|  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | ... |  | 
           
            |  | Text 
                postat de  
                Iuliana Serban                 |  | 
           
            |  | când închid ochii, se sting obiectele pereþii, prãpastiile, podurile, oamenii
 cuierul în care-mi las hainele
 întotdeauna prea largi sau prea strâmte
 ºi alte prea multe detalii
 tot ce am uitat aprins
 în spatele zilei
 
 ce de întuneric vine pe cheia uºii
 dincolo de care mi-am încuiat viaþa
 sã n-o ia razna pe strãzi
 sã-ncurce drumurile, sensurile, fricile
 cu care m-am obiºnuit
 îi tot trimit scrisori
 nu-mi rãspunde niciodatã
 e o viaþã foarte ocupatã
 acolo, în camera ei,
 râde, plânge, vorbeºte,
 le mai þine oamenilor de urât.
 
 ea nu ºtie cã de fiecare datã când închid ochii
 zilele cad liber
 când pe-o parte, când pe alta.
 |  | 
		   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  | 
		             
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  | 
                     
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  | 
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Sorin, iti multumesc pentru ganduri. Din fericire, am mai "uitat" cate ceva aprins in "spatele zilei"... si care lumineaza in intuneric, si in viata, dincolo de zilele care cad liber :) |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Iuliana Serban               la data de  
              2006-02-17 11:52:42 |  |  | 
		  		   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  | 
		  
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Evidentiez poezia cu o mica stea, sa soarba cu puterea ei magica intunericul ce vine pe cheia usii dincolo de care este incuiata viata. 
 Frumoase comparatii si metafore. O idee interesanta cu zilele ce cad liber, cand pe-o parte - cand pe cealalta.
 
 Felicitari!
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Sorin Teodoriu               la data de  
              2006-02-16 19:04:12 |  |  |