FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Republica Terra
Text postat de Emanuel Cristescu
“Nu înțeleg conceptul de Republica Terra și raporturile acestuia cu principiul naționalităților.” Amelia Cojocaru

Pe cât de simplu, pe atât de greu de pus în practică. Și asta din cauza fundamentalismelor naționaliste și intoleranței atavice a acestora. Dacă fiecare instrumentist al unei orchestre s-ar certa cu fiecare alt istrumentist și s-ar suspiciona, invidia, sabota reciproc, ar fi imposibilă ascultarea unei simfonii. Prin urmare, respectul reciproc, încrederea, toleranța și cooperarea sunt valori care pot conduce la realizarea Republicii Terra. Nu numai ca simplă filosofie ci și ca extremă necesitate. Pentru că Planeta este realmente în pericol. Însă această idee pare utopică și pe undeva compromisă din start. Pentru că există deja o alta, periculoasă, de globalizare printr-un fel de absorbție și impunerea unei noi ordini mondiale uniformizatoare și aneantizatoare a națiunilor. Iar, până la realizarea unei mase critice privind abandonarea și respingerea acestei ultime variante și adoptarea primeia, cum spune românul, mai va!

Pragmatic, Republica Terra ar trebui să aibă un Parlament propriu, o conducere colegială rotativă și ar trebui să aibă ca misiune și strategie proiectele majore care privesc Planeta și salvarea ei de la distrugere. Sau autodistrugere. Și, încet încet, acceptarea, prin persuasiune, a valorilor umane fundamentale, în respectul conservării specificității naționale, de către fiecare națiune. Un fel de ONU realizat după alte principii.

Știu, ne aflăm – și multă vreme vom rămâne- în zona utopiei. Dar, de asemenea, știm, utopia, utopiile au reprezentat și continuă să reprezinte unul dintre motoarele de evoluție a lumii. Chiar dacă utopiile, în sine, sfârșesc întotdeauna într-o fundătură. Problema este de a dezutopiza ideologia unei astfel de Republici, de a-i fundamenta rostul misiunea și viziunea și de a-i găsi mijloacele de punere în practică și de acceptabilitate care să o facă viabilă și fiabilă. Probabil, atunci când pericolul deșertizării și distrugerii Planetei va deveni iminent și până ce și oculții vor realiza că vor dispărea, ultra bogați, dar vor dispărea, se va realiza faptul că mondializarea ostilă nu este și nu poate fi o soluție. Pentru că, ea, mondializarea ostilă nu reprezintă nimic altceva decât tendințele acapartoare și de stăpânire care s-au manifestat, sub diverse măști, de-a lungul istoriei! Materializate, într-un fel sau altul, în paradigma imperiilor. Care, după cum s-a demonstrat, nu rezistă. Toate s-au prăbușit, se prăbușesc și se vor prăbuși. Pentru că, ele reprezintă acțiunea de stăpânire. Care, matematic, generează reacțiune. Imperii care își creează, astfel, ele însele, mijloacele propriei lor implozii.

Și, nu, nu ideologiile globaliste au fost cauza războaielor. Ci ideologiile expansioniste. Care vizau, poate, un fel de globalism sui generis impus, partizan subordonat unui pol de decizie instaurat prin forță. Eu fac trimitere la un globalism consensual venit de jos în sus. Un globalism preponderent etic ca rezultat al uniunii statelor ca identități de sine stătătoare și ca partenere în fața pericolului distrugerii și autodistrugerii Planetei. Și, sunt sigur, orice încercare de confiscare, de hegemonizare a acestui concept de către așa zise ori autointitulate “națiuni elite”, vor genera ostilități și contrareacții care vor duce, cum s-a întâmplat întotdeauna în situații similare în istorie, la prăbușirea conceptului practic. Adică a utopicei, deocamdată, Republica Terra.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  lectura argumentației ameliei cojocaru este, cel puțin pt mine, o adevătrată desfătare. inteligență, logică perfectă, mînuirea de concepte diverse cu o ușurință absolut debordantă!
îți stochez spusele, amelia - sau cine vei fi, căci, sincer, și eu am îndoieli asupta identității tale! - și le relecturez ca pe cele ale unui autor de calibru.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-01-19 12:47:39
         
 
  "Sigur, în paralel cu acestea și hazardul are un mare rol."

Are rol EXCLUSIV!
După răzbel, foarte mulți deștepți s-arată! De la Nostradamus încoace, pe lângă foarte multe apocalipse, au fost prevăzute și la fel de multe scenarii optimiste. Doar că nimic și nimeni n-a prevăzut vreodată evoluția evenimentelor. nici măcar aproximativ. fel și fel de dăștepți și-au dat cu părerea și, cum și-au dat-o, așa au scrîntit-o!
nici măcar rușii bolșevici, cei aspiranți la respubilca mondială comunistă, nu au reușit să îndrepte lucrurile în sensul voinței lor. sau, poate, credeți că, acum, captalilștii cei foarte dotați, au, în sfîrșit, mijlocale necesare ca să dirijeze lumea, strict, în sensul dorit de către ei. ei bine, am certitudinea absolută, venită așa, din experiența mea de viață și din anume inutiții, că vor rămîne cu gurile căscate în fața insolitului absolut al istoriei viitoare. oricîte parale ar avea ei și oricît de stăruitori ar fi în planificarea și dirijarea factorilor sociali. acesta-i marxism sui-genris!

cît privește lipsa mea de înțelegere - adică incapacitatea mea funciară de a vă pătrunde, vai, atît de profundele considerațiuni! - mă faceți să zîmbesc a rîde! io cred că vă excursionați pe pajiște, cu vorbe în doi peri! ca deobicei.
ca să spui "neomogenitate criterială de tip sistemic", înseamnă să te dai de-a dura prin vocabular, uns cu păcură și perpelit prin fulgi de găină! iar ceea ce se prinde, aleator, pe piele, să fie socotit un fel de demosntrație a formării fractalilor terminologici! adică, a spune, la infinit același lucru, reambalat în o mie de vorbe de clacă!


 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-01-19 12:37:02
         
 
  Dl. profesor,

Puterea în republică este exercitată de cetățeni. Fără atașament la valorile comune, cetățenii nu se pot constitui în corp civic.

Nu există republică fără valori commune. Acolo unde dv. vedeți ne-omogenitate (grupuri culturale distincte, religii diferite, dialecte, tradiții etc.) sunt doar sedimente ale unor valori depășite, prin îmbrățișarea unui nou sistem axiologic.
Să mă explic: Statele Unite au fost întotdeauna laboratorul unde valorile individuale diverse s-au topit în ceea ce se numește ”visul american” (libertate, democrație, proprietate privată etc.).

Diversitatea ontologică a indivizilor cedează omogenității care stă la baza Republicii, bazată pe crezul părinților fondatori ai națiunii americane. Fără limba engleză, sistemul democratic, initiativă privată, toleranță, predominanța spiritului pragmatic și atașamentul la națiunea americană nu se poate concepe Republica americană. Nu contează câte dintre aceste concepte sunt pură demagogie, sau rolul complexului militar-industrial american în susținerea și promovarea intereselor Republicii în lume, astfel încât prosperitatea să poată susține valorile.
Esențial, fără aderența la acest sistem axiologic nu poate fi conceput statul american.

Dv. respingeți liberalismul american fiindcă ar crea inegalități și ar propune o globalizare ce ar conduce la scurgerea bogățiilor lumii pe Wall-Street.

Dar, totodată, propuneți de fapt la scara lumii modelul American INTERN. Subliniez acest lucru.

Țin să vă atrag atenția că Republica americană nu s-a constituit din națiuni diverse. S-a constituit din INDIVIZI diverși. Ceea ce este cu totul altă chestiune.

Comunitatea nu există prin individ, există prin colectivitate.

Pentru a fonda o Republică pe temeiul unor alte comunități (unele republici, altele monarhii, dictaturi, teocrații etc.) aveți nevoie de un sistem axiologic comun. Care este Acela?

Asta ar fi prima întrebare.

A doua întrebare

Utilizați modele matematice în domeniul sistemelor sociale. Știu că se practică dar țin să vă atrag atenția că toate încercările de până acum de a fonda o societate bazată pe reguli matematice au eșuat.

Știu, veți spune că ăsta nu e un argument să nu încercăm. Corect. Dar în discursul dv. nu ați explicat cum vă raportați la următoarele:

- voința de putere (vezi Nietzsche)
- inegalitatea înnăscută nu există doar la om; există și la popoare. Niciodată populațiile de culoare care trăiesc în zona climatică a calmelor ecuatoriale nu vor avea caracteristici commune cu populațiile nordice din Europa; diferențele de viziune, atitudine, voință, temperament, sunt enorme între asiatici și latino-americani spre exemplu.
- pentru a conserva specificitatea și identitatea este nevoie a se evita amalgamul babilonic și migrația ceea ce ar presupune ori echilibrarea nivelului de trai, ori limitarea liberei circulații. Egalizarea nivelului de trai presupune communism, dar și o forță ordonatoare care să ia decizii în favoarea celor săraci. Practic un comunism planetar cu un soviet suprem la scară mondială ce va trece la cincinale și ne va omorî cu reglementări. În concluzie, o Uniune Sovietică la scară globală. Coșmarul continuă și eșecul e previzibil.

Thomas Hobbes imagina prin sec.XVII un sistem mecanic prin care fiecare individ era o particulă cu voință proprie. Și încerca să găsească un mod de a le guverna. Atunci Hobbes a descoperit Leviathanul, conducerea absolută care aducea pacea și pîinea dar le lua oamenilor libertatea. În creștinism i se spune antichrist.


A doua întrebare: dacă autonomia națiunilor ar fi respectată, de ce nu facem să funcționeze ONU, că doar asta e: un Parlament al națiunilor?

Precizez că actuala globalizare are logică: distrugi identitățile sub presiunea factorului economic (liberalismul american) și înglobezi masa indivizilor, populații omogene și anoste într-o USA la scară globală, condusă de elitele de pe Wall-Street (+ Shanghai, Tel-Aviv, Berlin, eventual Moscova).

Așa înțelegeți și de ce trepădușii americanizați sunt deranjați că la școală copiii români mai învață de victoriile lui Mihai Viteazul. Păi ce să facă cu Mihai Viteazul în noua lume?
Ce, Mihai Viteazul vorbea engleza?

P.S. textul a fost scris la un computer - expresie a ”libertății americane” pentru unii.

Țin să precizez că acest computer este un instrument esential al globalizării și al distrugerii identităților naționale.
Acest text și libertatea de a scrie nu pot anula un sistem. Sunt sute de mii de tineri în România care au acces în momentul de față la cultura globală ce le formează convingeri, atitudini, credințe, obiceiuri, modă vestimentară întocmai cu cele ale tinerilor din Taiwan și Argentina. Adică OMOGENITATE și preluarea modelului american.

NU vă faceți iluzii, nimic nu e gratis, mai ales computerul.




 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2014-01-19 12:00:44
         
 
  Omul nu trăiește numai cu păine.(amalia cojocaru)

Normal. Are nevoie si de circ.

 
Postat de catre General Motors la data de 2014-01-18 23:40:20
         
 
  Mă credeți ori nu, domnule Peia, am râs până la lacrimi de cheia de lectură propusă de domnia voastră. Ipingescu ar fi invidios. Să ne trăiți. Avem nevoie de dumneavoastră. Pentru relaxare și nu numai. Terapia prin râs are serioase virtuți!

Pe fond:

Rudimente de planificare și prognoză, domnule coleg, întâlnim în cele mai vechi timpuri. Punerea unei capcane într-un anumit loc reprezenta un fel de prognoză că pe acolo va trece animalul care ar urma să fie prins iar realizarea unui anumit număr de capcane și amplasarea lor se făcea conform unui plan. Cele mai multe activități umane se desfășoară potrivit unui plan. De aceea se și spune că gândul, respectiv planul, precede ori ar trebui să preceadă fapta. Este adevărat că și mulți oameni întâi făptuiesc și apoi gândesc.

Mai târziu armata și-a însușit și a utiliza, pe diferite trepte, funcțiile de planificare și prognoză. În zilele noastre, fără planificare și prognoză, un manager nu poate fi eficient. Sovietele au fost și ele utilizatori ai acestor cuceriri științifice ale umanității.

Cât privește viitorul omenirii, fiți liniștit. Se fac numeroase scenarii privind evoluția acesteia și unii, cei prudenți și responsabili, țin seama de aceste scenarii. Cât privește mutațiile, revoluțiile tehnologice și chiar revoluțiile sociale, ei bine acestea nu mai au loc prin puterea hazardului. Șe inovează țintit și planificat. Sigur, în paralel cu acestea și hazardul are un mare rol. Iar în privința unor revoluții sociale, dacă luăm ca exemplu lovitura de stat din 1989 din România, ei bine, scenariștii au prevăzut și imprevizibilul și au avut o planificare de nota 10. Naivii cred că totul a fost întâmplător. Imensa susținere populară a fost prevăzută, s-a mizat pe ea, a fost stimulată și s-a manipulat din belșug. Și acum îmi amintesc manipularea "veniți să apărăm televiziunea" De cine? Dacă ar fi fost în mod real atacată primul lucru pe care l-ar fi făcut orice atacator ar fi fost să oprească emisia. Sau să o ocupe. Au ieșit mulțimi de oameni, bine intenționați dar naivi. Ne-am ales cu victimile prognozate iar "dușmanul" s-a dovedit a-și fi planificat perfect acțiunile și s-a volatilizat. Am intuit atunci: la ora X se transmite zvonul Z1 La X2 zvonul Z2, etc. Totul a fost ținut sub control. Făsă să fi prognozat reacțiile instituțiilor și fără o detaliată planificare nu s-ar fi realizat nimic. Sigur, asta nu înseamnă că, de multe ori, procese spontane nu pot avea o mare importanță și un rol deosebit!

În rest, dovediți, prin cele ce ați scris, că sunteți departe de subiect și că nu puteți înțelege despre ce este vorba. Nici măcar figura de stil cu simfonia terriană. Ați dus-o în insultă. Treaba domniei voastre!

Argumentația mea viza printre altele, paragraful distinsei noastre colege, Amelia Cojocaru: "Se poate imagina o res publica constituită din grupuri etnice, religioase, sau lingvistice pestrițe, care să nu împărtășească aceleași valori, care să se raporteze la viziuni diferite asupra vieții, ale căror sisteme axiologice și principii etice derivate să fie divergente?"

Adică, sintetic vorbind grupuri neomogene. Răspunsul meu, argumentat, a fost da. Și am explicat că niciodată o respublică nu a fost fondată pe grupuri omogene. Și că, uman vorbind, putem previziona că vor putea fi determinate acele valori uman-sociale și de mediu, minime, care să fie împărtășite de toate grupurile existente indiferent c#t de neomogene ar fie ele la un moment dat pe planetă. În fața pericolului iminent de distrugere a Planetei. Chiar antagonice fiind unele grupuri. Iar trendul evoluției societății omenești confirmă o astfel de evoluție posibilă. Individ, grup, trib, asociație de triburi, societate tribală, stat, stat național, uniune de state! Este previzibilă, într-un orizont de timp, uniunea uniunilor de state. Care nu ar fi altceva decât "Republica Terra" Nu azi, nu mâine. Ci atunci când o masă critică va conștientiza această necesitate și când pericolul major al distrugerii Planetei ar putea deveni iminens. Înțelepciunea populară sintetizează această situație printr-un proverb care spune: când vine lupul la stână, câinii se înfrățesc!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2014-01-18 23:39:10
         
 
  "Viața ademonstrat că linearitatea nu este caracteristica de dezvoltare a sistemelor. Adesea apar salturi. Mutații, revoluții. În principal în gândire." (em. cr.)


Salturile, mutațiile, revoluțiile care apar sunt complet, dar complet IMPREVIZIBILE și absolut indescriptibile. ba, mai mult, conțin o doză consistentă de fatalitate. caz în care, a încerca să definești, fie și la modul vag, viitoare configurații de sisteme sociale, începe să semene tare mult a fixație marxistă, de planificare a viitorului omenirii, care sfîrșea, musai, în republica mondială a proletarilor, respectiv respublica mondială a sooouuuvietelor, închipuită de creierii încinși ai lui stalin.
cît privește salturile în gîndire, acestea sunt posibile, dar, de obicei, au cauze ceva mai limpezi, deci tratabile.

"neomogenitate criterială de tip sistemic (adică să nu fie o aglutinare,"

"neomogenități criteriale de tip sistemic" care să nu fie "o aglutinare"!!!
curat neomogenitate sistemică, coane zahario! că, va să zică: acolo unde e neomogenitate nu e sistemă; și acolo unde e sistemă, nu e neomogenitate; din această dilemă nu putem ieși!

"stabilirea relațiilor intersistemice în așa fel încât sistemele să-și păstreze autonomia funcțional-ontologică și să interelaționeze armonic" (em.cr.)

adică, ori să fim autonomi și foncția foncție, ori s-o frigem ontologic, săr' mâna, coană joițico! am zis.

"Eu aud deja muzica marii simfonii terriene!"

de regulă, în situații de păcănituri, piuituri, lătrături fox-terriene, chiar mari armonii astrale, insinuate în trompa lu eustaș, un simplu orelist rezolvă rapid problema!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-01-18 20:57:27
         
 
  Știu, conceptul sperie și surprinde. Mai ales dacă îl raportăm la istorie. Adică la ceea ce ne este cunoscut. Și la conceptele cu care suntem familiarizați, obișnuiți chiar, îndoctrinați. Aceasta ar însemna, după părerea mea o abordare de evoluție lineară. Viața ademonstrat că linearitatea nu este caracteristica de dezvoltare a sistemelor. Adesea apar salturi. Mutații, revoluții. În principal în gândire. Oricât am fi dezvoltat caii ori alte animale de tracțiune, inclusiv la nivel de inginerie genetică, să zicem, sistemul de tracțiune animală își va fi atins limitele maxime. A trebuit să vină pardigma motorului. Care este o dezvoltare de tip nelinear în raport cu paradigma anterioară. Și exemplele pot continua. Așa și cu evoluția sistemelor de organizare a umanității. A trebuit să treacă secoli pentru a ajunge la teoria separației și controlului reciproc al puterilor într-un stat. Noi deocamdată, ca instituții ale statului, se pare că am ajuns doar la capitolul separație, nu și control. Că altfel, personaje din justiție nu ar țipa ca din gură de șarpe când se încearcă firescul și necesarul control public al celorlate puteri. Control, de altfel legitim. Fiecare putere trebuie să monitorizeze (să comenteze) modul în care celelalte puteri funcționeazî în deplinul respect al legii. Sau nu. Altfel acestea, puterile, cu statut de sistem închis, evoluează cancerigen. Trebuie să mai treacă timp să ajungem și noi în contemporaneitate. Cu de-alde femptodocți de tip gsmist care consideră că monitorizarea, respectiv comentarea activității justiției, înseamnă imixtiuni în justiție și preluarea controlului asupra justiției, nu vom putea depăși feudalismul justițiar!

Dar niciodată republica, in sensul res publica, nu a fost constituită din indivizi omogeni rasial, religios, ideologic etc. Toate res publicile de până acum, la prima și până până la cea mai recentă, au avut ca "material de construcție" varietatea, diversitatea, alteritatea. Prin urmare, raționamentul logic deductiv îmi permite să afirm că dacă o res publica poate fi constituită pe o neomogenitate criterială, orice neomogenitate criterilală de tip sistemic (adică să nu fie o aglutinare, o simplă adiționare ori adunătură de membri) poate constitui o bază necesară și suficientă pentru definirea și ontologia unei Republici. Evident, inclusiv, a unei viitoare presupuse și dezirabile, spun eu, Republica Terra. Problema fundamentală este, ca să mă exprim matematic, definirea teoremei de existență. Și stabilirea relațiilor intersistemice în așa fel încât sistemele să-și păstreze autonomia funcțional-ontologică și să interelaționeze armonic. Restul este tehnică. Adică pragmatică și negociere.

În concluzie, eu Emanuel Cristescu, terrian avant la lettre, vă salut din viitor. Și sper ca, exercițiul meu de imaginație să nu vă va fi disconfortat. Eu aud deja muzica marii simfonii terriene! Din păcate, pentru mine, prea devreme. Mult prea devreme.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2014-01-18 17:54:14
         
 
  Data stelară: sîmbătă. Imperiul Galactic decretează: Republica Terra este "O piatră pe cer". (Asimov)
Doar croitorul Joseph Schwartz se descurcă bine aici. Cumpără monede de un cent le dă două găuri și apoi le vinde drept nasturi (10 cenți per bucată).
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2014-01-18 17:24:22
         
 
  Cicero definea republica astfel:
“Statul (res publica) este treaba poporului (res populi); iar prin popor trebuie să înțelegem nu orice adunătură de oameni grupați în turmă într-o manieră întâmplătoare, ci un grup de oameni asociați unii cu alții prin adeziunea lor la aceeași lege (juris consensu) și printr-o anumită comunitate de interese (De republica)”.

În dreptul roman populus-ul este sursă de drept, jus publicum, ce se armonizează cu obiceiurile moștenite de la predecesori, mores, deja consacrate .
ATENȚIE! Pentru Cicero nu orice adunătură de oameni este o res publica!!!

Întemeiate pe comunitatea de limbă, etnie, valori, aspirații, popoarele din Europa occidental au pus bazele, începând cu sec.XVII, unor state constituite pe modelul cetăților grecești în măsura în care puterea emana de la cetățeni (membrii polisului în Grecia, cetățenii statului teritorial, fondat pe o piață unică în occident), eșafodajul juridic revenicându-se din dreptul roman.

Națiunea modernă este mai mult decât natio romană (sens etnic). Ea încorporează în calitate de cetățeni pe toți locuitorii unei țări, indifferent de originea etnică. Totuși, solidaritatea și stabilitatea națiunii moderne stau în valorile și crezurile împărtășite de toți membrii săi, în limba, de obicei unică, vorbită la nivel oficial, în etnia majoritară care stă la baza constituirii statului, în religia majoritară. Națiunea modernă este însă asemănătoare cu res publica, civitas, romană sau greacă.

Se poate imagina o res publica constituită din grupuri etnice, religioase, sau lingvistice pestrițe, care să nu împărtășească aceleași valori, care să se raporteze la viziuni diferite asupra vieții, ale căror sisteme axiologice și principii etice derivate să fie divergente?

În istorie nu a existat NICIODATĂ o res publica constituită astfel. Absolut toate încercările au eșuat în imperii care au subzistat de obicei prin forța cuceririlor. Numai expansiunea continuă le putea tine în viață.

Ex.: Roma, încă din timpul lui Caesar se transformă din republică în Imperiu. Modelul confederației de cetăți italice dintre care cea dintâi era Roma, și care formau o res publica, nu mai poate funcționa decât pentru scurtă vreme, în spațiul mediteranean. Încercarea de a implanta modelul civitas în lumea barbară sau în Orient a condua la dispariția modelului chiar la Roma. Între Caesar și ultimul mare împărat roman, Traian, sunt vreo 150 de ani. Atât durează modelul imperiului. Apoi intră în criză. Din care nu va mai ieși niciodată. Tragedia Romei nu stă în faptul că egiptenii nu se adaptează modelului republican, tragedia Romei e că se pierde la Roma acest model. Criza Romei nu o constituie barbarii (ei au fost mereu la hotare), criza Romei stă în piederea sensului și viziunii despre lume a romanilor.

Creștinismul înlocuiește Roma fiindcă îi oferă un nou sens, o naștere a unei noi lumi.

Interesant e că lumea medievală creștină a putut funcționa întrucâtva la nivel global. Premisele au fost în primul rând civilizația comună creștină și apoi preeminența Papei în apus, iar în răsărit Imperiul care ordona lumea.
În apus, regatele creștine putea co-exista și participa la proiecte comune prin preeminența Romei. Ce altceva sunt cruciadele dacă nu proiecte globale? Dar sistemul era același (feudalism, creștinism, limba de cult comună, latina).
Puterea însă era ordonată ierarhic. Atunci când împăratul german rupe rândurile este ținut afaraă, în frig, fără mantie, doar în cămașă, de Papă (Canossa).

În Bizanț puterea era una și sistemul unul, bazat pe ortodoxie și grecitate.

O republică universală întemeiată pe națiuni este o contradicție în termeni. Au visat-o pașoptiștii fără ca vreunul să detalieze, pragmatic, ce înseamnă.

Trăim eșecul republicii europene, care, lucru evident, se transformă în imperiu, spre a îngloba națiunile, și deschidem discuții despre republici universale...

Nu doar națiunile stau în calea republicii universale, stau religiile, stau mentalitățile diverse, stă LUMEA și DIVERSITATEA EI.

Atăzi se crede că dacă desființăm piețele naționale (că asta este criza și îndatorarea statelor) prin neoliberalismul american, vom unifica lumea.
Este o viziune profund marxistă. Omul nu trăiește numai cu păine. Cei de la Bruxelles încă nu au aflat un adevăr rostit acum 2000 de ani.


Asm să revin asupra chestiunii...


P.S. sunt și excepții, vezi fantastic man care-și descrie apartamentul de n metri pătrați și crede că i-a ” ofticat pe fraieri”, ce să-i faci, maneliști americanizați pseudo-intelectuali.

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2014-01-18 16:58:40
         
 
  domnule Cristescu, nu va pierdeti vremea cu noi, dl peia se hraneste in mod natural si intratabil din conflict, in vreme ce eu sunt un user cu potential conflictogen ridicat, dar care nu confirma, fiindca deja s-a contaminat de idealul pacii universale si a republicii planetare. am uitat sa va zic, v-am acordat o stelutza.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-01-18 16:53:27
         
 
  Naivitate va fi fost previziunea căderii Imperiului Roman, a Imperiului Mongol, Otoman, etc.? Naivitate să fi fost reconcilierea franco-germană, conceperea și apariția UE într-o perioadă în care Războiul rece părea că eternizează cele două imperii? Naivitate să fi fost reconcilierea sino-americană, egipteano-israeliană și câte altele. Realitatea și pericolul pot face ca părți aflate în ireconciliabile conflicte să-și dea mâna. Oare Marea schismă ar fi putut concepe ca un Papă să stea la aceeași masă cu un mare ierarh ortodox?

Oare o corabie gata să se scufunde va fi lăsată să se scufunde dacă pe acea navă s-ar afla specialiști care știu să o salveze dacă ei vor coopera? Ori nu o vor face pentru că sunt de ideologii incompatibile?

Și, la o adică, de fapt, ce altceva este Pământul decât o corabie care navighează pe niște rute precise în Marele Ocean numit Univers? Vor avea pasagerii acestei coăbii speciale lipsa de înțelepciune de a lăsa “corabia” Pământ să se scufunde când ei știu că există metode și proceduri ca, unindu-și forțele, deși se află pe poziții ideologice ireconciliabile, să o poată salva?

Republica Terra oferă cadrul generos ca acest fapt să se întâmple. Sigur, această viziune nu este pentru acum. Vor fi, poate, necesare sute de ani. Până când se va atinge masa critică înțelegerii acestei necesități. Și conștientizarea pericolelor și întețirea manifestării acestora. Însă, uneori, de foarte multe ori, timpul pare a nu mai avea răbdare. Și anumite fapte și întâmplări se produc aproape inexplicabil, cu o neașteptată și, poate, benefică celeritate.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2014-01-18 16:37:30
         
 
  Iată o viziune, care circulă pe internet, asupra globalizării, sălbatice spun eu, care este ori se prefigurează:

Întrebare: Care este cea mai adevărată definiție a globalizării?

Răspuns: Moartea prințesei Diana !

Întrebare: Cum așa ?

Răspuns: O prințesă engleză cu un amant egiptean are un accident într-un
tunel francez..... ...într-o mașină germană cu motor olandez, condusă de un
belgian, îmbătat cu wiskey scoțian, urmărită fiind de paparazzi italieni pe
motociclete japoneze. Prințesa era tratată de un doctor american cu medicamente
braziliene.

Și chestia asta îți este trimisă de un brasovean într-un oficiu portughez, iar tu o citești pe un

monitor corean, asamblat de muncitori din Bangladesh într-o fabrică din
Singapore , transportat cu vapoare de indieni și descărcat de sicilieni,
transportat din nou în camioane conduse de șoferi turci și în final vândută
ție de evrei deștepți.

























 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-01-18 14:20:03
         
 
  păi ce, alde Campanella, Morus și Fourier să nu aibă urmași?
mor cînd văd atîta naivitate și vorbă fără capăt și rost!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-01-18 13:48:06
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23823
Comentarii: 120256
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE