FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Post-it din viata de apoi
Text postat de Corinne Rakoczy
POST-IT DIN VIATA DE APOI

E. LARRE

Dimineata cand am deschis ochii, langa patul meu statea linistita, asteptand comod in balansoar, Moartea. Am stiut ca este ea desi nu arata nici ca frumosul Thanatos, nici ca batrana cu coasa, nici ca umbra ingerului Mortii. Era liniste ca si cand toate ar fi adormit. M-am uitat pe furis la ceas dar secundarul si minutarul incremenisera. Moartea era o femeie intre doua varste destul de placuta si parea multumita ca trebuie sa astepte in balansoar. Era blonda, cu trasaturi armonioase, nu prea zvelta dar atragatoare inca.
-Poti sa imi spui pe nume, zise, poti sa imi spui Moira...doar ne cunoastem de mult. Eu te-am lasat sa vii aici, mai bine spus eu te-am adus si acum am venit sa te iau. Examenul e aproape si imi pun nadejdea in tine ca ai invatat destul ca sa ma faci mandra de tine in fata Domnului.
„Visez” mi-am spus. Fara sa-mi iau privirea de la ea am pipait langa mine si sotul meu era acolo unde trebuia sa fie. Adica langa mine. Dormea linistit, se simtea asta dupa cum i se ridica pieptul. L-am impuns cu degetul pe sub plapuma dar nu s-a trezit.
- De ce te sperii? surase ea. Ai uitat? Imi place ca ai uitat. Asta inseamna ca te-ai concentrat asupra problemei si poti sa mergi la examenul de anul asta.
Nu stiam de ce vorbeste asa dar fata ei mi s-a parut cunoscuta. M-am gandit ca, „Doamne apara si pazeste”, oi mai fi vazut-o pe undeva prin oras sau prin vreo cladire publica, poate ma urmarise, dar nu imi aminteam nimic exact. Mi-am luat inima in dinti si am verificat daca imi functioneaza coardele vocale.
- Nu sunt bolnava, am spus.
- Pai cine a zis ca esti? intreba ea.
-Nu mi-am terminat treburile , am insistat.
-Pai cine a zis ca ti le-ai terminat? Zambi ea apoi ofta: Mereu e asa. De cate ori vin sa te iau trebuie sa iti explic totul de la capat. Tu m-ai chemat, zise. Si nu ma refer la toate disperarile tale in care ziceai: „nu mai pot, nu mai vreau sa traiesc”, ori” doar intuneric si iarna e in mine”. Ma refer la asta, zise si imi arata un biletel mototolit. Citeste-l.
Nu m-am ridicat din pat pentru ca mi-a fost frica. Am scos mana de sub plapuma si am luat biletelul pe care mi-l intindea. Nu era hartie, era o bucata de manseta de camasa femeiasca, veche, mirosind a timp indelungat, iar pe ea, cineva zgariase cu penita, „ Iti multumesc.. Daca adorm , trezeste-ma la timp si aminteste-mi”.
- Stii, m-a cam enervat ca nu te-ai potolit cu aventurile astea ale tale...dar nu pot sa iti rezist! Ma distreaza teribil cum de fiecare data dupa ce hotarasti ca vrei sa avansezi repeti ce stii, ti se pare insuficient si alergi pe la El cu cereri si solicitari de amanare. Te agiti, cauti, rasucesti memoriile stranse pe toate partile si vrei inapoi pentru ca iti lipseste cine stie ce flecustet. Daca nu te-as iubi atat, de mult te-as fi parasit in lumina. Te-as fi dus de mana pana acolo si te-as fi lasat la ai tai...Daca nu ti-as fi fost prietena buna, as fi aruncat biletelul tau, sau, m-as fi prefacut ca nu il vad si ai fi stat aici pana cand El ar fi vazut ca lipsesti fara de masura.... Si mult timp nu ai mai primi nici o misiune si te-ai plimba singura prin Netimp. Dar pentru ca ma distrezi, nu te pot uita, spuse cu bunatate.
Paru ca vrea sa se ridice din balansoar dar se razgandi si se aseza mai bine.
-Vad ca nu stii nimic . Nu iti amintesti nimic.
Nu vroiam sa mor. Ma tineau prea multe legaturi. Nu prea conta ce facusem in viata , am realizat. Conta doar ce ma tinea pe loc adica iubirea, dorinta de a-mi vedea in fiecare zi iubitul de o viata si de a sti de copii, si de copiii lor. Nu imi puteam imagina cum ar fi sa fac ceva asa de ingrozitor, sa mor, sa ii supar pe toti, sa planga din cauza mea, sa le fie dor...
Si daca ar fi sa plec, ce as mai vrea sa spun? Si cui?
-Nu-mi amintesc! Spune-mi , am rugat-o, iar ea a fluierat usor din buze,
S-a aplecat spre mine a aratat catre bucatica de manseta.
-Asta e a ta, mi-a zis, si tu ai scris aici. E scrisul tau...
-Atunci, acum dorm...?
-Nu. Asta e, ca nu. Dar ai atipit.
-Acum..? Adica te visez? Nu esti Moartea? Am intrebat plina de speranta.
- Se pare ca trebuie sa iti explic.

S-a asezat din nou comod in balansoar.
-Stii cine esti?. Mi-a facut semn sa nu raspund. Sa nu te sperii, a mai spus. Esti Eu. Adica noi doua suntem una si aceeasi. Avea un ton teatral. A continuat:
-Sau pe aproape, fiindca Domnul te-a facut pe tine dupa ce m-a facut pe mine. Se legana cu balansoarul si rase. Se simtea bine.
- Esti ca un copil. Uite, mai la inceput nu se vedea si nu se auzea nimic, dar cand a intrat Domnul, s-a vazut lumina. Si dupa aia, la scurt timp s-a facut lumina. Si Domnul a lucrat ceva si de atunci incolo am vazut personal. Restul stiu de la Mihail. Iar el stie de la El.. Eu am vazut cum Domnul desena.
-Cum ? Desena ? Ce este asta, agonie? Te joci? Am incercat sa ma trezesc. M-am ridicat si am vazut ca trupul meu ramasese in pat.
- Uite, daca te asezi la loc , mai poti ramane putin. Corpul e bun, mai functioneaza. Mereu ti-a placut modelul asta. Nu mai este chiar varf de lance dar e inca bun si cred ca mai gasesti unul la fel.
Eu, am privit din nou prin ochi. Era un pic mai stramt ca inainte.
-Asa, zise, cum spuneam, eu l-am vazut cand desena si cum calcula. Eu l-am ajutat de fiecare data cand stergea galaxii sau cand copia desen dupa desen , lume dupa lume schimband doar cate o conditie. Oooo, a muncit mult! Si eu am fost acolo si cand s-a hotarat ce serie din nesfarsitele lumi ii place mai mult. Pe urma, dupa ce a ales seria, a ales varianta potrivita si a scris pe ea 1 adica ALPHA. Am vazut cand a facut asta. Pe urma s-a razgandit si a ales o alta varianta. A privit-o indelung , apoi a ridicat-o din nou pe prima si pentru ca urma stii, ziua a saptea, a scris pe a doua varianta 2 adica BETA si le-a lasat acolo pana cand a venit iar ziua intai. Asta a fost demult dar imi amintesc ca ieri, da, da , ca ieri... Se inviora brusc.
-El, spune ca de fapt nu erau doua variante ci doua copii ale aceleiasi variante, ha, pai asa, exagera ea ironic, poate ca erau doua numere identice de variante dar din serii diferite, ma rog, oficial sustine, si pare sa nu se indoiasca de faptul ca alpha si beta erau la fel...Eu stiu ca nu e asa continua ea, pentru ca in prima zi EL a venit hotarat, i-a placut varianta beta, a hotarat ca aceea urma sa fie capul dosarului iar alfa mi-a dat-o mie si mi-a spus sa recalculez, tinand cont de Timp, atunci cand timpul e o necunoscuta. Am muncit atunci ore nesfarsite iar cand am terminat, El mi-a spus ca era prea tarziu, ca uitase sa ma anunte ca pentru varianta beta, acum devenita alfa erau gata deja si modelele de spatiu si timp si corpuri. Asa ca varianta alpha a ramas la mine, in arhiva, iar eu nu pot sa ma hotarasc sa lamuresc problema asta odata...
-Ma rog, continua, El e seful. Asa, pe urma, s-a ocupat de varianta beta a facut-o, si a fost bine. Ha, ha, ce suparat a fost atunci cand ore in sir a incercat sa echilibreze volumul de apa cu masa uscatului cu toate celelalte functionand deja, stii l una, soare, stele, timp, nu stiu de ce a hotarat asa..adica acuma stiu. Eu, am crezut ca a fost o eroare de proiectare dar El mi-a spus ca doar asa, empiric se putea stabili cu precizie care este pozitia optima pentru ce avea sa urmeze, si atunci s-a nimerit ca ne-am cunoscut noi doua....Un pic de suspans nu a stricat nimanui zise Moartea, apoi vazand ca eu nu intreb nimic, pentru ca imi amortisera buzele si ma chinuiam sa le musc cu dintii ca sa isi revina, declama artistic:
- Eu am stiut prima despre Adam si despre Lilith. Lilith era un model perfect o armonie sublima, perfecta, dar din pacate repetitiva. Atat de perfecta incat era incapabila sa vada daca ce face e bine sau rau...Atat de perfecta incat credea ca nimic nu poate sa o atinga, nici chiar cel Rau, si a ajuns ca l-a parasit pe Adam si a plecat la Sataniel... A trebuit sa o inlocuiasca, mi-a dat-o s-o arhivez si mi-a spus ca urmatorul model va fi o copie a mea, asa imperfecta ca mine. A spus ca muzica nu este intotdeauna armonie si ca nici eu nu sunt tocmai armonie dar tocmai asta ma facea potrivita pentru proiect. Asa ca Eva esti , o creatie identica cu mine. Nu o simpla copie, atentie, pentru ca te-a facut chiar El dupa chipul si in asemanarea lucrarilor Lui iar eu i-am fost model. Asa ca tu, cea care esti tiparul meu si Eva, esti Eu. Asta e UNU.
- Acuma DOI , imi arata cu degetele si imi explica cu amabilitate, tu, fiind imperfecta, dar nefiind o simpla copie, ai scanteia creatiei LUI in tine asa ca asta ti-a dezvoltat , si doar El stie cum , vointa proprie ceea ce, ura!, te-a scos din categoria model si ai devent o creatie a lui, ca si mine. Si a fost bine pentru ca Adam, satul de perfectiune a fost atras de tine si te-a vrut asa ca , e asa cum zice zicala misionarilor, ce incepe cu beta, continua cu beta. Eva, tu si lumea ta incepand cu ceea ce inconjoara Calea Lactee si terminand cu profundul nesfarsit din proton sunteti Beta. El si cu privire la asta spune ca nu a fost o eroare ci au fost fazele experimentului. Adam a fost foarte fericit in habitatul lui scump si dotat din E.D.E.N. dar tu, fiind imperfecta ai vrut sa stii mai mult, mai repede si ai crezut ca e suficient sa inveti doar folosul cunoasterii nu si munca temeinica pentru ea. Eu te inteleg, de ce sa fie greu cand poate sa fie usor, sa nu sufar ca sa invat si sa am beneficii, dar El s-a suparat si ti-a spus ca nu mai era alta cale decat cea empirica pentru tine. El a vrut sa invatati nu doar sa culegeti...Da, da, prima oara ati ajuns pe Pamant pentru ca v-ati cocosit in fata Domnului ca voi puteti fi ca el, fara invatare, fara evolutie, doar luind ce era gata copt... . Adam si-a pierdut calitatea de subiect perfect pentru ca a incurcat legile. Intai supunerea fata de el si apoi placerea de a fi adorat de tine, dar el a preferat-o pe a doua si asta a pus capac...
Se opri din leganat privind visatoare catre fereastra. Afara, dimineata era tot ingemanata cu noaptea. Nici o secunda nu se scursese de cand o vazusem prima oara. Am vrut sa imi schimb pozitia dar nu am putut decat sa privesc spre iubitul meu. Dormea.
- Acuma , TREI, imi arata iar cu degetul. V-a fost destul de greu la inceput, mai ales ca aveati deja gustul divinului, al creatiei minunate, aveati si vanitate si stiati viata buna din Habitat, dar Domnul a fost victorios din nou. Creatia lui, cu mici ajustari, s-a potrivit si pe Pamantul liber desi initial era „pustiu si gol”. Domnul a dus acolo ceea ce crease in legea beta si curand, pamantul liber era plin de fiinte, copii, modele . Nu iti mai povestesc cum ati invatat ziua, noaptea, vremea, caldura si frigul, frica, munca, dorinta, procreerea, razboiul, cum atunci cand in nestiinta voastra ati creat paradoxuri din care eu v-am salvat...Asta e treaba mea, asa a stabilit El. Ai putea sa sa spui ca eu, sunt pentru voi, oamenii, speranta de a porni din nou de acolo unde ati lasat stiinta voastra cand ati gresit si v-ati indepartat de la rezultat.. De exenplu, tu, care ai vrut sa intelegi sensul iubirii, ti-ai luat o tema destul de grea... De multe ori ai avut de verificat variante aproape imposibile asa ca atunci cand mergea prost, te salvam si te aduceam inapoi..Esti capoasa, ce sa zic, dar El te iubeste asa cum ne iubeste pe toti...
Simteam cum o racoare parfumata ma cuprindea ca un zefir bland. Si nu mai respiram, dar inca vedeam in jurul meu. Iubitul meu s-a miscat in somn. A facut semn catre el si m-a intrebat:
-Ai sa vrei din nou sa lucrezi cu el? Tot il mai iubesti?
-Sa nu il iei! i-am raspuns repede, dar vocea mea nu mai iesea decat mare ,cu efort din coardele vocale...
Dintr-o data am inceput sa imi amintesc...
La inceput am venit pe Pamant si era greu, nici macar nu putea fi vorba despre iubire.... Eram mai multi si era totul strain pietros si neprielnic dar nici vorba ca nu se compara cu vremurile astea, ne chinuiam sa ne obisnuim cu corpul asta, si iar Domnul ajusta relieful si formele vii asa incat sa ne fie mai usor. Astazi, asta se intampla mult mai rar, pentru ca evolutia experimentului s-a dovedit un succes. Primele modele de corp au fost bune pentru acumulare de informatii si pentru prima experienta practica asupra iubirii. Noi o vroiam cu totul dar Domnul a spus ca iubirea este cea mai simpla creatie, la indemana oricarui necunoscator asa ca a hotarat ca era cea mai importanta lectie din cursul de incepatori si a trebuit sa o plamadim chiar noi.. Ce a urmat, ..., noi, cu corpul asta greoi, am zis ca iubirea trebuie sa aiba si ea un corp, si am numit-o proprietate. Pe tulpina asta a crescut, si a avut si muguri buni, si muguri monstruosi. Sa vedem o clasificare, pai, a fost iubirea care completeaza fiinta, om si femeie, au mai fost, iubirea de copii, iubirea de frati, iubirea de sine, iubirea de libertate, iubirea pentru natura, iubirea pentru evolutie, iubirea de Dumnezeu. Si asta a fost bine. Da, dar au mai fost, iubirea monstruoasa a lui Cain pe care tu ai ocrotit-o, rugandu-l pe Domnul sa lase liber, si umbra Pamantului sa aibe iubirea ei telurica si asa te-ai trezit , Moira, ca ai ajuns dintr-un simplu gand, ajutorul domnului, si ai primit puteri speciale peste lacasul mortilor. Hai ca imi amintesc, am mai zis..asta evolutie....
Moira incuviinta din cap usor.
- Vezi ca se poate...?Fiindca se potrivea departamentul asta cu calculele pe care le terminasem in proiectul alpha, am introdus acolo niste reguli pe care le probasem teoretic si modelele initiale, de care Domnul nu era prea mandru dar nu se putea hotara sa le distruga....stii, Sataniel, si restul...Si asta e lumea pe care o conduc eu. Dar stii doar ca ma supara cand cineva spune ca sunt pe post de arhivar. Moira avea nevoie de sustinere.
-Dupa primele vieti pe pamant, pe vremea cand toti ne intorceam pentru ca nu implineam mai nimic si invatam asa cum un copil invata sa mearga, m-am rugat de tine sa ii lasi pe cei mai buni sa ia viata de la noi ceilalti ca sa implinesca ce era de implinit. Si Domnul a fost de acord si asa s-au creat generatiile, stii si liniile, dupa Enoch, Noe, Sem, Ham, Avraam, Ruben, Iuda, si Levi, si dupa Ham toti atlantii si Zoroastru si egiptenii, si dupa Iafet, hiperboreenii, si popoarele Europei. Puterea lor, a nascut traditia culta si Domnul a fost multumit. Tu iar ai fost mai presus de noi , Moira, si dupa ce ai arhivat doar ce nu avea viitor, dupa ce El a incetat sa ne mai corecteze, dupa potop, si dupa reasezarea orbitelor planetare, si dupa ce s-a adunat suflet de la fiecare om care a reusit sa iubeasca...
-Da, asta a fost destul de greu. El mi-a spus ca cei care inainteaza in spirit ,intr-o viata, macar cat o gamalie de ac se pot intoarce si de fiecare data au nevoie doar de iubire cat o gamalie ca sa vina din nou, dar stii, iubire pura... Si a ramas ca eu sa judec daca si cata iubire a adunat fiecare. Domnul a spus ca este bine ce se intampla, in ansamblu, pentru ca nu stia sa ierte in conditiile in care nu ii gresise nimeni inca si a vazut la voi aceasta varianta de iubire si i-a placut.
- Da, continua Moira, desi istoria voastra nu arata ca o poveste de iubire, la nivel microscopic sau nu, la nivelul unitatii unei gamalii de ac, este iubire in toate formele ei pe trupul proprietatii, speranta, duiosie, durere, iertare, pasiune, razboi, ura, credinta si necredinta. Doar indiferentii se arhiveaza, aprecie Moira, pentru ca ei asta vor. Nemiscare.
-Dar sa lasam filozofia, zise, iti amintesti? Manseta pe care ai scris a fost a ta.
Deja ma plictisisem sa mai stau in corp. Ma ridicasem si stateam pe marginea patului. Parca imi aminteam. Ca prin vis ma vedeam la lumina unui opait, citind din tratatul lui Galen. Langa fotoliul pe care stateam era un pat, iar in el zacea iubitul meu de acum, doar ca era in alta viata, si era ranit sub coasta stanga de o sageata. Bandajul era indoielnic dar cu o carpa cu apa curata, din timp in timp curatam rana. El dormea, sau era lesinat, nu-mi aminteam prea bine. Stiu ca era fierbinte ca o flacara si stropi mari de sudoare i se scurgeau pe la tample. Camasa ii era rupta .Rana curgea. Si o pata mare de sange se latea pe cearceafuri in timp ce noaptea devenea mai adanca. Am adormit si tu ai venit si l-ai luat pentru ca el terminase ce avea de facut iar eu dormeam si nu am simtit. Ai plecat doar cu iubitul meu si eu am ramas pe pamant, dormind. Am ramas aici un timp dar zau, e greu sa rezisti cand doar o parte din tine mai functioneaza asa ca strigand catre domnul sa ma ajute, te-a trimis pe tine si m-ai scapat.
-Si el te astepta...
- Si m-a certat pentru ca am adormit adanc si a trebuit sa plece fara mine. Am vrut amandoi sa venim inapoi ca sa invatam si mai multa iubire, si atunci mi-am smuls manseta de la maneca si ti-am scris „ Iti multumesc.. Daca adorm , trezeste-ma la timp si aminteste-mi”. Si daca m-ai trezit in dimineata asta inseamna ca e timpul. De data asta nu mai raman singura aici. Iti multumesc din nou.
- Cu placere. Ti-am spus ca imi placi.
Ceasul a lasat secundarul sa se miste. Iubitul meu s-a ridicat si dintr-o data eram gata de plecare.Copiii mai aveau de lucru pe aici. Ne-am luat de mana eu si iubitul meu, si Moartea ne-a deschis poarta. Iubitul meu a fost intotdeauna in ultima mie de ani politicos, asa ca i-a facut un semn larg Mortii sa intre inainte si atunci, in graba, am imprimat tot ce traisem in dimineata aceea si am lasat hartia sa sa cada pe podea pentru data viitoare...Ca sa nu mai uit....Si am sa vin inapoi tot cu iubitul meu....in vecii vecilor...de fiecare data , curat, de la capat, prin simplul fapt al nasterii din iubire, aici pe Pamant. Nasterea a doi copii. EL SI EU. Cu misiunea de a ne intalni din nou, ca intr-un joc de „ Sunt ascuns, Gaseste-ma”.Ca dovada lasam cu voi si corpurile noastre, asa, ca amintire genetica...Ca memorie genetica. Arhivati-le in pamant. Au valoare, pentru ca dovedesc evolutia.
* * *
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Multumesc,domnule Sorescu! E prima oara cand public ...  
Postat de catre Corinne Rakoczy la data de 2013-11-18 11:40:41
         
 
  "Nu prea conta ce facusem in viata , am realizat. Conta doar ce ma tinea pe loc " - asta da!
"-El,! spune ca de fapt" (virgula s-a băgat unde nu-i fierbe oala".
Deocamdată atât.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-11-18 02:32:52
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23814
Comentarii: 120248
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE