FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
România fracturată
Text postat de Emanuel Cristescu
Și totuși avem de toate. Munți, câmpii, dealuri, ape, mare, deltă. Avem o istorie fascinantă. Avem tradiții care, pe mulți străini, îi lasă cu gura căscată. Avem oameni pregătiți, buni, muncitori, gospodari. Avem toate acestea și multe altele. Doar că le administrăm, ne administrăm, de multe ori, de foarte multe ori, de cele mai multe ori, greșit. Și am uitat – ori n-am știut-o niciodată cu adevărat-ceea ce invocăm accidental și aniversar- unirea. Știm și înțelegem ce rost are ori poate avea unirea în promovarea idealului național, nu naționalist. În construcția unei țări care să nu mai fie pe ultimele locuri din lume la ce este bun și pe primele la ce este rău. Avem și un cântec frumos și mobilizator:

„Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară dușmanii din țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!”


Spunea Vlahuță în finalul poemului său spiritual dedicat țării noastre: „Într-o țară așa de frumoasă, c-un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie, și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune: "Sunt român!"

Și, totuși, iată, al treilea mileniu găsește România sfâșiată, divizată, fracturată. Cu multă sărăcie și multă suferință. Polarizată și, parcă, într-o imensă ceartă generalizată. Aproape fiecare cu fiecare. O Românie aici și o românie aiurea. Aprope nu există loc pe suprafața Pământului în care să nu găsești un român. Mulți ajunși, împliniți, având de toate dar cu gândul aici, în România.

Într-un decembrie mohorât mă îndreptam spre Waterloo. Am oprit mașina și i-am adresat, în franceză, unui domn care mergea grăbit pe un drum, aproape pustiu, întrebarea dacă direcția spre care merg mă duce la celebrul monument. Văzându-mi numărul mașinii mi-a răspuns în limba română. Așa am aflat că este român și că se grăbește să ajungă la lucru. În America, la Cleveland, am un prieten, fizician, care aflând că mă aflu la Pittsbourgh, a lîăsat totul baltă și a venit cale de câteva sute de km să mă ia la el pentru o noapte și o jumătate de zi. (eram cu soția, fiica și 18 bagaje dintre care vreo 5 erau niște cutii mari de lemn în care aveam niște prototipuri pe care le prezentasem la un salon de invenții) Un om realizat, cu o frumoasă casă cu etaj și cu un teren de cca un hectar și jumătate. Cu multă verdeață, copaci și veverițe. Ba chiar și câteva căprioare se aflau pe domeniul său. Ajuns la el am văzut cele vreo 5 televizoare, toate pe programe românești. Atât am stat la el, o noapte și jumătate de zi. A doua zi, m-a dus din nou la Pittsbourgh de unde trebuia să iau avionul către New York și apoi către casă.

Undeva în Golful Guineii, în plin ocean (o fi o platformă marină, un vapor, o insulă?) se află un membru Europeea care accesează această pagină. L-am rugat în câteva rânduri să ne spună cine este și ce face acolo. Nu a răspuns niciodată însă accesează Europeea. O altă surpriză a fost să constat că avem un român care accesează Europeea din insula …Tuvalu din Oceanul Pacific. Nici nu știam de existența acestei insule. Și câți români nu vor mai fi fiind, spun eu, prin toate colțurile lumii! Din Australia până în America și Canada. De Europa nu mai vorbesc. Nevoia, probabil, pentru mulți, îi va fi determinat la acestă mare migrațiune a românilor.

Vom fi fiind oare, noi, românii, de aici, din țară și din diaspora conștienți că România este și trebuie să rămână a noastră, a tuturor? Toți avem dreptul la România noastră, la România eternă. Nimeni nu deține monopolul românismului. Și este dureros să constați câtă dihonie există atât în țară, între români cât și în afară. Între mulți dintre românii din afară, între ei și, de asemenea între mulți dintre cei din diaspora și cei rămași în țară. Ce naiba s-o fi întâmplând? Cine are interesul să ne dezbine atâta? Și de ce ne lăsăm noi oatre așa de ușor de dezbinat? De ce să fi ajuns România așa fracturată? Ce am putea să facem să găsim ori să regăsim UNIREA, parcă pierdută? Mai avem noi, ca națiune, vreo șansă?

M-aș bucura să găsim, împreună, răspunsuri, fie și parțiale la aceste întrebări. Și, sper că nu vom începe să dăm vina unii pe alții. Că nu vom începe cu acuzații, ofense și jigniri. Suntem aici o mână de oameni. Adevărat răspândiți mai peste tot în lume. În mic, suntem, cum ar spune sociologii, un fel de eșantion statistc, poate, reprezentativ pentru România. Și, constat cu durere, că, în mic, suntem la fel de fracturați așa cum este și România fracturată.
Ce șanse, oare, avem să ne regăsim, cu toții într-o Românie unită puternică și frumoasă?

De câte ori mă gândesc la acest subiect , și nu o fac rar, îmi vine în minte „minunea” întâmplată poporului evreu care, după aproape de 2000 de ani, fără țară, în 1949, prin vocea lui Ben Gurion, și-a proclamat și și-a regăsit țara.

Oare noi nu putem să ne regăsim cu toții țara?
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  nu cred că putem vorbi chiar de-o fractură, domnule Cristescu. nu văd nicio dezbinare între soda săpunului și pielea mâinii, cum nici între potaie și puricii de care se scutură. doar inerente dificultăți, ca să zic așa, de coabitare. să le privim cu calm și înțelegere.

în ce privește România - ea a fost și este, cert, a noastră, iar perspectivele sunt optimiste - după 1 ian 2014, cel puțin așa se spune, va fi a tuturor...
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-12-13 07:35:05
         
 
  mergeti, dle Cristescu, in tara, nu pe meleaguri straine. vedeti ce fac, si cum fac, oamenii in Agrij-Salaj, in Munteni- Vaslui, in Valeni- Maramures, in SUCIDAVA (langa Dunare, il puteti gasi acolo pe reprezentantul celei de-a 7 generatii a Preotului Sapca! dar si Fabtana lui Harap-Alb, nu glumesc!!!) mergeti in Pielesti -Olt si intrebati de familia Ciobanu: peste 300 de oameni care au hrisoave si acte de mai mult de 800 de ani(familie din care ma trag si eu, ai meui au acte de 600 de ani) mergeti in Costesti Vaslui unde familia Pusca, a tatalui meu, are alte hrisoave, de danie, cu pecetile lui Stefan cel Mare, mergeti in Bradet Suceava sa vedeti cum se pastreaza ICOANE DE VATRA de dinainte de crestinism.

Nu mor lupii cu una cu doua, nu ne plangeti inainte de a ne fi trecut vremea!!! Cei care vor sa aiba Romania sau Dacia -cum spun batranii- o au in suflet. Exista o RANDUIALA! Daca nu o stiti, daca nu ati ajuns in jurul ei -si dupa cum scrieti, nu ati ajuns!- NU AVETI DE UNDE STI DESPRE DACIA-ROMÎNA SI DESPRE SECRETELE EI!!! Credeti ca degeaba ne vor altii dispăruti de aici? Ei, EXISTA SI o veste proasta pentru ei: noi nu pierim cu una cu doua!!! Ca avem 7 inimi in piept! Nici pe asta nu o stiti? (nu ma refer la poezie!)
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-12-13 03:16:29
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE