FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cu pioșenie și admirație
Text postat de Elena Stefan
1 Decembrie 1918. Ce moment astral. Vor fi avut și ei, oamenii aceia care au făcut România Mare, păcate. Dar, cu siguranță, cu toții au avut o mare calitate. Și-au iubit țara. Neamul. Pământul. Istora. Cultura!

„Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.” Se spunea î Rezoluția Unirii citită de către episcopul greco-catolic Iuliu Hossu.

1228 de delegați oficiali și cca 100.000 de oameni. Ce puternic sentiment lăuntric îi va fi făcut pe toți aceștia să ajungă acolo. Ce eforturi vor fi fost făcute. Să se organizeze. Să se mobilizeze și să meargă acolo. Și chiar dacă cerul a fost „întunecat de nori și ploi până seara*” entuziasmul și bucuria au fost imense.

La Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, probabil, va fi fost momentul astral al României. Pentru că atunci românii au vrut și au putut. Și nu a fost deloc simplu. Și nu a fost ușor. Dar cu eforturi inimaginabile, esențialul pentru istorie, rămâne acesta. Românii au putut. Spre veșnica lor slavă.

După cum se știe și alții aspirau la realizarea unității neamului lor. Și poate și ei și-ar fi dorit o astfel de adunare publică. Dar nu au putut. Nu au avut resurse. Poate entuziasm, poate dorință, poate ambiție. Nu au avut, cum am spune astăzi, anvergură. Românii însă au avut. Și au fost singurii care au putut organiza o asemenea mare adunare populară. Acolo, la Alba Iulia. Polonezii, sârbii, cehii, slovacii și alții nu au reușit un asemenea eveniment. Noi, da. Cu toate dificultățile de transport, cu toate piedicile! 100.000 de oameni au mers la Alba Iulia. Pentru un ideal. Pe care l-au văzut realizat.

95 de ani de la acel moment de grație al istoriei. România nu mai este așa de mare ca atunci. Vicisitudinile istoriei și greșelile acelora care nu s-au mai ridicat la nivelul bărbaților care au făcut Marea Unire. Însă răul cel mare este că 1 Decembrie 2013, găsește România ca o națiune profund divizată. Parcă aflată într-un fel de război generalizat, fiecare cu fiecare. În timp ce alte națiuni, care nu s-au putut ridica atunci la înălțimea momentului nostru, își văd de unitatea și interesele lor.

Poate 2014 să aducă și națiunii noastre pacea de care are atâta nevoie. Și, poate, 1 Decembrie 2014 ne va găsi din nou uniți. Într-un ideal de renaștere națională. Că prea am îndurat multe. Că prea multe lacrimi și suferințe au brăzdat chipurile românilor.


*După mărturia fotografului Samoilă Mârza, omul, se pare singurul, care a reușit să surprindă imagini de la Marea Unire, pe 1 decembrie 1918
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  La mulți ani România. Trebuie să renaști. Și poate 2014 va aduce pacea și la noi.

Gata. Am arborat și eu steagul la poartă! Este superb. Iar vremea extraordinară.

Auzeam că unii vor să schimbe data zilei naționale. Adică pe vremuri cu greutăți incomparabile în raport cu cele de astăzi 100.000 de oameni au găsit motivația și resorturile lăuntrice de a merge la Alba Iulia iar noi, acum, ne-am dori așa o serbare câmpenească, mai prin vară, mai pe la căldură sau căldurică. Și, dacă se poate, cu mulți mici, bere și...râgâituri.

La 1 Decembrfie 1918 s-a făcut România Mare. Generațiile următoare n-au fost în stare să o mențină așa de mare. Măcar data, au oligația morală, să o mențină!

Nu mi s-a părut deloc grețos festivismul paradei de 1 decembrie. Și mi se pare firesc să existe și asemenea evenimente. Și țăranul, după truda zilnică, simte nevoia ca la sfârșit de săptămână să îmbrace hainele "bune" și să petreacă. Este un fel de "paradă" sui generis.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-12-01 13:27:15
         
 
  nu. nici luni, nici marți, nici poimîine și nici răspoimîine să nu tăcem. abia aici, în pornirea noastră sinceră pentru păstrarea demnității de popor așezat și ferm, să ne facem auziți. nu bătînd pas de defilare, ci bătînd cu pumnul în masă și amorsînd un upercutnecruțător în bărbia perfizilor care fie ne vînd, fie ne ne momesc ca să ne supună și umilească.
abia aici văd rostul fermității și forței.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-11-30 22:30:28
         
 
  V-aș contrazice, domnule Peia, aici. Habar nu am de ceea ce se petrece, azi, la Arcul de Triumf al Bucureștilor, televizor nu am de vreo zece anișori, iar frigul ma sperie, nu mă plimb iarna decât atunci când ninge. Nu vă temeți, însă, de fanfare, ele ascund neputința unui neam călcat în picioare de mai bine de douăzeci de primăveri. Nu festivismul fad,coreean sau bruxellez, domnule Peia, ci fasolea și țuica și comunitatea de români ce sărbătoresc țărănește o zi MARE. Elita noastră anti-românească strâmbă din nas cu stil, hora se învârte, iar umilința mai pierde teren încă o zi. Aceea în care noi suntem...ROMÂNI! Și existăm, domnule Peia, chiar dacă tancul ăla de parade e din vremea în care evreul scuipa armata română ce se retrăgea umilită din Basarabia. Era vara lui 1940, o vară arzândă.

Luni e o nouă zi, și iar vom tăcea...





 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2013-11-30 19:41:08
         
 
  toate ca toate, dar festivismul ăsta, făcut cu obstinație, devine grețos. nu ne putem dezbăra de vechile obiceiuri. de ce nu suntem noi o națiune mai reținută în elanuri declamatorii, dar cu atît mai profunzi în substanța noastră interioară? pavoazajele astea gratuite nu țin decît de o anume superficială demonstrație de operetă cu decoruri de carton. nu cred o iotă în patriotismul defilatoriu al indivizilor, indiferent care ar fi ei. e, mai degrabă, o ieftină nevoie de paradă pompoasă. un țăran cu tălpile înfipte în pămîntul din care-și trage seva nu bate pas de defilare și nu aclamă faptul că s-a născut deasupra țărînii care-l hrănește, ci tace frumos în solitudinea lui solemnă, dar adînc sugestivă.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-11-30 16:06:29
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23815
Comentarii: 120248
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE