PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Când leii sunt liberi... Text postat de valentina becart bisog Între două flăcări lascive, nepereche, e un gol pe unde se strecoară noaptea îmbătată de parfumul florilor înamorate. Tot acolo sunt eu, sprijinit de balustrada însingurărilor mele, suspendată peste hău, ca peste amintirea despre o naştere imperfectă. Pe străzi, cerşetori şi zei se poticnesc la fiecare pas, murmurând un cântec bizar despre căderea Troiei, luna neagră şi blestemul poeţilor rămaşi prizonieri într-un cuvânt batjocorit. „Aruncă-te acum!” (îmi şoptea un glas răguşit) până nu vin inchizitorii, să-ţi smulgă din carne şi gând orice întrebare despre viaţa jucată la cărţi, „surâsul Hiroshimei” şi cele două războaie mondiale... Dar mai mult decât atât, te vor strivi ca pe un fluture de lampă chiar în odaia unde zace uitată de timp - „Dama cu camelii”.” „La ce bun tot acest supliciu?” (te întrebi) când leii sunt liberi în zorii dimineţilor pline de glorie şi spectacol gratuit, gratuit... Între tine şi femeia cu trenă roşiatică ca un sânge vândut, acea femeie, care a supravieţuit infernului şi rostogolirii vechiului pământ, e un dumnezeu însingurat, căutând în furtuni de nisip picătura de elixir pentru o duminică de dragoste adevărată. Între două flăcări e un pod suspendat: fecioara cu pruncul şi credinţa mea că poezia îşi va găsi un loc statornic între toate instrumentele de tortură şi surâsul misterios al Giocondei, al Geocondei... 17 octombrie 2013 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23930 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE