|
|
|
|
|
|
|
|
|
Amintire despre limba românǎ |
|
|
Text
postat de
Valeriu Cercel |
|
|
Pe vremea când eram și eu în școalǎ,
Și-am fost, nu mint, am diploma în mânǎ,
Îmi amintesc, aveam așa o boalǎ
Pe profa ce preda limba românǎ;
Fiind timid și foarte rușinos,
Indiferent ce ea mǎ întreba,
Pe loc îmi da un trei, strigând stai jos!
Uitând de tot, chiar și cum mǎ chema
.
Noroc aveam doar la extemporale
Și ele-ntotdeauna m-au salvat,
Cǎ se mira cum, dupǎ manuale,
Sunt chiar atât de bun la copiat(!?)
.
Da rea, ea nu era ca profesoarǎ,
La lecție atent, foarte, eram,
Aproape c-o știam pe dinafarǎ,
Cǎ din priviri mereu o dezbrǎcam,
Pânǎ-ntr-o zi, când, nene, sictiritǎ,
Pe tata l-a chemat la vorbitor:
Io neavând o bunǎ conduitǎ,
Iar la-nvǎțat eram rǎuvoitor,
Cǎ-l vǎd și-acum pe tata, iartǎ-l Doamne!
Ieșind din cancelarie la mine,
Cam asudat, însǎ în bune toane,
Știind ce grea-i româna foarte bine:
-Bǎi Valericǎ, ai o profesoarǎǎǎ
.
Am dezbrǎcat-o din priviri, sǎ știi!
-Pǎi mie-mi zici tǎticule, cǎ doarǎ
O studiez în fiecare zi?!
Valeriu Cercel
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|
