FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Răsfrânt cuvânt
Text postat de Vasile Popovici

Răsfrânt cuvânt prin care îmi primesc osânda,
mocnind durutul greu, dar fără vreo sudalmă,
atâtora chemați, ca să Te afli-n treabă,
mă-ndrept supus, dar drept, cu sufletul în palmă.

De nu îmi vei găsi un loc în crudul verde
din Marea-‘Mpărăție fără de destine,
eu Te-oi ruga, Mărite, de-o abstracțiune:
aruncă-mă-n exil și-ntoarce-mă la mine!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  "denotațional", "consubstanțialități", "subliminal", "emergentă" etc, etc...

ce nu pricep unii indivizii, manipulatori de vorbe gonflate, e că acestea se folosesc în mod just, firesc, doar în cazuri speciale și în contexte fluente, bine plasate, astfel încît să nu pară a fi un fel de tichiuțe de mărgăritar pe capul demoazelelor care vorbesc radical, pentru a impresiona asistența. or modul în care acest domn, popoviciu, se căznește a ne convinge că el este un metastilist, un profund, un spirit de excepție, educat prin înalte școli retorice, e mai mult decît ridicol.
auzi, cică: "mi-ar trebui câteva ceasuri bune pentru a face pe cineva să înțeleagă, câtuși se puțin, ceva."
bre, da' rotund te mai dai! mai rotund decît sensul giratoriu!...

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-24 21:39:39
         
 
  Domnule Florentin Sorescu, îngăduiți-mi replica!
„Domnule Popovici, găsesc acest text ca fiind unul modest, poate tocmai prin a fi prea pretențios.” - ziceți, iar eu zic că n-am afirmat undeva/pe undeva că acest text ar fi, nici modest, nici pretențios. L-am postat. N-am invitat pe nimeni la vreo părere, comentariu; „lumea”, nebăgându-mă în seamă, trebuia să-și vadă de cursul ei. Nu am aruncat mănușa, atunci, de ce mi se înfige pumnalul, și prin față, și prin spate!? Nu e cavalerește!
……………………..
„Ce va să însemne, spre exemplu, "durutul greu"?!”
……….
Există un „durut” mocnit (mocnind, continuând…) suportabil; există un „durut” insuportabil, - asta, denotațional vorbind. Durutul poate fi fizic ori psihic, emoțional, sentimental…un durut de natura altei consubstanțialități. În prozodie, cuvintele se (mai) folosesc și cu alt sens, figurat, având o simbolistică și conotație care trec dincolo de concret și denotație, uneori ermetică de „nedescâlcit” (nu e cazul aici). Ce e greu de înțeles? Durutul meu nu e ușor, ci greu; ce-ați zice de „durutul unui cancer?” (la modul real, concret?)
„Și de ce ar fi întoarcerea la sine o abstracțiune?”
………………………
Lucrurile trec, aici, chiar în subliminal, unde greu se pătrunde, se pricepe; mi-ar trebui câteva ceasuri bune pentru a face pe cineva să înțeleagă, câtuși se puțin, ceva. E vorba de o altă dimensiune, nu știu dacă-i paralelă ori perpendiculară (ea, dimensiunea), dar eu, - prin emergentă ori altfel, ajuns „acolo” am o „treabă mai special㔠cu Dumnezeul meu, sensibilizându-l (încercând) să-mi priceap㠄durutul greu”. Vedeți, domnule Sorescu, poate aici e, poate, și „răsfrângerea” cuvântului. Deși poezia e „simplă”, - eșec ori fiasco, ori… cum mai spune dl peia, cum mai spun și alții, are nevoie de un surplus de explicații, altfel, oamenii vorbesc despre cuvinte care se rup, se frâng, se răsfrâng…, de ce durutul e greu, ci nu ușor, de ce e nevoie de „abstracțiune” când merge și altfel, și că, de ce să ne mai reîntoarcem „la sine” când, și așa, dac㠄exilul” pe pământ s-a terminat, CE MAI VREM, CE NE MAI TREBUIE, CE NU NE CONVINE, că, la o adică, AȘA NE TREBUIE!!!???
Cu ales respect, domnule Florentin Sorescu!

 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-24 11:01:53
         
 
  Domnule Popovici, găsesc acest text ca fiind unul modest, poate tocmai prin a fi prea pretențios. Ce va să însemne, spre exemplu, "durutul greu"?! Și de ce ar fi întoarcerea la sine o abstracțiune?
Și cine răsfrânge cuvântul, și de ce?!
În locul unor dispute interminabile și neproductive, sunt convins că puteți convinge cu texte ceva mai clare, în care cuvintele nu sunt nici grele, nici răsfrânte, nici abstracte.
Ci vii, autentice, curgătoare. Frumos și limpede ca cristalul, cum s-ar zice.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-09-24 00:53:51
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  cioacă,
la paritate cu "maidanez", epitet cu care mă gratulezi tu, merge acela de marțafoi, cu care te fericesc eu?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-23 22:00:59
         
 
  Mulțumesc mult, stimate domnule Dumitru Cioaca!  
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-23 20:53:54
         
 
  Exact!
de „la școala de jumulit cloștile din Popăuți, probabil!" - cum de ați nimerit?
De ce probabil?
..............
„Patroana (cu ochii calzi): Și, de ce mă iubești?
Mitică (rămâne năuc): !!!?"
(Camil Petrescu, T. I 567)
...............................
„Ajunul postului(!)...redus(!!)
Lui Teleor îi crapă buza (!!!)
Atunci (!!!!)e-ngrozitor de spus (!!!!!)"
(Caragiale, O. IV 339)
S-aveți o seară minunată, dle Rechesan!!!!!!!?
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-23 20:23:26
         
 
  dom popo, unde învățași să folosești 3 semne mirătoare și trei întrebătoare după o propoziție interogativă? la școala de jumulit cloștile din Popăuți, probabil!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-09-23 19:51:12
         
 
  „Nu eu am început să împroșc în stânga și în dreapta.” (lachedoctul popo)

păi, dom popo, eu zic să analizăm situațiunea, pentru că, iată, toată tărășenia se află expusă în istoricul comurilor, pe care-l poate consulta oricine...

1. popo își expune „talentili” (hai să pun ghilimele, pentru a nu mai viola simțul limbii lu popo!), prin poezica de mai sus. eu îmi exprim îndoiala că e ceva de capul ei. fac, deci, referire exclusivă la text: //ce aiureli, cu rezonanțe fals barbiene: "mocnind durutul greu". văleu! chiar greu...!//

2. mesiu popo, în loc să contra/argumenteze, făcînd relațiune la text și, eventual, la replica mea, fie ea doctă au ba, ce face? se leagă de mine!! comite, altfel zis, un atack la persoană:
„când elevul peia va pune mâna și pe gramatică și va căpăta noțiuni generale despre ortografie, ortoepie și de punctuație.” (popo)
asta, fără să se informeze, să vadă c㠄elevul peia” chiar are noțiuni serioase de orto/grafo/epi/punctuație. chiar dacă mimează, la șto, necunoașterea ei.

3. ba, mai mult, marili (sic) cunoscător lakedoct se apucă să-mi dea lecții de terminologie: cică nu se zice „barbian”, ci „barbilian”, ca și cum poeziile lui Ion Barbu ar fi semnate: Dan Barbilian! face, adică, o observație complet aiurită, ca să nu spun că e chiar ridicolă de-a dreptul.

3. încă mă amenedează pentru îndrăzneala de a fi scris cu minusculă, acolo unde regulile sacrosante ale limbii cer majusculă. iar cînd îi explic că pe aici, și nu numai, așa se scrie – dovadă că mai toți userii folosesc același metod, din rațiuni de lejeritate convențional㠖 cică îi „jignesc pe cei de pe sait”!
care, taică popo? pe cei care scriu taman la fel? adică, ne jignim reciprioc, cum ar veni, iar lake popo stă-ntre noi și dă cu anateme-n stînga și-n dreapta. sărmanu paznic de „frumoas㔠zicere, ce tare trebuie să sufereze el dîn pricină dă cauză! (ptiu, iar faultai frumoasa zicere din estetica lu popo, incurabil ce sunt!). dovadă că popo sanitarul, ne mai vizitează și pe la „spital”, sugerînd, în buna-i educațiune, că am fi cam scrîntiți! de ce? păi, eu, par ex, pentru că am repetat, fără să mă ating de onorabila persoană a lu vasilache, următoarele: // oricum, poezica de mai sus e de tot hazul, prin morga aristoică pe care o afișează și vorbele în doi peri, gonflate cu flitul de masacrat muște.//
vasilache, în schimb, face spume, și, după ce mă invită să opppserv că //mocnind durutul greu" conține un UN TROP GREU DE SESIZAT de un elev foarte slab la învățătură,//, adică, vezi doamne! mintea-mi demnă de glumeții de la 9 e incapabilă să ascensioneze așa un “subliminal al conotațiilor semasiologice”, (oau, oau, oau, ce akademic e nenea: tropa-tropa lake-popa!).
ooo, da’ de //pătrunderea în subliminal, - un dat divin în datumul terestru.// nici nu mai amintesc, că mă cuprinde amețeala metafizico-semasiologică! (ce mult le place unora să se sclifosească în jargon fals-lakedoct, sfinte sisoe!)

4. ei, și după ce înșiră o bazaconie polemico-peotică, în care ne deconspiră de //famelici și insațiabili lupi, ori hidre, ori dragoni //– vezi tu, ca dovadă a înaltei sale educațiuni, de care face atîta caz – vine și ne servește cel mai delicat și suav exemplu de persoană supppțire, îndelung cizelată și rafinată în //scrieri de om valoros, sensibil și cu toată demnitatea, neștirbită.// și, mă rog, //un scris al oamenilor frumoși, un scris al unor oameni speciali, în fața cărora mă aplec cu respect și considerațiune.//:

„În grădina lui ION,
Toate păsările dorm;
Numai una-i somnambulă
Și zboară din creangă-n creangă.”

ei, nu zău! să-ți mănînci tu rima, popolake, că-i așa?

5. în fine, după ce suntem, iarăși, trecuți pe la icoanele bisericuții popolakiste, în chip de „ghiolbani” și „scrîntiți”, de înjurători și detractori ai eminescului și ai populului român, deopotrivă, marili milidoct se recuză cu o gingășie demnă de spiritele angelice ale cerurilor: //sincer, îmi repugnă asemenea „dialoguri” triviale, de mahala, de țațe, la radioșanț.//
îi repugnă, da’ se vîră-n ele ca musca-n orificiile trăpașe!

uite care-i fazeta, popolakedoctule:
den eștia ca matale, docți cu anasîna, mai văzut-am.
caraghiozi, la fel.
dar de-ți închipui că, dînd iama pe-aici, ca coropopircănița-n barabule, ne sparii cu afaniselile matale doctorale, apăi amarnic mi te înșeli. că kulturnici ca mătăluță, făcuți la pelul de seară, cu gura cît șura, nu conving decît pe popîndăii de aceeași teapă că ai fi cineva. adecă den cei să se uite cu admirațiune la morga matale gigantică, atunci cînd te fîlfîi, impozant, pe macadamul urbei.
zo dacă te minț!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-23 19:12:42
         
 
  „Dacă totuși vă doare ceva în "datum" am un pat în clinică, v-aștept cu plăcere!"
.................
De ce-mi forțezi vorba, omule, „dotore"!!! pentru a spune că gluma asta e proastă, da proastă rău de tot,la „superlativ absolut", de râd și curcile, și găinile, și toate jivinele!!!???
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-23 14:51:05
         
 
  domn Vasile, toate ca toate, dar cu boala ceea zisă amnezie episodică cum facem?("Nu eu am început...")păi hai să vă reîmprospătăm memoria, bat-o vina:

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=39539

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=42355

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=39521

există încă vreo cinșpe mostre dintr-astea de limbaj "akademios", dar mi-e lene să le caut.

Dacă totuși vă doare ceva în "datum" am un pat în clinică, v-aștept cu plăcere!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-09-23 14:31:08
         
 
  Domnule Kosta Vianu, logosul Domniei Tale mi se pare decent, „cuminte” și înțelept. „In orice caz, nici eu nu arunc sudalme, decat daca sunt provocat”. – ziceți; și vă cred. Nu eu am început să împroșc în stânga și în dreapta. La televizor, dacă nu-ți place ceva, apeși pe un anume buton și închizi canalul cu emisiunea supărătoare. De ce nu apasă pe buton dl peia, nu i-am dedicat poezia, să-i placă ori să nu îi placă, ba, să-l supere, să-l ofenseze foarte! E drept, m-am ambalat, nu-mi stă bine „ambalându-mă”, dar în tot și-n toate este o limită, o măsură ce nu trebuie, din varii motive, depășite (limita, măsura). Nu eu l-am implorat la dialog; sincer, îmi repugnă asemenea „dialoguri” triviale, de mahala, de țațe, la radioșanț. N-am susținut că n-ar fi existat limba română până la Eminescu, E de-ajuns să amintesc „Biblia în limba român㔠, cunoscută sub numele de „Biblia de la București”, terminată de tipărit la 10 noiembrie 1688, din inițiativa lui Șerban Cantacuzino, domn al Munteniei între 1678-1688, care este, nu numai un monument de cultură românească, dar și europeană. Am menționat doar primul document scris, păstrat, de limbă românească și că de la el până la Eminescu e cale lungă, poetul fiind acela care a ridicat limba românească la un „nivel” axiologic fără precedent. Nici nu am afirmat că poezia mea ar avea ceva trepte urcate, nu! Am postat, considerând site-ul valoros prin câțiva oameni valoroși. Că dl peia nu a putut pătrunde în subliminalul conotațiilor semasiologice, nu pot fi acuzat. Folosirea unor cuvinte vetuste, arhaice, regionale: „sudalmă”, „osândă”, a fost conștientizată, asumată de mine, nu e o noutate în prozodie, nici „invenția” mea.
…………………..
„Nici mie, iertat sa fiu, versurile de mai sus nu-mi par decat prea patetice…”
Nu e intenționat „patetismul”. Așa sunt eu. Intră in gena mea pe care nu o pot modifica, fiind un dat în datumul meu, neputâd, cred, să o modifice nici cel care m-a „învrednicit” cu ea.
Cu special respect, Domnule Kosta Vianu!
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-23 13:25:16
         
 
  "Ca să te exprimi în așa hal, trebuie să ai la „căpuț" o scrânteală nevindecabilă." „(popa viciu)

rezon, popo, rezon! cred că ai ceva șurubăraie sărită din coclețuri.

în altă ordine de idei, popo, ambalarile tale de postac apărător al limbii, eminescului, literaturii, culturii, fizculturii, pămîntului, universului, cosmosului,- toate acestea aduc cu lătrăturile unui cotei, care, luat din bălării și adus în curte, simte nevoia să-și dovedească vrednicia față de gazde. cum reușești tu să ajungi la concluzii complet sărite din ax, anume că eu aș zice, aș face și aș drege, aduce perfect cu un anchetator stalinist care reușea să găsească reacționari și în gaura de la covrig.
iar de aruncat în cap zoaiele alea, pe care, chipurile ți le-aș fi aruncat eu, zic să cercetezi mai bine prin împrejurimi, nu cumva să fi uitat tu pe vreo policioară hîrdăul și să-ți fi alunecat de-acolo fix pe scăfîrlie".
......................
Nu pot comenta asemenea discurs!

 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-23 12:44:12
         
 
  "Ca să te exprimi în așa hal, trebuie să ai la „căpuț" o scrânteală nevindecabilă." (popa viciu)

rezon, popo, rezon! cred că ai ceva șurubăraie sărită din coclețuri.

în altă ordine de idei, popo, ambalarile tale de postac apărător al limbii, eminescului, literaturii, culturii, fizculturii, pămîntului, universului, cosmosului,- toate acestea aduc cu lătrăturile unui cotei, care, luat din bălării și adus în curte, simte nevoia să-și dovedească vrednicia față de gazde. cum reușești tu să ajungi la concluzii complet sărite din ax, anume că eu aș zice, aș face și aș drege, aduce perfect cu un anchetator stalinist care reușea să găsească reacționari și în gaura de la covrig.
iar de aruncat în cap zoaiele alea, pe care, chipurile ți le-aș fi aruncat eu, zic să cercetezi mai bine prin împrejurimi, nu cumva să fi uitat tu pe vreo policioară hîrdăul și să-ți fi alunecat de-acolo fix pe scăfîrlie.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-23 12:28:56
         
 
  iata cum incrancenarea si alegerea extremelor poate invrajbi doua spirite pre Ioropeea! Acum, adevarul este pre undeva pe la mijloc: sa sustii ca pana la Eminescu limba romana n-ar fi existat, e un pic exagerat. De asemenea, nici negarea lui eminescu nu poate fi o fapta de om normal la cap. Dar domnul Peia n-a spus ca Eminescu ar fi cadavrul din debara, nici ca nu ar avea imense merite in "cioplirea" limbii literare. exprimarea mai frusta a domniei sale poate duce la confuzii si este regretabil ca un "manuitor al condeiului" cum pare a fi autorul acestei postari nu intelege ce si cum. Domnul Peia poate fi acuzat de multe, dar de cele de care il acuzati dumneavoastra, domnule Popovici, nu! In niciun caz. Am urmarit conflictul si pot spune clar ca va ambalati amandoi in mod inutil. Iar domnul peia e foarte usor de declansat. Atat.
P.S. Nici mie, iertat sa fiu, versurile de mai sus nu-mi par decat prea patetice, logica lor schioapata un pic: ..."imi primesc osanda ...fara vreo sudalma" spuneti, iar apoi mai vreti inca, sa fiti intors la ceea ce sunteti, adica sa mai suferiti o bucata, poate vesnic. Nu... se leaga logic, daca intelegeti ce vreau sa zic. Daca nu, nu-i suparare, au mai fost si altii care nu m-au inteles. In orice caz, nici eu nu arunc sudalme, decat daca sunt provocat. Cu prietenie sincera, Kosta
 
Postat de catre sters sters la data de 2013-09-23 10:30:57
         
 
  „între p și b e o depărtare de cîțiva ani lumină!"
..............
Dacă zici matale, e! Dar pe tastatur㠄m" și „n" sunt alăturate; „bătând" la taste, experiență având, nu te prea uiți la ele, știind locul lor și poți apăsa alături. De altfel, mi-am asumat: mea culpa! dar este o vorbă: „ce știe țăranul ce e șofranul?!"
................
„ și nu e, lachedoctule, limba lui eminescu, oricît te-ai da tu cu fundul de pămînt, ca să-l împropietărești cu ea. și, asta, din simplu motiv că eminescu o găsi gata formată, la apariția lui pe lume. e ca și cum ai zice că babilonica e limba lu ghilgameș, iudaica - limba lu dumnezeu, iar engliteriana - limba lui șiekspir!"
...............
Dacă acest limbaj este el unui bun mintean, nu e!
Ca să te exprimi în așa hal, trebuie să ai la „căpuț" o scrânteală nevindecabilă. Ca un preambul la ce voi spune, dau textul:
"Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovannomu jupan Hanăș Bengner ot Brașov mnogo zdravie ot Nécșu ot Dlăgopole. (Preaînțeleptului și cinstitului, și de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăș Bengner din Brașov multă sănătate din partea lui Neacșu din Câmpulung).
I pak (=și iarăși) dau știre domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eșit den Sofiia, și aimintrea nu e, și se-au dus în sus pre Dunăre.
I pak să știi domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce știi și domniia ta pre Dunăre în sus.
I pak să știi că bagă den toate orașele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii.
I pak să știi cumu se-au prins nește meșter(i) den Țarigrad cum vor treace ceale corăbii la locul cela strimtul ce știi și domniia ta.
I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaș(i) și de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Țeara Rumânească, iară el să treacă.
I pak să știi domniia ta că are frică mare și Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre.
I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am înțeles și eu. Eu spui domniietale iară domniiata ești înțelept și aceste cuvinte să ții domniiata la tine, să nu știe umin mulți, și domniile vostre să vă păziți cum știți mai bine.
I bog te veselit. Amin."(=Și Dumnezeu să te bucure. Amin) [2]
Este Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului Hanăș Begner (Hans Benkner), care a fost, probabil, redactată în 29-30 iunie 1521 la Dlăgopole (denumirea slavă a orașului Câmpulung-Muscel), - primul document scris, păstrat, de limbă românească, descoperit în 1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Naționale ale județului Brașov, unde se păstrează și astăzi. De aici până la Văcărești, iar de la ei la Cârlova și Alecsandri, și mai apoi la Eminescu e cale lungă. Vorbim despre o sintaxă a secolului al XVI-lea, al secolului al XVII-lea, cu particularitățile de scriere ale vremurilor acelea.
Eminescu a fost acela care a ridicat limba română la cel mai înalt nivel, i-a dat vigoarea de astăzi, iar ioan peia o batjocorește grosolan, impardonabil și de neiertat!!!
„ și nu e, lachedoctule, limba lui eminescu, oricît te-ai da tu cu fundul de pămînt, ca să-l împropietărești cu ea…” – de văzut continuarea mai sus.
E jenant, ioan peia, toate au o limită peste care nu se poate trece; ai aruncat în mine cu zoale și fecale, peste Eminescu nu se poate. A mai făcut-o unul, doar unul, ce i se zice Horia Roman Patapievici, care a zis că limba română e bună numai pentru a înjura, iar poporul român este un popor de patibulari, ori acestea nu pot fi iertate nimănui, nici măcar multpreaînvățatului ioan peia.
Și că Eminescu este un cadavru care trebuie scos din cămară, mai zicea H. R. P.; observ, cu grimasa aceea, că ioan peia face la fel. Nu-l judec eu, s-o facă cititorul, este mai îndreptățit!!!
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-22 10:41:17
         
 
  mda, oppserv. repetă-ntruna, ca perușii beți, vorbe pe care nu le pricepe nici el.
nu cred că e combatant, ci, mai degrabă, com/bătut bine.
și cu banii luați!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-22 09:25:59
         
 
  atentie, nelu, am recitit simpozionul de mai jos, din cate se pare, d-l Popovici are ceva stofa de combatant, dupa un scurt antrenament, ar face fata cu brio vicisitudinilor...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-09-21 23:44:38
         
 
  și nu e, lachedoctule, limba lui eminescu, oricît te-ai da tu cu fundul de pămînt, ca să-l împropietărești cu ea. și, asta, din simplu motiv că eminescu o găsi gata formată, la apariția lui pe lume. e ca și cum ai zice că babilonica e limba lu ghilgameș, iudaica - limba lu dumnezeu, iar engliteriana - limba lui șiekspir!
doar limba lu lache e limba lu lache, că blogodorește vrute și nevrute, sănătate și virtute, ca s-avem ce bea și face!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 23:11:09
         
 
  vasilache,
în vrăjitorul din oz (oh, cum jicccnesc ideea de rășpect datorat limbii române, ne/majusculînd literili, jicccnire profundă, ce mai, mai ceva ca caragiale - cacofonie, cică, admisă, tot dîn rășpeckt pentru aceeași limbă, pusă de vasilache la țol festiv - mai ceva ca caragiale, în "pedagog de școală nouă", cum l-o răbda pămîntul?!...), în "vrăjitorul din oz", zic, este un personaj, numit "omul de tinichea", care, tinichea fiindu el, nu făcea altceva decît zgomot de chimval răsunător (gingașa tautologie nu-mi aparține, ci e din "cartea cărților").

"erata: „rimă-mbrățișată".
Mea culpa!
E de la tastatură, doctule!" (lache)

ba, pardon, lache! pe tastatură, între p și b e o depărtare de cîțiva ani lumină! așa kă kam pică, kă kam pică scuza aia supppțirică...
apoi, cum e cu "cretinătățile" alea? tot de la tastatură, tot de la? sau de la milidoctismul tău creponat, lache?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 23:04:27
         
 
  „dacă nu ai aflat, încă, pe acilea cam așe să scrie!
de, și noi, acolo, nește agramați!
oricum, lecțiile tale de gramatică și gram/metrică m-au binedispus. și ce ziceai că ai citit la viața ta, atît de densă în lecturi amportante?"
................................
Când cineva nu a putut mai mult în viața asta decât să schilodească limba lui Eminescu în așa hal, de-l întrebi cu-ngăduință:
- O, biet schilav, ce viață ai avut?
Răspunsu-i va fi scurt:
- De împrumut!
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-21 22:00:51
         
 
  da, soro, în ce privește comunicarea ta cu ăia micii, n-am nicio îndoială că deja funcționează foarte bine, totuși, dacă mai aștepți un pic, și lași natura să lucreze, la anu te asigur că o să meargă uns.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-09-21 20:09:07
         
 
  e răs, ce mai... e un rîs mai răs!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 19:29:03
         
 
  auzi, cică "răsfrînt cuvînt"!
cum e aia, vericule! adecă e frînt rău, e răs, ce mai e un rîs mai răs! ce de poeți cu doxă, frate, pi aste lumi!...
da' titlu e perfect, la o adică. doar că trebuia să fie folosit pluralu: răs-frînte rrrău, săracele cuvinte care au apucat pe mîna lu vasilache!...

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 19:28:27
         
 
  copil, bre... nu fu intenție.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 19:23:39
         
 
  o generațiune întreagă pot crește la flacăra geniului meu, răDuleo! dacă ai curaj, îl pot iniția pe fi-tu în arta asta, că tu nu poți lucra decît la raboteză și, deh, bietu copul... fiare, șpanuri, unsori, cîrîituri de hale indistriale!... o întreagă mizerie de sculărie-matrițerie.. e cam nasolnaia, pe cînd io... floricele pe cîmpii, hai să le-adunăm copii... știi, cum se face, căz doară fusăși și tu la adunarea mușețelului!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 19:22:25
         
 
  o fi și nea Văsălie ăsta un răspopit, că prea o bagă cu majusculă la partea poetică.poetică, un fel de a zice să nu spun grafomaniacă.răsfrîntă rău di tăt pe la părțile esențiale.dar ce contează lui fane-i plăcu, instead.or indeed!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-09-21 19:20:29
         
 
  unui pasaroi lipsit

"în landul lu mister cioacă
păsăricili să joacă,
doar cucu, se vede treaba,
stă în fund și face... crau!"
(tovarasul general Ioan Peia)


dupa ce vede cum cucu'
sta in fund, spre relaxare,
in coad-ar sta si Ionucu,
dar nu poate, ca n-o are.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-09-21 18:13:48
         
 
  în landul lu mister cioacă
păsăricili să joacă,
doar cucu, se vede treaba,
stă în fund și face... crau!

(nelu, poiet)

nelule, fiu-meu trecu într-a I-a, a rămas un loc liber la grădi, te bagi?
ăia mici au sete de cultură, le zici vreo câteva din astea, i-ai spart
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-09-21 17:55:16
         
 
  se vede că trecuși și tu prin levant, răDuleo!
tu și băss!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 17:12:57
         
 
  am exagerat oleacă,
nu e cucu,-n vîrf de cracă,
nici bîrzoi și nici erectu,
fincăci nu are obectu!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 17:11:36
         
 
  în landul lu mister cioacă
păsăricili să joacă,
doar cucu, se vede treaba,
stă în fund și face... crau!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 17:07:42
         
 
  ampotrofagilor  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-09-21 16:47:18
         
 
  bre ioane, nu d-lui Popovici am vrut sa-i fiu simpatic, ci domnitei sa-i zicem Mariuta (instead in engleza inseamna in loc de, in schimb, etc, deci e pseudo), dar nu mi-a iesit din cauza unor canibali ca voi.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-09-21 16:46:32
         
 
  în grădina lui mitică
cîntă numa o ciuvică
dar cîntă cu foc și har:
”ia-ți, măi, cioacă, abecedar!”
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-09-21 16:45:41
         
 
  "o completare:

În curtea lu Vasilică
Cîntă-n gol o păsărică,
Cînd pe gard, cînd prin trifoi,
Și zboară din ștoi în ștoi! (n-am găsit altă rimă!...)"
(tovarasul general Ioan Peia)

alta completare:
nu-n curtea lui Vasilica,
ci in gleava lui Ionica,
ciripesc, fiindca-s isteti,
o multime de sticleti!

p.s.
insa unul din baieti,
mi-a zis ieri, printre aluni:
-cum s-aiba Ioan sticleti,
cand creste doar gargauni?!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-09-21 16:29:18
         
 
  „Rãmâneti darã cu bine, sfinte firi vizionare,
Ce fãceati valul sã cânte, ce puneati steaua sã zboare,
Ce creati o altã lume pe-astã lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruinã,
Prosti si genii, mic si mare, sunet, sufletul, luminã -- "
(M. Eminescu - Epigonii)
..............
Mai am și alte treburi de făcut.
Sănătate și virtute!!!
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-21 16:21:28
         
 
  și, atenție!, răDuleo, dacă ai avea bunăvoința - evident, gratuită - să urmărești firul discuțiunilor, ai observa că unei considerații relative la text - fie ea și mai puțin "gingașă" - i s-a răspuns cu ghiolbănisme demne de un gonflat cu egoul pavoazat în costum de paradă.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 16:17:16
         
 
  răDuleo,
dacă ai simțit nevoia să te vîri în cutare loc, ca să pici de simpatic, ai reușit. problema e cum ai să mai ieși de-acolo. poate dacă scapă calul în lucernă!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 16:13:07
         
 
  o completare:

În curtea lu Vasilică
Cîntă-n gol o păsărică,
Cînd pe gard, cînd prin trifoi,
Și zboară din ștoi în ștoi! (n-am găsit altă rimă!...)
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 16:10:43
         
 
  erata: „rimă-mbrățișată".
Mea culpa!
E de la tastatură, doctule!!!!!!!!!!!!!(vezi ce frumos mă port cu un „ghiolban?")
.............
Ai multe „bube", reche, în toată mâzgâleala și în lăturile pe care le arunci, le verși cu atâta „frenezie". Nu le amintesc, cititorul elevat vede, și, din bună creștere, tace.
Mă rog Marelui, implorându-l: „Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face, nici zice!!!"
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-21 16:07:52
         
 
  domnule Popovici (sper sa observati majuscula), si in opinia mea, poezia e un rateu. cel putin, nu e genul meu stilul asta asta afectat, monumental-gongoric, mai ale cel cu adresare divina.
e drept, comentariile fratilor petreus n-au fost dintre cele mai gingase, dar parca nu merita sa le raspundeti cu aceeasi moneda.
nu le mai puneti asa la inima, zau...
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-09-21 16:07:10
         
 
  completare: "un (ne)cretin care joacă, marțial, rolul unui vasilache, de pe la iarmaroacele de demult", este un maestru în buestru?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 15:55:14
         
 
  Domnule Popovici, doar o ultimă întrebare:

Care este diferența dintre superegoul despre care scriați mai jos și egoul domniei voastre, hiperinflamat?

Niciuna, după a mea părere.

Textul de mai sus (poezie, sau cum vreți să-i spuneți) nu poate justifica, prin el însuși, pornirea vindicativă de care sunteți stăpînit.

PS rînjiți-vă nu face casă bună cu logoreea de mai jos despre stăpînirea gramaticii limbii române.
 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2013-09-21 15:54:52
         
 
  "Vin aici, din când în când, să-i ascult cretinătățile lui ioan peia, altundeva n-am acest privilegiu."(lache-vasilache)

vasilică,
pe vremuri, la bîlciuri, erau arhicunoscute două personagii, două păpușele manevrate, din spatele unei decupături, făcută într-o cutie de carton. vasilache era unul și foarte mînios. se dădea la mărioara cu multă îndîrjire, pe cînd mărioara îi turna făcălețe-n cap, cu ghiotura. totuși, vasilache se ținea băț, cam așa, ca tine. că cică era marionetă serioasă.
se cheamă că dacă eu emit "cretinătăți" (deh, limba română poate fi și ridiculizată de către un (ne)cretin, ca tine! corect: cretinisme...) un (ne)cretin care joacă, marțial, rolul unui vasilache, de pe la iarmaroacele de demult.

"ritm și rimă-nbrățișată,"(ibidem)

cum limba română corectă, cică, înainte de b și p s-ar pune m, stau și mă-ntreb cine să fie mai cretin? ăl de îNbrățizează o părere așa de superlativă față de sine sau cel care, cretin fiind, parcă nu ar primi lecții de limba română de la un vasilache plin de emfază, ca mioara de gălbează?

ps: a se observa cum a răspuns un "educat" considerațiilor mele pertinente, totuși, despre arta lui liricoidă (ridicoloidă!)...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 15:53:24
         
 
  Tot Gheorghe ai rămas, Rechesane! Pe la mine, unuia ca matale i se spune „ghiolban", agricultulă, inept - ca să folosesc un eufemism pentru „prost".
Cred că ai „câșliga" premiul ăl mai prima cu „MAGDA CUM L-AUDE" la un concurs, ce concurs!, la toate concursurile cosmice. Ce zici, matale?, înscrierea e pe gratis!
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-21 15:29:57
         
 
  bădie sile, mulțămim, ție, de-aleasa grijă ce ne-o porți..la faza cu lupi, hidre, dragoni, ai fost chiar simpatic dacă nu erai de un ridicol inconștient!n-ar strică să te ușurezi di tăt, să renunți la ghiorțăiala intestin veleitară(metaforic vorbind)iar dacă tot vizitezi azilul de lătrăi să-ți pui și-o zgardă antipurici(tot metaforic)și să-ți administrezi un antirabic(asta pe bune!)cu coprol ai încercat?  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-09-21 15:10:25
         
 
  „ vasilică, tată,
dacă nu ai aflat, încă, pe acilea cam așe să scrie!
de, și noi, acolo, nește agramați!"
Păcat!
Eu mai știam c㠄pe acilea" se scrie și bine, și frumos, un scris al oamenilor frumoși, un scris al unor oameni speciali, în fața cărora mă aplec cu respect și considerațiune.
Păcat, ioane, jignești pe toți cei de pe site!!!
Dar...vorba cântecului:
În grădina lui ION,
Toate păsările dorm;
Numai una-i somnambulă
Și zboară din creangă-n creangă.
ERATTA: numai unul
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-21 14:32:54
         
 
 
De ce vin aici, din când în când, Fl Maf !? Ca la spital, unde-mi sunt internați niște incurabili, în nădejdea divină că poate, mai știi? , o să-i găsesc ameliorați; cât de vindecare, nici vorbă! Am găsit aici, chiar am găsit, oameni valoroși, sensibili și cu toată demnitatea, neștirbită. Unii, pe care-i știam tare bolnavi, culmea! s-au vindecat; ori disimulează, oricum, nu-și mai arată colții. Știi ce? Acești incurabi sunt foarte necesari, altfel nu se poate face diferența, și tot nu-i bine!
Eu îl duc pe IONUȚ la joacă, într-un anume loc, iar maidanezii îl devorează, lingâdu-se academic pe botul cu sânge încă necoagulat. Vin aici, din când în când, să-i ascult cretinătățile lui ioan peia, altundeva n-am acest privilegiu. Dacă și numele, numele lui și-l scrie cu minusculă, oare trebuie să mă mai întreb cine este această entitate exilată la margine de univers?
Vorbeam despre altfel de oameni, mă uit la adrian mihai, care poate (nu oricine poate) să pătrundă în subliminal, - un dat divin în datumul terestru.
Vin aici, să le mai spun, să-i mai întreb înc-o dată:

În gura voastră m-am întors,
famelicilor și insațiabililor
lupi, ori hidre, ori dragoni,
de-a sfâșia-ncolțind adânc
hălci sângerânde,
cu-o ,,pohtă”-antropofagică,
măcar de-o ,,pohtă”,
să vă ogoiți nesațul!

Rânjiți-vă apoi!
că ați făcut o treabă bună-n
colțul ăst de lume-al Nimănui.

Fosta-ți la Hefaistos,
să vă ascută dinții?
Să curgă sânge negru
și să puneți tropi pe răni,
în stil alexandrin.

Și ca să-ntreceți orișice măsură,
turnați în formă nouă și ineptă
ritm și rimă-nbrățișată,
să vă-ncălzească până la delir
Superegoul.

De asta mai vin, din când în când, pe aici, Fl Maf.

PS: Ce rău îmi pare, Gheorghe Rechesan, te credeam unul dintre vindecați!!! M-ai dezamăgit!!!
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-21 14:17:12
         
 
  și-al treilea vasile....
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=45668
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-09-21 13:46:08
         
 
  Un lucru e cert: metrica e în cîrje.

O imagine poetică s-ar fi găsit, totuși, cu mici modoficări față de original:

aruncă-mă-n exil. Întoarce-mă la mine.

Cît despre aflarea în treabă, mă întreb cine e în culpă: Cel de Sus, poetul, noi, cei care ne pierdem vremea...

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2013-09-21 12:53:26
         
 
  err

poezia e una cu iz...
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2013-09-21 11:31:46
         
 
  ioane, io zic că te pripiși...

poezia e una iz profundo-absconso-socio-politic și aduc, spre argumentare, versul care se constituie în cheia de boltă a poemei, și anume cel final.

"aruncă-mă-n exil și-ntoarce-mă la mine"!

aicișea e strigătul disperat al unui ortac căruia i se zidi gura galeriei cu cărămizi și fu trimis la cules de fructe de pădure, să se ia de pepți cu ursul, în zmeuriș.

și cine fură ziditorii? toate guvernele mai mult sau mai puțin ticăloșite care se perindară pe la palatul victoar...

aici ar trebui să intervină chorul antic și să slobozească ecoul: fură ziditorii, fură ziditorii, fură ziditorii, fură, fură, fură...

io ajea simțesc și, crede-mă, nu-mi prea joacă feste semantica...


 
Postat de catre adrian mihai la data de 2013-09-21 11:29:52
         
 
  oricum, poezica de mai sus e de tot hazul, prin morga aristoică pe care o afișează și vorbele în doi peri, gonflate cu flitul de masacrat muște.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 09:54:40
         
 
  flemafule,
tu cine mai ești, bre, că, de supt masă, nu prea te adeverești la figurină!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 09:51:40
         
 
  vasilică, tată,
dacă nu ai aflat, încă, pe acilea cam așe să scrie!
de, și noi, acolo, nește agramați!
oricum, lecțiile tale de gramatică și gram/metrică m-au binedispus. și ce ziceai că ai citit la viața ta, atît de densă în lecturi amportante?
barbianule - adecă: uite-așa o barbă-aveaaa, și-uite-așa o pieptănaaa! - dacă nu ai sesizat ambiguitatea expresiei, nu o să-ți fac eu acuma educațiunea senzurilor multiple ale zicerii.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-21 09:49:55
         
 
  Vasia,
Inca nu ai vazut?! Aici e ca intr-o clasa speciala: programe, continuturi, metode, itemi si descriptori pe masura. De ce te miri?
 
Postat de catre Florentin Maftei la data de 2013-09-21 08:46:35
         
 
  Aș vrea să-ncep cu „domnule", dar nu merge, doar când elevul peia va pune mâna și pe gramatică și va căpăta noțiuni generale despre ortografie, ortoepie și de punctuație. Ca să scrii un rând cu atâtea greșeli, chiar e lipsă de respect pentru limba maternă!!!
1. Orice propoziție se începe cu majusculă, se învață în clasa întâi.
2. Se spune „barbilian", nu „barbian"; cred că referirea s-a făcut la Dan Barbilian, nu Barbian!
3. După (.) se scrie cu majusculă.
4. „mocnind durutul greu" conține un trop greu de sesizat de un elev foarte slab la învățătură, iar gerunziul „mocnind" include ideea de continuitate, acțiune în desfășurare.
4. Dacă ioan peia are copii „de școală", ce părere își fac (fiii) despre tatăl lor???
Sincer, cu greu am spus acestea.
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2013-09-20 23:18:30
         
 
  ce aiureli, cu rezonanțe fals barbiene: "mocnind durutul greu". văleu! chiar greu...!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-20 20:53:21
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23949
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE