre munți.
Însă relația între ce spune Herodot și ce știm din punct de vedere arheologic e foarte greu de făcut și consider că e abuziv să extindem cultul zalmoxian de la geții secolului V î.Hr. asupra dacilor. Nu avem, în acest sens, în prezent, nicio informație serioasă de luat în seamă. E firesc ca dacii să fi avut un pantheon foarte asemănător cu cel grec și cel roman, dar cine a fost zeul suprem al lui Decebal este greu de răspuns.
Nu putem vorbi de un monoteism, cum au încercat unii să sugereze?
Nu. E un politeism categoric. Avem de-a face cu o exagerare venită dinspre casta preoților ortodocși, care ar dori să arate că geții erau creștini înaintea lui Hristos. Dacia era politeistă, cu rituri sângeroase, iar creștinismul a pătruns abiaodată cu romanii.
Știm că dacii practicau sacrificiul uman. Este acesta un ritual neobișnuit pentru secolele II-I î.Hr.?
Nu e un ritual neobișnuit, neîntâlnit. Îl întâlnim și la celți, și la slavi, și la absolut toți până la creștinism. Sacrificiile umane nu sunt la daci mai multe decât la alții. Există niște gropi, la Orlea, jud. Olt, în care este foarte probabil că au fost depuși niște oameni care au fost sacrificați. Aceștia – spre deosebire de celelalte 250 de morminte găsite pe tot teritoriul țării din această epoc㠖 au fost depuși și cu piesele lor. În schimb, celelalte aproape 250 de schelete găsite în așezările dacice – numai la Popești am descoperit vreo 10 – n-au niciun inventar. E posibil să fi fost sclavi sau oameni care au fost executați. La Popești am găsit și cranii decapitate. Nu sunt sigur că erau sacrificii umane. Sacrificii umane sunt gropile acelea, cum sunt cele de la Orlea, unde au fost găsite femei și copii cu întreg inventarul.
Așadar existau sacrificii umane, dar erau excepționale, și în aceeași măsură în care ritualurile de acest fel erau prezente la toate populațiile din acel stadiu de civilizație. Restul sunt discuții: în ce măsură erau sacrificații prizonierii, sclavii sau dintre proprii semeni nu putem să ne prononțăm.
„Cunoaștem că aveau un meniu variat“
Ce cunoaștem despre alimentația dacilor? Există resturi calcinate de cereale, de anumite tipuri de mâncăruri, cum s-a mai întâmplat în alte cazuri?
Din punctul acesta de vedere nu știm mare lucru. Pentru a trage concluzii în acest sens am avea nevoie de analize. Ce avem nu e suficient și departe de cum se lucrează astăzi pe plan european și mondial. Știm, de exemplu, că meiul era folosit. Turtele de mei. Sunt atestate toate cerealele tradiționale europene. Deci cunoaștem că aveau un meniu variat. De aici putem să înțelegem că dacii erau o populație de păstori și agricultori, dar nu de nomazi. Trebuie să avem în vedere mobilitatea dată de transhumanță, dar nu un mod de viață ca acela al popoarelor de stepă.
Se fac tot felul de speculații despre dacii liberi, care sunt ceva mai mulți decât zona cucerită de romani... Se spune că, de fapt, de acolo am moșteni fondul...
Nu se știe. Costobocii au luptat cu romanii, dar n-au fost cuceriți de aceștia; chiar urmașul împăratului Adrian, Antoninus Pius (138-161), s-a luptat cu dacii din nord. S-au păstrat texte, și chiar o piatră funerară a unui interpret pentru limba dacilor. E clar că limba dacă s-a vorbit până în secolul al III-lea. Existența dacilor liberi e certificată, dar ce s-a întâmplat cu ei nu se știe. Aceeași întrebare e legată și de carpi, pare-se tot o ramură tracică. Ei au lăsat niște urme adânci în istoria secolelor II-III d.Hr., când romanii au purtat bătălii cu ei și cu goții. În cazul lor avem morminte, necropole, dar nu știm cum au dispărut.
Au intrat în mare masă a migratorilor sau în masa celor romanizați?
Ambele variante sunt posibile. Limba latină din care s-a născut limba română s-a păstrat în arcul carpatic, în opinia mea, dar cum a ajuns să ocupe toată Moldova, până dincolo de Transnistria și Bucovina, nu știu! Cred că responsabili sunt păstorii prin transhumanță. De ce s-a pierdut limba dacilor vorbită în Moldova, chiar în ciuda faptul că aveau aceleași obiceiuri cu cei din Transilvania? Aici poate să intervină puterea limbii latine, care s-a suprapus și a distrus dialectele geto-dace. Fenomenul e constatat peste tot în lume: dialectul mandarin, care triumfă peste toate dialectele chineze, sau limba swahili, care tronează peste alte câteva zeci de limbi tribale locale.
„Timp de 200 de ani s-a găsit doar argint, nu aur, asta până la apariția acestor brățări de aur“
Ce cunoaștem despre relațiile comerciale ale dacilor cu cei de la sudul Dunării?
Spre deosebire de tracii sudici, odrysi, de exemplu – care au avut o legătură foarte intensă cu Grecia, mergând până la adoptarea unor culte de către greci și, ulterior, până la adoptarea întregii civilizații grecești – la nord de Balcani și în special la nord de Dunăre a existat o anumită rezistență. Aceasta a fost spartă, dar mult mai greu și mult mai încet. Ceramica lucrată cu roata a pătruns mai târziu aici și a început să fie reprodusă local și mai târziu. Până și modelul inscripțiilor de pe tezaurele din secolul IV î.Hr. lipsește la nord de Dunăre. La sud de Dunăre sunt prezente aceste dedicații făcute unui rege; spre exemplu, numele regelui odris Cotys apare pe foarte multe vase de argint. La nord de Dunăre avem același tip de tezaure, dar fără inscripții. Era adoptată civilizația, dar nu și textul. Acolo erau dedicate regelui trac, odrys, Cotys, aici nu domnea Cotys, dar nici numele liderului local nu a fost înscripționat.
Dacă tot am vorbit de tezaure, cum s-a născut legenda tezaurului lui Decebal ascuns sub un râu?
Legenda apare la Criton, medicul lui Traian, și credem că a fost martor ocular. Cifrele sunt însă exagerate. Totuși, mai e o problemă de „topos“ literar,loc comun. Criton spune că tezaurul a fost ascuns sub albia râuluiSargeția. De aici s-a tras concluzia că a existat un râu cu numele Sargeția. Dar povestea cu ascunderea tezaurului o întâlnim și în epoca elinistică, undeva în Anatolia, sub albia râului Sargenția. Acestea sunt locuri comune, preluate de la un scriitor la altul. În ce măsură sunt adevărate, e foarte greu de spus. Totuși, pe Columna lui Traian vedem oameni cărând tot felul de obiecte, pocale de argint etc. Tot ce știm din arheologie e că tezaurele dacice sunt de argint. Timp de 200 de ani s-a găsit doar argint, nu aur, asta până la apariția acestor brățări de aur.
„De ce, timp de 200 de ani, n-a apărut nici măcar o brățară?“
Și atunci, unde putem să integrăm aceste brățări de aur? La niște falsuri?
E foarte greu de spus. Plec de la prezumția că sunt autentice și că singura acuză pe care o putem aduce, mai mult autorităților române, e aceea că în zona capitalei lui Decebal căutătorii de comori fac ce vor. Problema nu se reduce la tezaurele de aur sau de argint, dar aceștia au găsit enorm de multe bucăți de fier, pe care le-au scos de la locul lor și le-au aruncat, că nu-i interesa; iar acest lucru ne-a adus nouă o pierdere imensă.
Și mai e un lucru de discutat despre aceste brățari: de ce niciuna n-a fost găsită de arheologi? Dacă le găseau arheologii nu existau discuții, dar de ce, timp de 200 de ani, n-a apărut nici măcar una? Experții le-au privit și au spus că sunt autentice, dar rămâne o umbră de îndoială pentru că arată identic cu cele vechi, din argint. Nu există niciun element de noutate. Cum adică, meșterul acela dac nu a mai avut nimic inspirat ca să adauge? Până și ștanțele de pe cele de aur sunt aidoma cu cele de pe argint, numai puse altfel, în alte poziții ca să semene.
Pe de altă parte, a mai apărut acum și campania aceasta că sunt false. E clar că dacă sunt falsuri cei care le-au găsit scapă mai ușor, așa că îl înțeleg pe avocatul care pledează că sunt false. Știu că s-a creat un prejudiciu statului român de vreo 300.000 de euro, dar consider că e mai bine așa, pentru că, deși există îndoieli asupra lor, nu poți să afirmi clar că sunt falsuri. De aceea cred că e mai bine să dai 300.000 de euro pe niște falsuri decât să pierzi niște piese autentice.
Revenind la istorie, aurul după care s-a dus Traian în Dacia este, de fapt, argint?
Este, desigur și argint, dar a fost probabil și aur. Nu putem nega. Exista exploatarea în zona Apusenilor. La Roșia Montană, spre exemplu, s-au făcut cercetări și e clar că dacii n-au lucrat în subteran acolo înainte de romani. Dacii obțineau aurul din spălarea nisipurilor de râu ca și moții de astăzi. Deci nu putem nega că Decebal nu avea aur. Dar, nu numai aurul a motivat campania de cucerire a Daciei. Au fost și alte cauze, cred, mult mai importante, în principal de ordin strategic: prin cucerirea Daciei se anihila un centru de putere anti-roman care devenise mult prea periculos:
Descoperire epocală la Severin:
S-a găsit amfiteatrul reprezentat pe Columna lui Traian
Ce putem spune despre portul vestimentar al dacilor?
Afară de ce este reprezentat pe Columna lui Traian altceva n-avem. Ar mai fi ceva și pe metopele de la Adamclisi, dar acolo este foarte stilizat. Izvorul iconografic cel mai clar pe care îl avem este Columna lui Traian. Într-adevăr, portul reprezentat pe columnă seamănă cu cel țărănesc. Doar căciulile diferă puțin. Îi avem reprezentați acolo pe acei tarabostes și piliates care apar îmbrăcați exact ca țăranul din secolul al XIX-lea. Lucrurile acestea sunt studiate și de etnografi. Se poate ca, în realitate, lucrurile să fi fost mai elaborate, dar de unde să facem presupuneri, dacă avem doar o sursă?
Dar cât de veridică este Columna lui Traian? Ce surse de informare au avut artiștii? Au luptat ei alături de Traian? Au mers în Dacia, ca să vadă cum stau lucrurile? Sau avem de-a face, ca în cazul metopelor de la Adamclisi, cu artiști de undeva din sud, care nu au nicio idee și reprezintă în spatele luptătorilor vegetație mediteraneeană?
Avem de-a face cu un mic paradox. Nu cred că autorii sculpturilor au fost aici dar – asta e părerea tatălui meu, Radu Vulpe, care era convins, și mi se pare o idee plauzibil㠖 cred că întregul desen al Columnei reprezintă, în mod figurativ,exact textul operei pierdute a lui Traian. Era normal să fie așa, pentru că împăratul reprezenta autoritatea supremă. Indiferent de stilul urât în care era scrisă opera lui, era a împăratului și nimeni nu-și putea permite să scrie altceva decât scrisese el acolo. Traian a fost văzut de toți istoricii ca fiind unul dintre cei mai buni împărați, deci autoritatea în vremea lui nu putea să fie în discuție. Fără îndoială, cei care au realizat Columna la Roma nu fuseseră în Dacia, dar au stat de vorbă cu oameni care au luptat în război.
Anul trecut am avut o mare surpriză, când am mers la Severin, la un colocviu. Tocmai descoperiseră niște ziduri circulare și voiau să extindă săpăturile. Nu știau bine ce au găsit și m-au rugat să mă uit. „Nu mă ocup de arheologie romană, nu e specialitatea mea, dar mă gândesc că poate ar fi un amfiteatru“, am zis. Peste o jumătate de oră ajunge și Doina Benea de la Timișoara, care e specialistă în acest domeniu, și confirmă: „Amfiteatru“. Apoi ea a continuat: „Extraordinar, acesta e amfiteatrul de pe Columnă, de lângă castru. Noi am crezut că e în Iugoslavia și l-am găsit acum aici unde trebuia să fie !“. De atunci nu s-a mai auzit nimic de această descoperire extrem de importantă. Am întrebat anul acesta ce s-a mai făcut și mi-au spus cei de acolo: „Păi, ni s-au dat vreo 5.000 de lei. Ce era să facem cu ei? A venit de la Cluj, Dorina Alicu, s-a uitat și a plecat, că nu putea face nimic. Am oprit săpăturile“. Spune cineva ceva despre asta?
Acesta este un argument în favoarea teoriei că ce e reprezentat pe Columnă este textul împăratului. E desfășurarea figurativă a textului operei sale. E sculptat, exact ca în plan: toate trei – podul lui Apolodor din Damasc, castrul de la Severin și acum amfiteatrul. Descoperirea asta ar trebui să fie epocală. Ar fi nevoie de bani pentru săparea și conservarea acestui amfiteatru. De aceea ajungi să te întrebi: e mai bine să acoperi la loc și să aștepți vremuri mai bune, ca să poți săpa cum trebuie sau te apuci și faci ce poți ca să reușești să aduni noi informații despre această perioadă istorică și să eviți căutătorii de comori? Oricum, o parte a fost distrusă cu buldozerele, dar cel puțin o parte s-a păstrat, a doua jumătate. Ar trebui să se investească sume importante pentru salvarea și, chiar, restaurarea și utilizarea în prezentul turistic al acestui important monument.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-02-06 07:55:03
         
 
  Unii afirmă despre Codicele Rohonczy că ar fi un fals. Ce fel de fals? Ce falsifică? Este un document real existent într-o bibliotecă? Este. Dacă este un fals trebuie întreprinse cercetări pentru a vedea ce falsifică. Un alt document care s-ar presupune adevărat? Hârtia? Cerneala? Conținutul?

Descoperit de academicianul Augustin Deac și obținută o copie sub forma unui microfilm color tot de către acesta, documentul a devenit public. Până acum doar cercetătoarea Viorica Enăchiuc a făcut o interpretare și o traducere și a scris și publicat și o carte pe această temă. Poate se înșeală. Poate nu. Științific vorbind, se caută fisurile din argumentația sa și se combat. Din păcate, din cauza divizării absurde dinte romanomanie și dacomanie avem de-a face doar cu atacuri, defăimări, negări demolatoare. Dialectic vorbind, nu este chiar atât de rău. Pentru că această abordare reprezintă un fel de management de tip conflictual care motivează, îndârjește și poate conduce la rezultate. Însă și managementul cooperativ ar putea fi util pentru că ar beneficia de competențele și expertizele și ale specialiștilor, și nu sunt puțini și nu sunt nepregătiți, din zona romanomană.

O prezentare a controversei pe această temă puteți viziona la link:

http://www.trilulilu.ro/video-cultura/cine-a-scris-misteriosul-codex-rohonczi
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-06 00:51:09
         
 
  În Introducere, la cartea sa ISTORIA ADEVĂRULUI ISTORIC, profesorul dr., academician, Augustin DEAC, spune, relativ la „acei elitiști antinaționali care sunt frămîntați adînc de o idee”, și anume: //Ce fel de istorie predăm? Una de tip mobilizatoare, cu modele de eroism și patriotism, cu menirea de a genera loialitate națională, sau o istorie de tip european?//
Școliți rapid la institutele „transnaționalismului fară frontiere", acești politologi au început să răspândească fel de fel de teorii preconcepute și niciodată argumentate științific, de fapt, primitive etichetări, menite să tocească simțământul patriotic al poporului român, care mai de care mai antiromânești, defăimând istoria noastră națională, distorsionând, scoțând mari și importante procese fundamentale din aceasta, considerate, în concepția lor străină de interesele poporului român, ca fiind falsuri ale istoricilor, „mituri", născute mai de mult, și exacerbate sub regimul comunist.
Pe această canava a umilirii poporului român se înscrie și manualul alternativ de Istoria Românilor pentru clasa a XII, apărut în Editura Sigma, având girul Ministerului Educației Naționale, care îl consideră ca o prestigioasă realizare în cadrul așa-zisei "Reforme a învățământului din România", având avizul a trei referenți științifici, de aceeași orientare, profesori universitari.
Manualul, după cum s-a constatat, a stârnit, a provocat îndreptățite critici vehemente din partea multor specialiști în materie, și a opiniei publice democrate, nu pentru că era unul alternativ, după cum greșit
afirmau fostul ministru al Educației Naționale și unele cadre didactice de la Facultățile de Istorie din București și Cluj-Napoca, ci pentru că nu conține istoria adevărată a poporului român, cu toate plusurile și minusurile ei, fiind scris, în numele așa-zisei demitizări a istoriei, apelând la formulări imprecise, îndoielnice, minimalizatoare, tocmai cu scopul vădit de a crea în mintea școlarului imaginea că istoria poporului român este doar o poveste, reprezentând un popor care s-a furișat mai mult de-a lungul veacurilor, decât le-a înfruntat cu bărbăție, fiind profitorul acțiunilor, chipurile, altor popoare.”
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-05 22:49:38
         
 
  "i-am îndemnat pe papagalii ăștia, care vorbesc să n-adoarmă, i-am îndemnat să citească și ei cartea aia, în lo s-o dea pe caterincă de mardeiași, și am fost cenzurat! ce ridicoli sunt aomenii care cred că numai în frac și giuben poți să pari serios!"
(tovarasul general Ioan Peia)

Dumneavoastra care sunteti un mare teoretician nu o sa-i intelegeti niciodata pe practicieni. Se vede de la o posta ca dumneavoastra ati citit tot ce s-a scris despre dragoste; pe cand eu, incult cum sunt, am preferat sa o practic cu o manie pe care o poti gasi doar la ciobanii daci dupa luni de singuratate printre mioarele lor.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-02-05 22:13:04
         
 
  i-am îndemnat pe papagalii ăștia, care vorbesc să n-adoarmă, i-am îndemnat să citească și ei cartea aia, în lo s-o dea pe caterincă de mardeiași, și am fost cenzurat! ce ridicoli sunt aomenii care cred că numai în frac și giuben poți să pari serios!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-05 20:47:46
         
 
  mai bine ați pune mîna și ați citi cartea aia, băi papagalilor, nu să vă hliziți, ca cățeii ăia cu proteză, de la teve. dar vouă nu vă trebuie, voi sunteți doxă, ciripiți în limba spargă și vi se pare că ați epuizat toată știința lumii.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-05 18:57:37
         
 
  ISTORIA ADEVĂRULUI ISTORIC, se numește cartea dl. Cristescu.
vă trimit două volume, dacă o aveți.
(adică 2 x 2 = 4 cărți!
asta pentru socotitorii lu pește, care rîd ca proștii, dupe margine, hă, hă, hăp! sau pppînggg, ca bășilă, aseară, cînd le cerea noilor juriști să fie duri cu el, la judecată!!!...)



 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-05 18:54:43
         
 
  Poșta rapidă acceptă și plăți în kosoni. Săptîmîna aceasta, conform cursului BND (Banca Națională Dacică), 1 koson egal 15 lei noi (sursa: Diario de nota bene, Sarmisegetuza).  
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-02-05 17:44:46
         
 
  doamna camila, nu e prudent sa-l contraziceti pe colegul peia. in fond, ce mai e leul in ziua de azi? 150000 vechi = 1,5 noi, e posibil.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-02-05 17:06:07
         
 
  Domnule Peia, iată adresa la care puteți trimite volumul. (tot nu mi-ați spus cum se numește)

Ion Corbu
Post restant
Of.poștal Corbeanca
Jud. Ilfov

La această adresă pot trimite volumele lor și membrii Europeea care și-au publicat volumele în diverse edituri.

Mulțumesc
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-05 15:13:56
         
 
  m-am interesat la poșta rapidă: costă în jur de 150.000 lei vechi, adică 1,5 lei noi, taxele de transport. (I.P.)

Cred ca dacii socoteau cu cifre romane insa in cifre arabe 150.000 roli inseamna 15 roni, nu de alta, sa nu trimita adevarurile neesentiale retur.
 
Postat de catre Camila Petrescu la data de 2014-02-05 14:21:15
         
 
  Doamna Elena,
Am dat, asa cum mi-ati recomandat "scrierea dacica" pe Google si singurul lucru ce l-am gasit este un articol al lui "Dom' Profesor" care dupa ce se ocupa de hososcoapele lumii actuale aduce vorba si despre chestiunea care ne intereseaza pe noi, limba folosita de daci. Dau mai jos fragmentul cu pricina:


"Mi se cere, sunt rugat, implorat, mi se poruncește, sunt somat, sedus, îmbiat, ei bine, să spun care sunt dovezile, pe scurt, ale unei apropieri dintre limba latină și cea a dacilor!

Pentru că este vorba de o apropiere. Dacii înțelegeau limba latină, romanii nu prea... Așa cum astăzi aromânii ne înțeleg pe noi românii, dar noi nu prea îi înțelegem... la propriu și la figurat!

Un prim semn de întrebare este că pe cuprinsul Daciei nu s-au găsit scrieri în altă limbă decât o latină stricată, latina vulgară. Nici înainte, nici în timpul romanilor, nici după...

"Latina vulgară" a fost și este vorbită pe o arie mult mai mare, dublă, decât cea unde au ajuns romanii.

În timpul războielor daco-romane, pentru prima dată nu s-au folosit "stentori" soldați cu voce foarte puternică care transmiteau ordinele în bătălie, ci s-au folosit cornuri. De ce? Pentru că dacii ar fi înțeles ordinele date!

Pe metopele din Coloana lui Traian lipsește de lângă persoana împăratului translatorul, prezent în lucrări similare în Siria, Moesia, Galia, Egipt etc. De ce? De bine de rău, dacii înțelegeau discursul împăratului!

Nicio altă provincie romană nu a primit numele de Felix, numai Dacia. Trebuie să înțelegeți mitologia romană, în care numai strămoșii, protectorii casei, erau "felix", fericiți. Nu cumva romanii își recunoșteau ascendența pe melegurile noastre, "casa strămoșească"?

Este suspectă îndirjirea cu care Traian, altfel un general formidabil dar fără mari pretenții spirituale, vrea să cucerească Dacia. Pentru prima dată în istoria Republicii și a Imperiului sunt folosite concomitent 12 legiuni și numeroase cohorte de auxiliari. O forță formidabilă... De ce? Ca să se împlinească o profeție etruscă veche de 700 de ani?

Istoria "legală" este clară: dacii vorbeau un dialect trac, care nu avea nimic comun cu limba latină... Dar există mereu șansa ca să fie o greșeală. Să ne amintim că nu mai departe de două sute de ani Academii întregi îți dădeau în scris că "un obiect mai greu decât aerul nu poate să zboare prin mijloace proprii" și că viața se poate naște prin "generație spontanee"!

Părerea mea este că istoria evoluează și cu cât suntem mai departe de un eveniment îl putem înțelege mai bine. Nu din "izvoarele scrise" și din dovezile arheologice, ele sunt foarte bune, dar punctuale, ci prin logică, antropologie, sociologie...

Aștept de la domniile voastre și alte posibile dovezi ale naturii limbii dacilor la [email protected], pentru că mâine, este, în definitiv, o altă zi!

Citiți mai mult: Horoscopul lui Dom' Profesor. Astăzi sunt avantajate zodiile... - Horoscopul lui Dom' Profesor > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/1075736.html#ixzz2sReoyamD
EVZ.ro "
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-02-05 13:36:45
         
 
  Eu încep să cred, adică, ce mai, sînt convins că dacii aveau alfabet; și tot ce decurge din el. Și înțeleg că aceste articole ale domniei-voastre se constituie într-o pledoarie pentru apariția „Antologiei Europeea” în limba dacică.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-02-05 13:35:35
         
 
  m-am interesat la poșta rapidă: costă în jur de 150.000 lei vechi, adică 1,5 lei noi, taxele de transport.
deci, adresa.


 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-05 12:56:29
         
 
  dacă nu ne-or fi, scuze

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-02-05 10:20:19
         
 
  Domnule Cioacă, dați google "scrierea dacică" ștergeți-vă ochelarii, fierbeți o cană de vin, nu uitați scorțișoara (dar nu praf ci batoane) curățați ecranul laptop-ului, așezați-vă comod în fotoliu, luați și un pled alături să nu aveți probleme cu șalele, citiți câteva zile și apoi postați aici despre ce ați citit și, mai ales despre ce ați înțeles. Succes!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-05 10:19:38
         
 
  adică a țării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedește că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, spunându-i, după topica limbii maghiare, Erdély

L-au împrumutat și semințiile nemțești care au trecut pe aici. Erde înseamnă și astăzi pămînt, sol, Terra, chiar lume. Dacă ne-or fi creditat cu el pentru că le-a plăcut limba dacilor.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-02-05 10:18:19
         
 
  doamna Elena,
nu trebuie decît să vă plătiți taxele poștale.
am să mă interesez, să văd cum puteți plăti la primire taxele respective (în jur de zece lei, cred), și dacă-mi dați adresa unde să vă trimit coletul, totul e în regulă.



 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-02-05 10:14:24
         
 
  "Există documente [0] care arată că secuii au preluat - de ce nu ? - în bună conviețuire cu vlahii alfabetul dacic."
(Elena Stefan)

Doamna Elena,
Pe mine nu ma mira ca dacii au avut un alfabet al lor, fiindca erau oameni extrem de isteti si capabili. Ceeace ma uimeste pe mine este faptul ca nu au folosit acest alfabet sa scrie si ei, acolo, cateva cuvinte pe niste pietre sau caramizi asa cum au facut babilonienii, egiptenii, grecii, romanii, chinezii si alte popoare posesoare de alfabete proprii. Fiindca, daca nu ma insel renumita piatra pe care scrie ca Decebal este fiul lui Scorilo, se pare a fi daltuita cu unelte si litere latine.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-02-05 10:11:13
         
 
  Avem pe aici pe cineva care locuiește la Viena și care are ceva timp liber?

Deși nu locuiesc la Viena, o să trag eu o fugă mîine devreme. Puteți oare să-mi decontați drumul și cazarea? N-am nevoie de diurnă.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-02-05 10:01:53
         
 
  Cum spuneam, în altă parte, argumentele de autoritate pot fi extrem de ușor combătut cu alte argumente de autoritate. Academicianul Augustin Deac este o astfel de autoritate care, prin opera sa (neaservită, Moscovei, Tel Aviv-ului, Francmasoneriei, etc.) spulberă multe dintre prejudecățile istoriografiei oficiale, încremenite în proiect și mai dogmatice decât dogma religioasă. Istoriografie care ignoră orice descoperire reală, onestă, corectă care, vezi doamne, i-ar contrazice și cu un micron dogmele. Se merge până acolo încât argumentele nu mai contează ci, în cel mai stalinist stil, se denigrează fără scrupule susținătorul unui argument contra.

Însă mare noroc avem că strămoșii noștri au lăsat atât de multe semne ale trecerii lor prin istorie, semne care apar și tot apar, câte nu pot ei ignora.


Domnului Ioan Peia: cum se numește volumul pe care îl aveți și unde și câți bani trebuie trimiși?
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-02-05 10:00:05
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE