FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Buna Seara Europeea
Text postat de ecsintescu virtual
N-o mai huliti! Nu-i mai cautati scaieti sub coada. N-o mai deturnati de la spiritul ei. Europeea exista si se incapataneaza sa existe. Si o face cu tinerete, intelepciune si misto.

Fara Europeea eram sau nu eram. Cu Europeea sunt si am devenit.

Lui Nelu Peia ii recomand un mare autor. Philip Roth. Teatrul lui Sabath. La fel si lui nea Cornel. Si ca sa le ajut lectura, iata o recenzie: Sever Voinescu, cu acordul autorului:)

"Chiar dacă a încetat să mai scrie, Polirom continuă să-l traducă. Nu demult a apărut în librării o nouă traducere a uneia dintre cărțile lui de mare succes, "Teatrul lui Sabbath".
Sever VoinescuSursa: CODRIN PRISECARU
Mai mult de jumătate dintre romanele pe care le-a scris (26 în total, cred) sînt traduse deja în seria de autor a editurii și, iată, pare-se că proiectul editorial e cuprinzător, așa că ne putem aștepta să îl avem pe Philip Roth tradus integral în românește în următorii ani. Astfel, anvergura unuia dintre cei mai mari romancieri ai vremurilor noaste va putea fi apreciată de cititorul român.
"Teatrul lui Sabbath", apărut în America în 1995, îl aduce în prim-plan pe Mickey Sabbath, un fost păpușar pensionar de 64 de ani, artritic (chipurile, de-asta a renunțat la păpușărie – degetele lovite de artită nu mai trăgeau sforile cum trebuie), exuberant, un satyr din partea rurală a statului Massachusetts, manipulator (în viața lui, femeile sînt un fel de păpuși pe care le manevrează cu profesionalism, iar bărbații cu care se întîmplă să intre în diferite relații sociale devin un fel de ființe pe care le studiază, cu un zîmbet disprețuitor, punîndu-le în situații neașteptate), un fel de Falstaff cinic și sexualizat (deși romanul face mai multe aluzii la Lear), un mizantrop ludic și lubric, un personaj mare, greu de uitat de către oricine citește romanul.
Mickey Sabbath este un om care îmbătrînește urît după ce a dus o viață de nimic. Mickey Sabbath a fost un artist ratat – sîntem lăsați să credem că ar fi putut fi ceva dacă nu ar fi luat decizii proaste (refuzul ofertei de a lucra cu Jim Henson, creatorul faimoaselor păpuși Muppets), dar ceea ce e urmărit atent în această carte este traseul lui erotic de bătrînețe.

Prin anii 50 – 60, tema vieții sexuale a bătrînilor ( a bătrînilor neastrîmpărați, de fapt) a fost adusă în literatură și au ieșit cîteva romane foarte interesante de aici. În general, urmărim transformarea actului sexual dintr-un moment victorios într-unul disperat, dintr-o căutare ferventă a altuia într-o căutare dramatică de sine, dintr-un act împărtășit într-unul egosit. Meciul prostată contra testicule, odată început, are finalul știut de toată lumea. "Teatrul lui Sabbath" este un roman din această categorie și ceea ce surprinde ori poate chiar entuziasmează în acest caz este forța epică nestăvilită a lui Roth, abundența de situații comic-triste în care se bagă singur Sabbath și, nu în ultimul rînd, frazele memorabile, oricînd perfect citabile în ziua de azi.
Sigur că Mickey Sabbath este un personaj respingător: dacă scena în care se masturbează la mormîntul fostei sale amante este bizară, momentul în care gazda sa prietenoasă de la New York (unde ajunsese după ce își părăsise soția fugind din Massachusetts) îl găsește masturbîndu-se în fața fotografiei fiicei sale de la absolvirea liceului și, apoi, găsește chiloții acesteia în buzunarul hainei sale, este brutal de-a dreptul. Dar marea artă a lui Roth este aceea de a putea așeza toate aceste elemente respingătoare ale căderii umane în bătrînețe într-o superioară cheie ironică. Roth a scris în alte cărți pagini poate chiar mai bune despre frămîntările sexuale ale bătrînilor, dar nicăieri nu a fost mai ironic cu abjecția cum a fost aici.
Ironic cu sexul, da, Roth a mai fost ("Complexul lui Portnoy"), dar ironic cu forma cea mai respingătoare a sexului, nu. E, desigur, ironic să aflăm că Sabbath a visat să facă un spectacol de păpuși după "Dincolo de Bine și de Rău" de Nietzsche. După cum ironic este și episodul de la începutul cărții,când amanta lui Sabbath îi cere fidelitate, în condițiile în care amîndoi sînt căsătoriți. Tot ironic este și finalul romanului – evident, nu-l dezvălui.
"Teatrul lui Sabbath" merită citit. Iar pentru cei care îl admiră pe Roth și încă îi țin pumnii pentru singurul mare trofeu literar care îi lipsește, Nobelul, e o lectură obligatorie"


Superba carte!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Draga domnule Cioaca, Philip Roth este un autor publicat in totalitate de catre Lybrary of America. A primit de la Casa Alba National Humanities Medal. A luat si un Pulitzer.. Deci?  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-12-05 17:57:48
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Radu, intalnirea noastra a decurs normal, mai putin o cazatura nevinovata. De pe scaun. Am vrut sa te prind :) Acum, dand timpul inapoi, imi cer scuze pentru colportarile absolut muieristice de care am dat dovada. Cat despre pumni, picioare si etc, urasc violenta, dar poti incerca...

Nelu Peia, vezi ca demersul meu a prins. Te interesezi de un mare autor. Daca nu ai bani, propun o cheta pentru ca sa-ti achizitionezi "Teatrul lui Sabbath". Cred ca sunt pasaje in care si tu, si eu, si altii ne recunoastem. Pana la urma in asta consta maretia unei opere. In rest, atentie la limbaj. Micki era mai bland.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-12-05 17:55:06
         
 
  din păcate, devii buruienos, ioane. pe de altă parte, te înțeleg - nicio râvnă nu poate șterge, în cei câțiva ani de rezidență la bloc, aspirația metropolei. prașila și academia...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-12-05 12:37:11
         
 
  eu întrebasem de expresia rostită atunci, căci văd că o cam contești. se pare că, schimbîndu-ți "poziția", o întrebuințezi cu îndulcitor.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-05 12:05:27
         
 
  și ce spui tu, esculabe? că am fantezii "rurale"? da' tu te consideri frun orășean, te pomeni! ai centripetat din dealurile piteștiului, de pe-acolo de unde prună pică drept în cazan, în bucale, și deja te consideri "stilat"? ai, nu mai spune, parvenitule! cîți țărani proști nu își tîrîie mintea prin capitala aia, nu am eu calculator să-i cuprindă. cîți faliți, vorba aia... știi tu! cred că ți s-a cam urcat aburul din asfalt la cap.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-05 12:02:39
         
 
  e vorba de stilul citadin, de care, trebuie să recunoști, încă ești departe. dar nu fi trist, rămâi maestrul de necontestat al oralității.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-12-05 12:01:29
         
 
  "ceea ce - muierește - colportezi (vezi DEX) tu aici" (răDulea)

oh, doamne, invocă centurista dreptul la prezumția de castitate!!! să-ți mai amintesc? nu, căci e lipit de sens.

apoi, care ar fi expresia reală a afirmațiunii, "stilul", de care vorbești?



 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-05 11:51:14
         
 
  ioane, nu contest că pe vremuri, probabil într-un moment de rătăcire, am declarat aproximativ ceea ce - muierește - colportezi (vezi DEX) tu aici - ale tinereții valuri. între timp, am reflectat mai mult asupra cedării în fața primului impuls. cu alte cuvinte, pe limba ta, am devenit mai reținut, mai ecoliterar. la fel de adevărat, la tine, în ultima vreme, se pare că odată cu slăbirea inexorabilă a memoriei, procesele imaginative ating, în compensație, cote explozive, debordând în mici fantezii arhetipal-rurale, cum cea de mai jos. fiindcă nu era vorba de un pumn, și, în niciun caz, peste ochi. chiar și pe vremea aia aveam stil, bade.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-12-05 11:46:47
         
 
  nu pot să nu observ următoarea chestie grăitoare: din cele 10 cărți ale lui ruth ăsta, publicate de către polirom, absolut toate sunt reduse la preț cu 25%. numa "viața" aia, a lu "sabath"-obsedatul, este scumpă-n draci și deloc ieftinită. semn că, probabil, numai ipsilantescu a comandat cîteva sute de exemplare, ca să le răsfoiască și pipăie pe rînd, amplificîndu-și sentimentele adiționale pînă la paroxism.
bașca, alte cîteva sute de obsedați de aceeași teapă.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-05 11:45:08
         
 
  răDuleo,
mai întîi, nu pot să nu observ trecerea calitativ-pozitivă de la "jigodia" căreia "i-ai fi tras un pumn în ochi" – sper că nu contești afirmația făcută într-un cadru ceva mai intim – la "domnul ecsintescu"! deh, "bunele intenții" sunt relative: dacă îți sunt adresta ție au unui oponent de-al tău, pe care îl detești. cu alte cuvinte, depinde de care parte pixului te afli. ca să nu zic altfel! o vreme fusăși taman de partea păstoasă a obectului, și nu te flată deloc. acuș schimbași respectiva poziție și te satisface. te “desuspicionași”, cum ar veni, și receptezi din plin beneficiența gestului. să fii fericit! ce, parcă îmi pot eu permite să stric o familie aflată în plină armonie stilistică?

ipsilantescule,
îți fac și eu o recomandare, dacă tot suntem la capitolul: “cultură de masă”. evident, pur literară și fără aluzii e recomandarea: “manualul alcoolicilor cronici, osedați sexual, și efemera lor viață”! e scrisă de un anonim, dar de o mie de ori mai adevărată decît fanteziile sexuale ale yankeului roth! sau ruth, mă rog. parcă ar fi mai potrivit.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-05 11:22:57
         
 
  Stimate domnule Ecsintescu,
Eu cred ca am mai multe carti ale marelui Filip in biblioteca mea. Desi auzisem mai de multisor ca buzduganul marelui autor a inceput sa bata la poarta Nobel-ului, marturisesc ca nu m-am invrednicit sa citesc nici una din cartile lui pana in momentul de fata.Cam ce fel de carti a sris urmasul patriarhului Abraham cel cu o mie de neveste am aflat chiar din gura lui (l-am vazut cand dadea un interviu la televizor). Ca nu a fost o carte de a lui care, la aparitie, sa nu starneasca un scandal. Singura lui consolare, marturisea autorul, a fost ca toate cartile lui, in urma reclamei grtuite facute de scandaluri, s-au vandut extreme de bine. Sa stiti ca eu, nefiind atat de mofturos cum este generalul, in urma recomandarii dumnevoatre o sa citesc cartea lui Filip.
p.s.
Bine ati revenit pe Europeea!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-12-05 11:17:30
         
 
  typo - sigur = asigur  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-12-05 10:58:55
         
 
  domnule ecsintescu, fiindcă vă cunosc, n-am nici cea mai mică îndoială privind bunele dvs intenții. din păcate, după cum vedeți, există și spirite suspicioase. dacă mi-ați fie dedicat mie această recomandare, vă sigur că nu m-aș fi supărat, dimpotrivă...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-12-05 10:58:17
         
 
  Domnule Stefanescu, eu am prezentat o carte, o opera literara a unui mare scriitor american tradus de catre Editura Polirom. N-o fi Roth maretul Shahekspeare, dar merita citit si tradus. O zi excelenta:)  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-12-05 10:52:04
         
 
  ioane, după cum observi, recomandarea lui ecsintescu e adresată atât ție, cât și d-lui Atanasiu. din păcate (după unii, din fericire) doar tu ai reacționat; tot din păcate, previzibil până la ultima virgulă.

lovind aluziv (dar regulamentar, dpdv formal) într-un punct sensibil, ecsintescu a sădit germenii scandalului? greu de demonstrat. de ce dai curs invitației? nu era mai simplu să-l ignori?
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-12-05 10:46:54
         
 
  Draga Nelu, acesta se vrea un site literar. Pentru necunoscatori, Philip Roth este unul din cei mai prolifici scriitori americani din lume. Teatrul lui Sabbath este o carte aparuta la editura Polirom si este una din cele mai caustice carti scrise vreodata. Nelu, te rog s-o citesti!

In rest, nicio aluzie la Nelu Peia.Trec peste rautatile lui. Am devenit mai intelegator dupa ce am citit cartea, Mickey Sabbath este un personaj care te pune pe ganduri. P.S. A se vedea pleonasmul din josul comentariului lui Nelu.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-12-05 10:42:07
         
 
  apropitare,
țin să bifez chestia de față...
observă cum și-a reînceput insul prestația. cică nu a mai putut dormi fără să-l citească pe acest roth și taman cartea asta cu "tema vieții sexuale a bătrînilor", cu un "personaj respingător... care se masturbează la mormîntul fostei sale amante" etc. etc. etc.
desigur, cartea îmi este recomandată mie, căci are și puseuri culturale generoase individul!

pe lîngă faptul că insul se crede nemuritor, de parcă sensul timpului ar curge la el invers și nu ar veni o vreme – iote, peste cîteva clipe, căci anii-s clipe! – cînd el s-ar stafidi (dacă mai apucă și n-o mierlește mai 'nainte, din motive de ciroză!) – și ar ajunge un "personaj respingător... care se “masturbează la mormîntul fostei sale amante"!!
acu, ce să zic? obsesiile-s obsesii, omul are probleme, dar asta nu înseamnă că nu trebuie luat cu binișorul și dus la salonul de fantezii, unde – cum spune un alt obsedat: voinescu – în meciul “prostată contra testicule,” ar putea să cîștige trofeul pentru cel mai tare prostatic-testicular din zonă!

deci, concluzionînd: să nu te-aud, stimate apropitar, că eu am reînceput!
după cum vede, cu ochiul liber, orice om de bună credință, germenii scandalului sunt, deja, în postarea de mai sus.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-05 10:14:23
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE