FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Baliverna - metehne ancestrale
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu



Cele trei texte, bune, rele, în care mă uitam pe după cortina literară ca să văd marele, uriașul, giganticul proiect EUROPEEA, utopie la îndemîna oricui vrea să deschidă ochii, se află din nou în fața dv. Ele au fost numite înainte de recenta dovadă a acestei șubrede încropiri: SĂ DĂM BUZNA-N EUROPA, TROPA, TROPA-N EUROPA, EUROPA, MON AMOUR. În ciuda celor ce plîng pe ruine, mi se par de actualitate pentru că arată că dezastrul era nu doar previzibil, ci se găsea în chiar miezul găunoasei utopii.

*

Cu ceva șmecherie balcanică, românul intră fără jenă-n Europa. Știe să profite de portițele deschise la fondurile ivite cine știe de unde ca o pomană: face proiecte utopice, grandioase și fîsîitoare. Ca să ia bănuții.

De o asemenea pleașcă s-a grăbit să profite și marele mecena Ion Corbu. Nu știm care e sursa finanțării acestui proiect eșuat, dar avem la îndemînă, doar butonînd un pic, vasta șandrama cu care și-a adjudecat chilipirul.

Știu că sînteți curioși. Vă conduc. Apăsați vă rog butonul REVISTA EUROPEEA din bara de sus. Veți găsi marea promisiune a unui maestru în proiectarea farselor.

Sînteți în redacția unei reputate reviste lunare care din 2003 încoace se screme să scoată un număr... pilot:

EUROPEEA
Revista cetateanului european
© 2003
Revista lunara multilingva
ISSN 1583 – 8234


Redacția este doar o gogoriță. În afara directorului, cine altul decît coordonatorul financiar, toți ceilalți au început și și-au continuat activitatea printr-o lungă și definitvă vacanță (bănuiesc că știți în ce an ne aflăm):
Director: conf. univ. dr. Ion Corbu
Redactor sef: vacant
Secretar general de redactie : vacant
Redactori : vacant
Marketing – Publicitate: vacant
Revista are și o administrație, cu același director cumulard, acum economist de profesie:
Director : Ec. Ioan Emanuel Corbu
Contabilitate : Ing. Ec. Dragos Vlascianu
Resurse umane : Ec. Andreea Vlascianu
Oricum, vi se deschid ceva perspective, există aici și oferte de muncă (voluntară, bănuiesc, după faptul că posturile au rămas în perpetuă vacanță):
Pentru posturile vacante care sunt de tipul «home work» asteptam înscrieri. Trimiteti CV + propunere de salariu (exceptie voluntarii ) pe adresa : [email protected]
Conditii minime obligatorii :
-Cunostinte in domeniu, (vezi sectiunile revistei)
-minim o limba straina
-operare PC, Word, Outlook, Netmeeting, etc.
-obligatoriu candidatul trebuie sa dispuna de un PC si sa aiba instalat Netmeeting si Yahoo Messenger.
Discursul tînărului director, acum președinte fondator, a fost rostit la Bucuresti, în 11.04.2003, în sunetele Imnului Bucuriei (dacă apăsați butonul din dreapta jos – sound off). Europeea lansa astfel epopeea unei vaste agora electronice întinsă, firește, de la Atlantic pâna la Marea Neagra, de la Marea Nordului pâna la Marea Mediterana.
Vă las însă să citiți, în acordurile exaltante ale imnului, ditirambii adresați cetățenilor Europei. Care a fost activitatea glorioasă a revistei o să vedem mîine cu ajutorul butoanelor din acea pagină. Deocamdată, ca să vedeți cîte luni a apărut revista, apăsați pe butonul arhivă. Ce ați constatat îmi spuneți mîine (nu uitați, sîntem în 2007).
*
Corneliu Traian Atanasiu crede că mi-a descoperit călcâiul lui Achile. În absolut are dreptate. Nu am reușit să finalizez proiectul. Am circumstanțe atenuante însă repet NU AM FINALIZAT PROIECTUL ȘI DIN PĂCATE NU AM TIMPUL NECESAR SĂ-L FINALIZEZ NICI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL ANULUI. Eu sincer regret. Corneliu exultă și are dreptate. Îmi asum această neîmplinire.

Într-o povestire de cîteva pagini, Dino Buzzati vorbește de o magaoaie, o clădire imensă aflată în cîmp, numită Baliverna (ați citit bine). Ieșit la aer, personajul din poveste intră dintr-o dată în panică pentru că atingînd ușor clădirea, aceasta se dărîmă spectaculos, ca un castel din cărți de joc.

Îmi pare realmente rău pentru suferința unei ființe atît de suave ca dragul de Liviu. Mai ales pentru modul zgomotos în care ea răbufnește după o îndelungă și eroică abținere. (Așa se întîmplă cînd te balonezi singur.) Știu că nu se cuvine, musafir fiind, chiar dacă simți că te doboară mirosuri insuportabile, să dai covorul la o parte. Gazda a avut grijă să-l așeze strategic peste tot ce putea să deranjeze un ochi scrutător.

Covor sau draperie, hai să trecem iar în culise. Ieri am făcut o mică omisiune involuntară. Am uitat să vă spun că mai trebuia să apăsați și butonul REDACȚIA. În bara de jos, lîngă ceasul care măsoară acum un timp, deși local, integrat în Marea Uniune, sînt o serie de butoane buclucașe.

Să începem cu primul din stînga, MEMBRI DE ONOARE. Ce vedem? Defilează, grupuri, grupuri, pe care alegorice:

ACADEMICIENI, ACTORI, ARHITECTI, AVOCATI, INGINERI, JURISTI, JURNALISTI, MEDICI, MUZICIENI, OAMENI DE AFACERI, PICTORI, POETI, POLITICIENI, PROFESORI UNIVERSITARI, SCRIITORI, SCULPTORI, STUDENTI.

Au dispărut doar muncitorii și țăranii, intelectualii și ostașii. Doar acum sîntem în Europ(e! ee)a. Lucru temeinic de activist reciclat. Cum se află dînsul în treabă? Iată: are un soft generos cu poze, dar după ce a aruncat cu furca o căpiță de nume din toate păturile socio-competențelor, n-a mai apucat să-i și contacteze pe onorabili pentru a le pune poza la gazeta de perete. Ca un gospodar ce este, președintele a vopsit repede gardul. Restul poate să mai aștepte cincinalul ăsta.

Cu butonul SPONSORI, pătrundem în lumea colaborării europene. Vedem o strîngere de mînă tovărășească, dar și siglele a doi sponsori care au ajutat cu logistica. Avem parte de o nouă gargară (adresată unei domnișoare din Olanda), dar și de o țintă bănuiesc la fel de utopică în generozitatea ei (interesată):

Exista in momentul de fata un proiect Europeea depus la organismele Comunitatii Europene pentru obtinerea unei finantari care ar permite realizarea în integralitate a site-ului respectiv traducerea în toate limbile tarilor CE.

Ce era de tradus o să vedeți curînd. Trecem peste SUMAR, la care vom avea timp să revenim, și ne bucurăm iar apăsînd butonul PRIMA PAGINĂ. În mod firesc pentru conceptul site-ului, această primă pagină este o fundătură, nu duce nicăieri, n-are nici un link, ca să ieși din ea trebuie să dai back ca racul. Dar vă puteți relaxa ascultînd înălțătoarea muzică a Europei, privind coronițe, drapele și, bineînțeles, numele fondatorului alături de ISSN 1583-8234 (despre care președintele nu putea ști ce aprige controverse va aprinde în viitor și nici cine va fi cel preocupat de asemenea achiziții sterile).

Dăm un pic cu spatele și revenim la butonul PUBLICITATE. E o pagină încărcată de pretențioase informații tehnice și tarife exorbitante. Pe final însă se văd și realizările: trei anunțuri anemice care puteau fi lipite pe orice stîlp din stația de autobuz.

Există un inutil buton CAUTA si altul CONTACT care duce într-o pagină goală. COPYRIGHT ca și ARHIVA nu funcționează. În schimb LINKS este luxuriant și ne trimite la românii din toată lumea. În fine, ca să terminăm cu bara de jos, cu butonul WEB-CAM ați putea vedea ce n-a văzut Parisul... dacă măcar unul din linkuri ar funcționa.

O concluzie, e adevărat pripită, îmi spune că Europa n-a prea dat mulți bani pe site-ul ăsta sau poate nu i-a mirosit bine proiectul.
*



Dacă paginile accesate cu butoanele de jos aveau încă un format decent, cele accesate cu butoanele de sus au un aspect deplorabil. Orice pagină deschizi, dai de același titlu, SUMAR, fără să știi al cui o fi. Butonul pe care l-ai folosit nu-și schimbă culoarea, ca măcar așa să știi unde ai nimerit. Deschideți una la întîmplare, veți da, invariabil, de același aspect insipid.

Pagina curentă 1 sugerează că ar fi vorba de o mulțime de altele, dar în subsolul paginii găsești numai paranteze drepte care așteaptă încă răbdătoare și cuminți să apară între ele măcar cifra 2.

Fiecare rubrică din cele înșirate pe verticală ar vrea să reprezinte un titlu de articol, numele autorului, fotografia lui și un rînd, două de la începutul textului, existînd apoi un buton – continuare (cvasi-invizibil) care deschide articolul în întregime. Culoarea titlului, spălăcită, se confundă cu cea a fondului, numele autorului, scris cu alb pe fond deschis este ilizibil, fotografiile lipsesc cu desăvîrșire. Dizarmonia culorilor e egalată doar de aceea a dispoziției desperecheate și a distanțelor aleatoriu-asimetrice dintre rînduri. Impresia generală, într-un singur cuvînt, este – scălîmb. Evident că din acest spațiu rudimentar Europa și-a luat cîmpii.

Oricine are un blog și și-a setat culorile ar face-o mai elegant, chiar dacă ar fi doar un puști din clasele primare.

Dar să trecem la conținut. Detașamentele de personalități ale vieții culturale, artistice, politice, economice și altele, din diversele colțuri ale Europei urmau, în viziunea ambițioasă a președintelului și în virtutea faptului că și-au exprimat adeziunea față de acest proiect (ce cuvinte înălțătoare, de mult nu le mai auzisem), să se pună în slujba cetățeanului european ca experiență pozitivă și realizări demne de interes.

În GÎNDURILE DE ÎNCEPUT așe președintelui, revista trebuia să acopere o arie vastă, cioclopedică, de domenii: LITERATURĂ, POLITICĂ, SĂNĂTATE, TEHNOLOGIE, ECONOMIE, ȘTIINȚĂ, CIVIC, SOCIAL, ECOLOGIE, ARTĂ. Fiecărui sector dedicîndu-i-se un capitol al revistei și un buton de acces.

Să vedem ce s-a ales de această grandioasă inițiativă. S-a lucrat într-un ritm de hei-rup. Campania de toamnă 2003 a strîns o recoltă de vreo 20 de texte diverse. Apoi a venit o lungă perioadă de lălăială în care s-au adăugat alte vreo 5-6 texte. Adeziunile s-au dovedit lipsite de temei. Iar peste vajnicul proiect s-a așezat un praf gros de vreo trei ani. Maestrul a cotit-o spre literatură și s-a dat după draperie, intrînd pe o scenă mult mai generoasă care îi permitea mai lesne impostura.

În fine, în anul 2006, păianjenii au fost dați un pic la o parte și, într-o scurtă campanie de primăvară, a venit în întîmpinarea muncii literare, adunînd un număr de 9 autori, de fapt 7, pentru că două titluri sînt ale unei antologii de haiku rătăcită nu se știe cum în peisaj.

Cu asta, marea inițiativă a sucombat voios. Să-i fie țărîna ușoară!

*


Megalomania unui proiect încropit la repezeală se cuplează în acest caz, așa cum e limpede pentru oricine nu-și bagă capul în țărînă ca să nu vadă, cu o capacitate managerială care, ca valoare, se apropie vertiginos și asimptotic de zero.

Tare-mi vine să cred că un om gospodar, nu un ins plin de ifose incontinent-continentale, nu lăsa partea aia a softului de izbeliște, acolo se puteau face multe lucruri bune. Tehnologia permitea. Dar pentru asta trebuie să știi să-ți atragi oameni și să colaborezi cu ei, nu să vorbești în doi peri de închipuite adeziuni și, în chestiuni de echipă, să rămîi mereu singur cuc.

Aș putea face o paralelă cu activismul de pe site-ul literar, dar ar fi ceva superfluu. Cu adeziuni nu se face treabă. Cel mult agitație sterilă. După care gogoașa înfuriată se dezumflă. Fîsîind însă multă vreme.

Reușita de pe site-ul pretins literar este aceea de a dezlănțui haosul, aici nu trebuie organizat nimic, e suficientă democrația entropiei. Libertinismul care duce, fără nici un efort, totul de rîpă. Genul de semisălbăticie de pe un maidan care atrage pe cei ce și-au pierdut vigoarea păduratică și sînt excluși din zonele realmente urbane.

Ei se vor manifesta furibund și în subsolul acestui text. Doar este lezată statuia patronului pe care l-au canonizat.




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Era evident ca dl. Corbu urmareste interese personale cu acest site. Acuma, daca tot s-a vazut cu sacii in caruta, poate ca ar trebui sa faca din Europeea.ro/atelierliterar un site cu adevarat literar. Mai ales ca are 70% in parlament si opozitia in Romania e cat un limbric.

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-12-04 16:30:01
         
 
  Nu este, domnule Sorescu, este un pic dalmațian. În puteți vedea aici:



cu două pete roșii de culoare pe costumul din 2003. Rămase de cînd era pionier de frunte.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-12-04 15:39:52
         
 
  Eu zic că exagerați, domnule Atanasiu. Corbu' nu-i atât de negru...  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-12-04 15:15:47
         
 
  tz, tz, tz!... cît spirit ai, bre, nea atanase!
mă-ntreb, cu ilimitată uimire, unde să ți-l fi strunjit așa de bine?!... pe la asociația patinatorilor de macadam? pe la liceul de alergat cu limba scoasă? pe la școala de fete? pe la prefectură! pe la ghedesiștii ăia mintoși, cu porele și pleșii lor în frunte? zău dacă nu mi-s așa dă complexat cînd văz nobiliari de asfalt ca matale, crescuți în cele mai stricte rigori educative, încît ei nu-njură decît cu gura cvamuflată de batistă, așa de rușinat îmi sunt, zisei, că-mi vine să arunc, dracului, certificatul ăla de apppsolvire la ghenă!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-04 14:07:56
         
 
  vai, jena mă oprește să-l numesc...

Cîtă sfială la cineva care a primit certificat de absolvire pentru școala vieții de la Asociația Birjarilor din Girugiu!

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-12-04 11:43:11
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  la fel și cu tine, așa zis viteazule anonim!
văd că ai coraji, nu glumă, să te șforțezi de la umbra nucului. ai spălat putinica spe a-ți fie ție și numai ție bine, fără să te gîndești la ce lași în urmă. așa că te-ntreb și pe tine, viteazule laș, cum pre vitejii asemeni: dacă te dai așa de limpede la creieraș și de abil, vitejescule, de ce nu rămăseși acilea, să ne-arăți cum se face și doar vorbești ca un vizitator la muzeul istoriei universale? mie mi se face greață cînd vă văd așa de înalți la stat și mari la sfat, dar mîncînd, de zor...la pub!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-02 23:34:15
         
 
  Ha, ha, ha!... Beton armat si alarmat!

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-12-02 23:21:49
         
 
  să înțelegem că această complexă și exhaustivă analiză îi aparține mult-prea-distinsului domn Atanase?
eu, amărîtul de user al acestui sait (încadrat, se pare, de domnia-sa în zona, puțin măgulitoare, a grimaselor atanasorice de jjjenă nobiliară) eu, userul, vin și-ntreb: da' de proiectele matale teribile ce se alese don Atanase? vei fi rupt gura tîrgului cu ele? vei fi ajuns un mare și binecunosct apropitar de sait faimos în ioropa? te plictisești de atîta faimă și, din cînd în cînd, mai te insinuezi pe acilea să ne-arăți cum se face și se drege?
bre, de forțoși din ăștia care dau lecții altora suntem cam sătui. unii se tot străduiesc să ne scuipe-n crește, dovadă a marii lor abilități reflexive (derivat de la reflexe!).
fă, bre, matale, mai bine și lasă-i pe alții în durerea lor, că nu-ți sunt datori cu nimic, zău așa!
eu cred că suferi de oarece lucru, don Atanase, și, vai, jena mă oprește să-l numesc...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-02 22:53:12
         
 
  Da si acesti oameni ne vorbesc despre dezvoltarea romaniei. Acesti oameni care nu pot termina proiecte pe care ei insisi le-au propus au solutii pentru o tara intreaga. Asa se face treaba la noi, apoi apare peia si ne face tradatori. Bizara tara.  
Postat de catre Viteazu Traian la data de 2013-12-02 22:46:24
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE